Ha! Trei ani au trecut cat ai spune “peronul unu”. Da, nici prea mult, nici prea putin. In acest timp, am strans. Bine, si amintiri si aha-uri, dar am strans mai multe frustrari si dho-moments. Aici ma voi opri doar la ultimele doua.
Printre cele mai pregnante se afla trenul. Acel tren extrem de calduros vara si calmant de racoros iarna. Trenul care iti ofera cele mai ciudate dureri articulare. Acel loc special in care poti sa dormi ca si cum ai avea gripa (transpiratie; tremurat). Mireasma de fier si aluminiu de santier. Asta in cazul in care nu esti in compartimentele de la extremele vagonului, unde ai da si 2L de apa plata pe un cif sau macar o (duzina) de pastile anitra. Ahh, lemnul si pielea sau textila aduc aroma aceea pe care probabil o uitasem in scoala primara cand era un adevarat razboi sa stai in clasa timp de 4-5 ore. Acum, parca au modernizat “infrastructura”, cel putin la scoala mea primara.
Trenurile au ramas in urma. Macar la scoala, primeam ceva util in schimbul timpului petrecut acolo. Trenurile au fost depasite. Nu de alte tehnologii; doar de ceas. Cand am auzit ca pentru intarzieri (la nivelul Uniunii, urmeaza sa fie implementat 100% in anii urmatori) se vor plati despagubiri clientilor. Yee! Dreptate…Pe naiba! Mintile stralucite ale romanilor au lucrat incontinuu si au decis sa prelungeasca timpul calatoriilor, poate-poate se incadreaza si intarzierea aia de 30-60 de minute pe-acolo pe undeva.
Planul Melcului pus in miscare (ironically!) va aduce nu numai un spor de dezharnicie in si-asa eternul drum dus-intors in ceea ce pare purgatoriul vagoanelor pe sinele primordiale. Du-te dracului CFR! Poate asa ne aduci si pe noi, calatorii tai fideli, mai aproape de un deznodamant fericit.
***Facts: 100 de bilete am pastrat din 2007 pana astazi — 430 de ore petrecute in tren (in medie) — 2800 de ron cheltuiti (in medie) — nicio multumire. In afara de sentimentul ca am ajuns acasa! in sfarsit!