Compendiu subiectiv de civilizatie
Pare o glumă și dacă nu vor fi cheltuiți irosiți bani publici în jurul acestei idei va rămâne o glumă dinspre zona politică. Dar fiind vorba de un act administrativ, putem presupune că bugetul public va înregistra o scurgere de fonduri, pe modelul creat în jurul candidaturii pentru Capitala Culturala Europeana 2021.
Continue reading “10 motive pentru care Arad Capitala Verde a Europei e o gluma”
Niciodată nu am înțeles pe cei care nutresc un sentiment de respect (profund ori superficial) sau de admirație față de așa-zisa ”Putere” a PDL-ului. Cred că am mai spus asta motivând de ce. Acum împrospătez argumentația.
Ajuns în BCU din Timișoara, pe direcția scaunului în care m-am așezat pur întâmplător, stătea la capăt de raft cartea intitulată ”Întotdeauna loial”, cu poza autorului acoperind jumătate din copertă. Mihai Răzvan Ungureanu, noul premier desemnat să formeze Guvernul care mai apoi trebuie validat de Parlament, mă privea rece dintre cărțile adevărate de știință politică.
Nu m-a mișcat de fel desemnarea acestuia din partea președintelui în funcție Traian Băsescu. Amintându-mi de Lăchiță, premierul desemnat după destrămarea primului cabinet Boc, domnul Ungureanu e doar un alt lacheu, întotdeauna loial, conform cu titlul propriei sale cărți. BBC anunța ieri seara cu litere de-o șchioapă: Șeful spionilor ales premier desemnat al României. Cât de mândru poți fi de țara ta atunci? Continue reading “La limită”
A început campionatul, a început şcoala, a început sesiunea parlamentară. Nici nu se intră bine în “noul an”, că deja sistemul restrictiv al actualei guvernări aşa-zis “de dreapta”, aplică idei cât mai coercitive.
– din această toamnă, pâinea din comert va avea minim 200 sau 300 de grame, iar creşterea va fi permisă doar din 100 în 100 de grame — (de dreapta nu? îmi aduc aminte de debitaţiile legislative iacobine)
De fiecare dată când aud, şi aud foarte des într-o manieră pisăloagă chiar, cum “pe ăştia nu-i mai schimbă nimeni”, mă apucă râsul. Cei înmiresmaţi de putere şi farmecul provizoriu al acesteia sunt ridicoli când tremură de admiraţie (nu o să spun pupincurism) la rostirea substantivului “Băsescu şi PDL”.
Abuzul, deşi baza puterii băsesciene, pare că nu deranjează pe niciun înmiresmat, atunci când nu îl ţinteşte şi afectează direct. Ceea ce atrage este iluzia aceasta a Puterii absolute. A puterii care nu “poate fi schimbată” indiferent de ce ar face cineva.
Cel mai mult mă amuz când mi se spune că “oamenii aceştia sunt foarte puternici”. Înclinaţi puţin în faţă şi cu capul oblic la 45 de grade, ghioceii umani sugerează cu pioşenie că ar trebui să mă tem şi să nu iau numele Conducătorului în deşert. Că au finanţe multe, relaţii şi conexiuni care ar trebui să mă facă să tremur la fel cum o fac ei, indiferent de anotimp.
Dacă tot omul întreg la cap, cu o conexiune bună la informaţie, ar vedea că PDL (partidul struţo-mamut) e surclasat în combinaţia actuală (2011) din Parlament de USL, se clatină tot mirajul unor imuabili a-tot-puternici.
Iar când mai vezi că planul BĂsescului însuşi pentru un al doilea val al Crizei mondiale este rugăciunea la Dumnezeu, apăi, să mă ierte Domnul, dar nu pot decât să râd. Nu tu plan economic (aa, ba da: ne rugăm la Germania şi Italia să importe produse din România), sau strategie financiară de perspectivă lungă. CU toată aşa-zisa putere (anti-constituţională) de care dispune tovarăşul Băsescu la ora aceasta, el se roagă. Oare tot aşa se roagă şi ca să scape de Dosarul Flotei ?
Între timp, BNR propune restricţionarea drastică a creditelor în euro (până aproape de desfiinţare). Te face să te gândeşti unde e PUTEREA şi unde sunt hăhăiturile, nu-i aşa? Să trăiţi…noa, după cum vă ajută Dumnezeu !