Subiectele de pe agenda publică sunt altele decât reducerea TVA de la 24% la 19%, adoptată cu 306 voturi pentru, 2 împotrivă și o abținere în ședința de ieri a Camerei Deputaților.
Pim-ministrul Victor Ponta (nu „domnul general”) s-a declarat un premier fericit, însă opoziția nu a găsit motive de laudă. Chiar dacă fusese parte din programul electoral pentru care au fost votați în 2012, cei din PNL nu pot aduce în prezent memoria USL pentru că ar reaminti faptul că fuzionarea cu PDL a ucis USL. În schimb, prezintăreducerea TVA ca fiind proprie în programul de guvernare lansat în februarie 2015. O persoană informată sau cu o minimă memorie poate verifica de fapt programul de guvernare 2013 – 2016 al cabinetului Ponta. Imaginea corectă promovată ar trebui să arate astfel:
În România hegemonia ideii că doar corporațiile și IMM-urile creează locuri de muncă se bate cap în cap cu speranța românilor că Președintele le va furniza locuri de muncă pe bandă rulantă. În timp ce se dezbat meciuri și mondenități, Guvernul României condus de Victor Ponta anunță că Statul va acoperi 50% din costurile salariale totale pentru companiile care creează locuri de muncă, acest ajutor de stat putând fi accesat în perioada 2-27 februarie.
Știrea nu este nouă, dar iată cum – în ciuda ideii că interprinderile private reprezintă singurul drum pe care economia poate să crească, inițiativa Guvernului Ponta poate genera aproape 4000 de noi locuri de muncă, conform deputatului arădean, Dorel Căprar.
Acel text promovat de hotnews și răspândit pe mai toate canalele mass-media, care a împins Ministerul Educației să emită un comunicat prin care actul jurnalistic de slabă calitate era desființat punct cu punct. Din total altă nevoie decât goana după click-uri, un site care nu se vrea de știri (culmea!) prezintă informația așa cum ar trebui să o facă o instituție de presă – avocatnet.ro – unde se precizează clar că „reglementarile stabilesc ca viitoarele colegii in cadrul carora se desfasoara nivelul de invatamant tertiar nonuniversitar vor fi finantate integral de catre solicitanti, urmand ca taxele de admitere si de scolarizare sa fie aprobate de Senatul universitatii.” Așadar, nici un ban dat de la Minister (locuri bugetate, burse etc.) către cei care nu au finalizat examenul de bacalaureat.
Dar situația a fost exploatată politic și ideologic, bazându-se nu numai pe o informație falsă ci și pe o problemă falsă, aceea a inflaţiei de absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior. Acest caz poate fi folosit drept studiu de caz la secțiunea politicianism sau dezbatere politică sterilă. Iar probleme reale rămân neintroduse pe agenda publică sau politică: „Acum încă mai există câţiva profesori care au dat examene dificile de admitere la facultate şi care au făcut şcoala pe vremea în care grija principală a universităţilor nu era cum să îşi sporească numărul de studenţi. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, toţi aceştia vor ieşi la pensie, lăsând loc celor care nu şi-au găsit loc pe piaţa muncii şi s-au îndreptat, incompetenţi şi dezabuzaţi, spre învăţământ. Iată o problemă a educaţiei româneşti, care nu pare să dea prea multe bătăi de cap dreptei româneşti.”
(C) Catavencii
Ca și în cazul universităților fără BAC, situația manualelor a fost exagerată mult peste limita bunului-simț, ducând la situații de panică în rândul părinților, numai pentru niște procente de sondaj în plus (sau în minus la adresa premierului). „Pentru cei care au contestat şi cei din politică care îi susţin, probabil că vom mai pierde încă câteva luni şi mergem pe manualele vechi, dar ideea că peste două săptămâni nu au copiii manuale mi se pare inacceptabilă” ar fi spus Victor Ponta ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, în şedinţa Guvernului, adăugând că scandalul manualelor şcolare a fost folosit şi politic. Așadar, acei elevi nuau rămas fără manuale, ci nu au primit manuale noi din seria pe care Ministerul le-a revizuit în acest an după o lungă pauză, urmând ca până la livrare să le folosească pe cele vechi.
În aceste episoade, am observat un lucru demonstrat științific: preferințele politice împiedică oamenii să gândească matematic sau logic. Adică, în fața probabilității de a avea ceva eronat (informație, situație) în față, preferința politică primează înaintea deducției logice sau a dovezilor empirice. Și în fața faptului că informația răspândită s-a dovedit falsă, persoanele care au folosit acest prilej pentru a-și expune preferința politică (anti-Ponta în acest caz) nu au dat în spate. Chiar mai mult, unii au dorit să arate că, în fond, exprimă o părere ce nu are legătură cu informația prezentată, adăugând o insultă gratuită ca formă defensivă în fața faptelor ce îi contraziceau preferința (vezi FOTO). Ca și în cazul miturilor, există unii oameni care vor crede indiferent ce dovezi sau argumente le prezinți. Doar că în timp ce promovăm mituri, politice, ideologice sau de alt fel, unii vor suferi repercursiuni pe termen scurt sau mediu. Iar când vorbim de educație, cei direct impactați – elevii – ar trebui să fie mai atenți la cum se reprezintă în fața celorlalți stakeholderi și nu atât la subiectele din mass-media, care după cum am văzut pot fi manipulate grosolan, dacă vor să facă alegeri informate și nu să fie dirijați de unii sau de alții.
Acum încă mai există câţiva profesori care au dat examene dificile de admitere la facultate şi care au făcut şcoala pe vremea în care grija principală a universităţilor nu era cum să îşi sporească numărul de studenţi. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, toţi aceştia vor ieşi la pensie, lăsând loc celor care nu şi-au găsit loc pe piaţa muncii şi s-au îndreptat, incompetenţi şi dezabuzaţi, spre învăţământ. Iată o problemă a educaţiei româneşti, care nu pare să dea prea multe bătăi de cap dreptei româneşti. – See more at: http://www.argumentesifapte.ro/2014/09/11/o-falsa-problema-si-alte-sminteli/#sthash.77cik7rf.dpuf
Acum încă mai există câţiva profesori care au dat examene dificile de admitere la facultate şi care au făcut şcoala pe vremea în care grija principală a universităţilor nu era cum să îşi sporească numărul de studenţi. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, toţi aceştia vor ieşi la pensie, lăsând loc celor care nu şi-au găsit loc pe piaţa muncii şi s-au îndreptat, incompetenţi şi dezabuzaţi, spre învăţământ. Iată o problemă a educaţiei româneşti, care nu pare să dea prea multe bătăi de cap dreptei româneşti. – See more at: http://www.argumentesifapte.ro/2014/09/11/o-falsa-problema-si-alte-sminteli/#sthash.77cik7rf.dpuf
Dacă credeați că alianțele între PDL și PNL, între PSD și PNL (USL), sau chiar și coaliția de guvernare dintre PSD și PDL din 2008 erau surse de frustrare, lipsa de perspectivă corectă a liderilor PNL a făcut realul inimaginabil: i-a absorbit pe PDL-iști, iar drept urmare pe alocuri -ca la Arad- le-a oferit întreaga platformă ideologică, siglă și istorie liberală, dar și resursă umană prezentă și viitoare, unor politicieni macabri cum este Falca. O ședință de câteva ore, unică în istoria de după 1989 a României, în care 3 partide au fuzionat mai repede ca potcoava de copita unui cal, a avut loc sâmbăta ce a trecut: PNL a fuzionat cu PDL la prânz, după ce PDL fuzionase cu Forța Civică de dimineață.
Scriam în februarie cum pe termen lung, (re)apariția PNL în banca Opoziției are un efect mai crâncen pentru PDL: împingerea în zona „partidelor mici”. Nu bănuiam ca PDL va deveni peste noapte parte a bătăliei politice prezidențiale după ce a oferit catastrofa unui Băsescu, 2 mandate prezidențiale la rând. Speram să devină în timp un partid la fel de mic și sancționat de electorat ca și PNȚCD. Acum se vorbește de „Marele” PNL, ca și cum voturile pentru PNL se pot aduna pur și simplu aritmetic în viitor cu voturile pentru PDL, ca și cum cei care votează într-un fel o fac pentru o siglă și nu pentru niște oameni și ce anume fac aceștia în plan public de-a lungul timpului.
Faptul că în noua alianța electorală (da, fuziunea durează, iar pentru că totul se face pentru rezultate în alegeri, „Marele” PNL se încălzește pe tușă în timp ce Alianța Creștin-Liberală intră pe teren), și-a adus contribuția mintea pusă pe înșelat încrederea oamenilor a lui Gheorghe Falcă, spune mai multe despre speranța păguboasă pe care această nouă construcție politică ar trebui să o aducă. Chiar și cei care până recent erau militanții on-line ai PDL, precizează că elucubrația lui Falcă, adică alăturarea creştin-liberal, „ridică semne de întrebare în mintea alegătorului raţional urban sub 40 de ani, care în anii trecuţi făcea diferenţa” în alegeri, pentru că nu i se adresează. Mai mult decât atât, „această ciudăţenie, un non-sens ideologic” reprezintă o iluzie cu care se hrănesc mai ales cei din PNL că nu vor mai putea fi acaparați de interesele lui Băsescu. După cum se vede din înșiruirea cromatică a elementelor grafice de mai jos, verde-alb-albastrul (din Forța Civică, din Mișcarea Creștin-Liberală a lui Falcă) va deveni o realitate și pentru cei care până nu demult arborau galbenul ca simbol al liberalismului. Mai rămâne un eșec în alegerile din 2016, pe lângă cel de anul ăsta de la prezidențiale și vom asista la re-re-unificarea dreptei și fuziunea bis dintre PNL cu PMP seara, după ce PMP va fuziona prin abosrbție cu Noua Republică mai la prânz. Curat murdar!
Dincolo de alegerile prezidențiale, în care și sociologi agreați de PDL spun că alianța creștin-liberală i-a făcut mai mult bine decât rău candidaturii lui Victor Ponta, rămâne județul, orașul, cartierul. Aici, în zona de Vest a României, lumea încă asociază PSD cu comunismul; cu toate că există un partid socialist (PAS) ce funcționează legal și în competiție cu PSD, există asociații ale muncitorilor (PUMN) care au participat în alegeri împotriva PSD, și există un nucleu dur de intelectuali și universitari care contestă lipsa de program politic și acțiuni guvernamentale de stângă autentică ale PSD. Încet însă, generațiile se schimbă în PSD, iar tot mai mulți tineri din generația mea se înscriu în acest partid pentru că au convingerea că reprezintă o alternativă la ce a arătat PDL și PNL că este politica în ultimii 8-10 ani; iar eu mă aflu printre aceștia!
Pudibonderiile unora comform cărora politica trebuie evitată cu orice preț este nu numai obtuză, dar și contraproductivă: deciziile ce afectează comunitatea sunt luate politic. Din moment ce criticăm actualii decidenți că nu își apleacă urechea la nevoile oamenilor, iar partidele au ajuns, pe bună dreptate, dezamăgitoare, ce rămâne de făcut? Poate momentul ca tinerii să se implice în luarea deciziei politice? Până la urmă, „doar vreo treime din electorat are cultură politică sau pasiuni de dreapta sau de stânga, ceilalţi nu votează cum visează politicienii” (Dâncu). Ca parte a acelei treimi ce posedă cultură politică, aleg votul și participarea conștientă în diverse proiecte, după anumite principii și raționamente. Nu las totul în voia sorții de tipul „toți sunt la fel”. Vă sfătuiesc să faceți la fel! Iar tinerii ar trebui s-o citească pe Alina-Mungiu Pippidi și acum când scrie lucruri care nu sunt tocmai pe placul lor:
ideea că Ponta face jocul Rusiei e propagandă neagră pentru cretini, care nu se numără neapărat în jumătatea de milion de analfabeți găsiți de Dan Popa în statistici. Deci nu trebuie identificat PSD cu alternativa catastrofică.
Nu mă îndoiesc că mulți oameni tineri se vor identifica cu dl Ponta, care are o viață de familie simpatică, iar comentariile de la ziariștii BBC i-au fost favorabile după apariție.
