Piata Universitatii din Consiliul Local Arad

„O altă încercare a consilierului de a veni în sprijinul persoanelor juridice din municipiu a fost tăiată din faşă de preşedintele de şedinţă, care a declarat întâlnirea terminată, înainte ca Ghilinţă să termine ce are de spus.” Fraza face parte din descrierea ultimei ședințe a Consiliului Local Arad (CLM) din această lună. Glasul Aradului titrează că mașinăria de vot din Consiliu funcționează și fără prezența mănuitorului acesteia, primarul actual Gh. Falcă (PDL). Ceea ce denotă atingerea unui nivel pagubos de cultura administrativa, în care nu mai contează prezența fizică a inițiatorului unor cutume negative, ci faptul că practica impusă și răspândită de acesta a fost preluată și diseminată ca un automatism de cei impregnați de-a lungul timpului. Continue reading “Piata Universitatii din Consiliul Local Arad”

Vara Democrației Reale

Când Democrația adolescentă a României e îmbătată cu licoarea abuzurilor, și poliția nu te protejează, ce faci? Te miști! Deoarece ”când cei de jos se mișcă, cei de sus cad.”

NO COMMENT, just VIDEO.

 

Răbdare ?

În momentul în care oameni drepți sau, cel puțin, cu o minte limpede și onestă, fac un pas înapoi în confruntarea cu abuzul, totul se năruie.

Memoria noastră este mult prea scurtă. La începutul verii, pentru că nu s-au organizat așa cum au vrut, cei din axa guvernării băsescu au anulat un vot făcut în condiții normale, și astfel au numit incorect (dacă nu ilegal) judecători la Curtea Constituțională; știți, instituția aia ”penibilă”. Efectele, doamnelor și domnilor se văd astăzi:

Ceea ce nu face decât să deschidă calea dictaturii cvasi-consensuale, care va reface această țară după chipul și asemănarea dictaturii:

În micul oraș al Aradului, departe de cenușiul bucureștiilor, oameni cu simț, deși foarte puțini, încă luptă pe baricadele dreptății, cum o arată Mișcarea Arădeană. Instanțele judecătorești sunt cât de cât independente. Ne zbatem, ne luptăm.. până când? Sau cu ce efect? Mulți sunt preocupați de latura economică; ce pun pe masă și în consecință, în stomac. Aplecăm toți capul în fața dictaturii (și) banului? Așteptăm ”să treacă și asta”?? Sau dacă îndrăznim..plecăm și o luăm de la zero?