Compendiu subiectiv de civilizatie
Uneori, titlul unui articol vine pe măsură ce acesta este scris. Când am așezat bucățile de informație (aproape 7 pagini A4 de citate și referințe) într-o formă care să dea sens înșiruirii de idei, am exclus din titlu tehnicile de comunicare, strategiile politice, conspirațiile și țapii ispășitori. M-am concentrat în schimb pe ceea ce poate fi folositor în viitor.
Continue reading “Pentru democratie si drepturi trebuie sa lupti incontinuu (I)”
PSD 45%, PNL 25%, USR 10% ––– Înainte de a ne hazarda cu astfel de cifre și rezultate probabile, să analizăm sondajul. Elaborat la comanda USR, sondajul ce poartă semnătura „KANTAR TNS România” pune într-un rezultat foarte bun atât PSD poziționându-l pe primul loc cu un scor prea bun, cât și USR plasând partidul pe locul 3 la aproape jumătate din scorul PNL. Pe când partide cu o prezență mai mare sau mai susținută, atât în „teritoriu” cât și la nivel central, se situează în urma celor 3 din subtitlu – ALDE 7% și PMP 4% – în marja de eroare la a accede în Parlament.
Dacă v-ați trezit puțin din delirul PR-istic al lui Cioloș, bazat pe schimbul său de replici cu Dragnea din Parlament, aveți posibilitatea să analizați scena politică în ansamblul ei, departe de atributele imaginate asupra celor implicați. Că și Dragnea și Cioloș au mințit asupra cifrelor s-a subliniat deja. Despre lipsa de sens a „declarației virale” făcută de premier s-a scris deja. Chiar dacă fapte lăudabile există de ambele părți (ex: pe listele PSD la alegerile parlamentare se vor regăsi şi persoane cu dizabilităţi), PR-ul actualului prim-ministru excelează. Ca să spui după acest episod că Cioloș este cel mai bun premier al României nu este doar exagerat, este pură ficțiune fabricată pe o reacție emoțională; poate doar în cazul în care ai fi vrut să-l parafrazezi pe Băsescu și al său Petre ești cel mai bun. Oricum, de la o vreme este destul de clar că PSD-ul lui Dragnea a făcut un fel de înțelegere cu Cioloș, de bătălie de fațadă cu Guvernul – vezi moțiunea de cenzură care nu mai vine cu toate că Cioloș anunța încă din vară destul de clar că a depășit mandatul pe care i l-a dat majoritatea din Parlament în 2015. Dacă până și „matrafoxatul” Băsescu a acuzat blatul, ceilalți comentatori ai fenomenului politic autohton nu au nicio scuză. Până și lipsa de propunere a unui premier din partea marelui PSD se poate citi în exact această notă. Cu alte cuvinte, de la începutul toamnei, pentru funcția de premier candidează… doar Cioloș.
Dacă te ștergi puțin la ochi, poți vedea că nu e foarte diferită guvernarea tehnocrată actuală de cele anterioare (tehnocrate sau altfel). Protestele organizate de transportatori, greva în penitenciare și anunțatul protest al medicilor ar trebui să fie doar câteva dintre probe, Federația Sanitas declarând chiar că măsurile luate de Guvernul Cioloș (OUG 22 și 43) „nu doar ca nu au rezolvat inechitatile din sistemul sanitar si de asistenta sociala, dar chiar au bulversat nivelele salariale”! Cum credeți că ar fi arătat un protest al judecătorilor în vremea unui Guvern PSD? Aflați că de ceva vreme există un protest al judecătorilor în România, doar că sub Guvernul Cioloș „atacul la Justiție” are doar valoare de PR politic îndreptat asupra adversarului care tot e pe primul loc în sondaje. În acest context, și odată cu apropierea grabnică a iernii alegerilor pentru Parlament, apele vor fi agitate și mai mult decât de obicei.
Continue reading “De la Front la Uniune, cam prea multa fictiune”
Cazul de coruptie al președintelui Consiliului Județean Arad, Nicolae Ioțcu (PNL), arată nu degradarea morală la care au ajuns politicienii – așa cum ar crede toată lumea – ci practicile la care recurg cei din mediul de afaceri. Zilele acestea au fost trimiși în judecată fostul „șef” peste administratia locala județeană, Nicolae Ioțcu, directorul executiv al Direcţiei Tehnice Investiţii din cadrul CJA, Adrian Nedelciu, şi administratorul societăţii Medicare Technics SA, Alin Mircea Pătrașcu.
Pentru cei care nu sunt la curent, ca și în alte situații, denunțătorii în cazurile de corupție cu care DNA face o adevărată campanie de PR sau „pompează dosare de incriminare” (apud Emil Hurezeau) sunt cei care au dat sau au intermediat mita. Avocatul lui Ioțcu, celebrul Gheorghiță Mateuț, spune că în cazul lui Ioțcu este vorba de denunţul „unei persoane care este, de fapt, colaborator autorizat al procurorului”, fiind astfel o provocare, acesta neregăsindu-se în lista inculpaților de mai sus, anume fostul administrator al județului (anterior fost vicepreședinte al CJA tot din partea PNL), Adrian Drăgan. Sursele din presa locală mai scriu că unele nume vehiculate în dosar vor deveni martori, chiar dacă au făptuit anumite infracțiuni.
Continue reading “Coruptia si (din) mediul de afaceri: Nicolae Iotcu si judetul Arad”
A trecut o lună de la momentul scaderii TVA pentru alimente cu 15%. De atunci, articole apărute în presă încercau să convingă ba că măsura guvernamentală a fost de prisos, ba că unii comercianți onești au scăzut și chiar au mulțumit Guvernului.
Până la urmă, ceea ce contează este ce experimentăm fiecare. Adică, ce vedem cu ochii noștri. Într-adevăr, pot spune că unele societăți comerciale nu au scăzut prețul, chiar l-au crescut – ex: Euphoria Pub Arad – dar sunt și altele care l-au scăzut – ex: Brutăria Seneville. Ce contează cu adevărat din acest exercițiu, dincolo de cei câțiva bani sau lei scăzuți sau adăugați la preț, este să vedem dacă funcționează cu adevărat, în plan practic, „mâna invizibilă” teoretizată de Adam Smith. Cu alte cuvinte, dacă piața poate reglementa și recompensa pe cei care au scăzut prețul, cum este alimentara ABC din colț, și sancționa pe cei care au păstrat sau mărit prețul, cum este lanțul de supermarket Billa.
Continue reading “Efectele statistice si reale ale scaderii TVA la alimente”
Când am văzut cât de amuzant li se părea unora remarca de mârlan a lui Iohannis (replica acestuia din a doua dezbatere cu Victor Ponta la întrebarea „De ce vă uitați pe pereți?”) – „Pentru că sunt mai interesanți” –, în contextul în care doar cu câteva luni în urmă privirea premierul Ponta a pereților palatului Cotroceni într-o întâlnire cu Băsescu a stârnit valuri de indignare și ofuscare, am realizat că dublul standard a câștigat, de fapt, aceste alegeri prezidențiale. Nu Iohannis, nu PDL, nici măcar Băsescu, ci Dublul Standard. Același lucru și cu plecarea lui Iohannis la Palm Beach față de vizita lui Ponta în Dubai. Așa că am început să găsesc tot felul de afirmații și grafice „factuale”, care nu puteau fi făcute fără ca autorii lor să sufere puțin (mai mult) de ipocrizie. Și dacă într-adevăr nu își dau seama, nu e prea târziu să înceapă să fie imparțiali.
● Numărul condamnaților definitivi (pe care îi menționa Ponta în tabăra PNL) vs. Numărul urmăriților penali (moment din dezbaterea de la B1) pe care i-ar avea social-democrații arată cel mult că DNA urmărește cu preponderență pe cei din PSD, și nu din alte partide. Iar până la urmă, și un PSD-ist urmărit penal poate fi la fel de nevinovat ca un PDL-ist urmărit penal (vezi cazul Falcă – Fabrica de Zahăr), nu?
● Iohannis spune că Gabriel Oprea a votat într-un fel, când votul a fost, de fapt, secret. Deci nu avea de unde să știe cum, însă Factual a graficizat că primarul Sibiului n-a mințit?!
● Ni se spune că PNL a votat împotriva Legii amnistiei de la bun început, când nu a fost vreodată votată o asemenea Lege, nici măcar în Comisia juridică. Factual evită din nou să ne spună cum a măsluit profesorul de fizică adevărul. Între timp, parlamentarii PSD au votat împotriva acestei legi, de prima dată când s-a supus acest act legislativ la vot.
Fiți liniștiți, aceste câteva mostre de Dublu Standard n-au dat coșmaruri votanților anti-PSD, care s-au îmbulzit să „schimbe” lucrurile, dar am vrut să le pun pe tapet acum, deoarece văd că oamenii chiar cred că au avut dreptate și nu au fost puțin (mai mult) duși de nas. Și, ce să vezi, răsfoirea săptămânalului Cațavencii (fără tăgadă, cel mai obiectiv jurnal național din mass-media din România) în săptămâna de după marea „schimbare” de la Cotroceni arată continuarea acelorași metehne corupte:
● „Pe scurt, primarul Sibiului – Klaus Werner Iohannis – a fost declarat incompatibil de către ANI (…) dar un lucru e cert: cu presiunea a 6 milioane de oameni degrabă ieșitori în stradă, sunt șanse mari ca în acest caz să nu se facă justiție, ci politică și prevenire a convulsiilor sociale. Ceea ce e departe de statul de drept pentru care, cică, s-a votat pe 16 noiembrie.” sursa
● „Falcă va da, în 5 decembrie, jumătate de milion de lei din banii arădenilor, pentru ca cineva să vină să-i numere străzile” sursa
● „Sorin Oprescu s-a pus, în prag de iarnă, pe cumpărat flori și arbuști. Așa, de vreo 27 de milioane…” sursa
De ce pun în ghilimele „schimbare”? Nu trebuie să fii analist politic ca să înțelegi anumite aspecte certate cu logica legate de ultima campanie electorală pentru Președinte și rezultatul acestuia, dar poți citi concluziile câtorva oameni cu experiență de viață și poate mai atenți la ce se întâmplă în jurul lor decât mulți care cred că votul lor de acum o săptămână i-a făcut mai buni… cetățeni:
● (Costi Rogozanu) La aceste alegeri am avut puterea de a ne entuziasma pentru că după o luptă aprigă între două programe de dreapta am reuşit să înlocuim un preşedinte de dreapta. (sursa)
● (Doru Bușcu) Alegerile n-au fost cîștigate de Iohannis, ci pierdute de Ponta. Dacă a nimeri în calea valului norocos e un merit, atunci e meritul lui Iohannis că a știut să existe. (sursa)
● (Pattrick Andre de Hillerin) Nu mediul virtual a câștigat alegerile, dar prin intermediul lui și, desigur, al televiziunilor, ni s-a înveninat excesiv o toamnă frumoasă. (…) Voiai să vorbești cu un prieten și descopereai că în trupul lui a intrat un candidat, că fața i-a fost îndepărtată și înlocuită cu un banner, că el însuși a dispărut în neant lăsând în locul lui un dobitoc măcinat de ură. (sursa)
● (Florin Poenaru) Dacă aceste alegeri au consființit din nou triumful anti-politicii, al candidatului providențial, biopolitic diferit de masa societății, precum și al dreptei neoliberale, ele au însemnat totodată și finalul mișcărilor așa-zis civice din 2013. S-a văzut că ceea ce părea o mișcare anti-sistemică, reformistă și progresistă s-a lipit fără nici o problemă de un segment al clasei politice mult hulite până atunci. (…) Ce este și mai cinic în această ecuație este că felul în care sunt tratate categoriile vulnerabile și sărace în Romania replică foarte bine modul în care sunt tratați în occidentul civilizat românii plecați acolo. (sursa)
Poate că acum, după ce tot valul de propagandă s-a mai disipat, meditează și concetățenii mei, măcar cei din municipiul Arad, la câteva chestiuni concrete, reale, palpabile, dincolo de orice slogan sau siglă. Și încet-încet uită să mai fie parțiali, realizând lucrurile ce se întâmplă în jur, în lumea reală, nu cea (selectivă) de pe Facebook:
● Banii dați de Guvernul lui Ponta pentru CET, ca arădenii ce se încălzesc prin sistemul centralizat de termoficare să nu moară de frig în iarna ce vine, au fost abia săptămâna aceasta repartizate de Primăria lui Falcă. (sursa)
● Corina Crețu, fost europarlamentar PSD, actual comisar european a aprobat mai mulți bani pentru infrastructură, inclusiv autostrada Arad – Timișoara care era plătită din împrumuturi și încă nu fusese terminată când premierul Emil Boc (PDL) alături de primarul Falcă (PDL) au ținut să taie panglica neapărat înaintea alegerilor. (sursa)
● „Recuperarea economică în România va avansa la un model mai sustenabil în următorii ani, pe măsură ce ţara va depinde mai puţin pe exporturi pentru a sprijini creşterea”, se arată într-o analiză a al firmei de cercetare de piaţă Business Monitor International (BMI), citată Emerging Europe Monitor, publicaţie lunară parte a BMI. (sursa)
Cred că ați observat cum realitatea se arată puțin altfel decât realitatea din timpul campaniei. Și nici nu vorbim de promisiuni electorale ci de relatări mincinoase ale întâmplărilor, fie că a fost vorba de situația CET sau a drumurilor din Arad, fie a situației economice a României. Culmea este că pe măsură ce fumul tunurilor de propagandă se așterne peste țară, vedem tot mai multe contradicții față de ce se vehicula în urmă cu nici o lună.
● Guvernul din Rusia declară că se așteaptă la o schimbare majoră și că „noul președinte și noua componență a guvernului vor promova o politică menită să asigure dezvoltarea în continuare a cooperării noastre bilaterale”. (sursa) Cum adică noua componență a guvernului să aducă o schimbare majoră? Dar nu era Guvernul lui Ponta „mână-n-mână cu rușii”?! Mais, qu’est qui ce passe?
● Fostul președinte, Emil Constantinescu, îi face o invitație lui Klaus Iohannis de a propune un proiect de țară. (sursa) Adică cum, candidatul nu avea un proiect pentru care a fost votat în detrimentul proiectului România Puternică (promovat în linii mari de USL) al candidatului Victor Ponta?
● Jurnaliști financiari observă că viziunea pe termen lung al lui Iohannis asupra economiei nu prea se potrivesc cu nevoile și problemele imediate. (sursa) De asemenea, noul președinte promite scăderea taxelor, inclusiv al TVA-ului, uitând că în paralel îl critica pe Ponta și guvernul acestuia că au scăzut taxe fără să aibă de unde acoperi anul viitor încasările pe care acestea le ofereau.
● Reducerea TVA (sursa) cel puțin la pâine și legume a fost realizată de Guvernul Ponta, după ce președintele „de dreapta” alături de guvernul pe care acesta l-a impus în ciuda voinței exprimate la alegerile parlamentare, l-a mărit cu 5% în 2010.
● Băsescu consideră că opțiunea „de dreapta” pentru Cotroceni este moștenirea sa (sursa). Și omul are dreptate, la cum s-a comportat un reprezentant „de dreapta” în acești 10 ani, alegerea unui alt reprezentant de aceeași factură reprezintă o aprobare a acestui stil, pe care se pare că fostul primar de Sibiu (prin schimbarea majorității parlamentare în mijlocul mandatului legislativului pe care o anunță – sursa) îl continuă. Și pentru că toți cei care l-au blamat pe Ponta ca fiind exponentul unui sistem „de stânga”, și care i-au pus în cap cam toată istoria PSD, dar se pare că n-au făcut același lucru cu Iohannis, via PDL, PNL și Băsescu, Dublul Standard iese învingător.
Cea mai așteptată campanie electorală din ultimii 4 ani este în plină desfășurare și chiar dacă mai sunt 7 zile până la primul tur de scrutin, merită puțină atenție ce se întâmplă în Arad. Multă lume compară acțiunile actualului președinte Băsescu cu tactica pământului pârjolit, iar susținătorii săi din teritoriu din toți acești ani, jurnaliști sub acoperire ca Robert Turcescu sau politiceni ca Gheorghe Falcă, par să adopte acest compartament. La o vedere mai atentă, se poate observa clar că nu e vorba de tactica medievală, ci una mai modernă, mai meschină și cu urmări mai perfide. În aceste zile, cetățeni din Arad și nu numai, pot asista public la exercitarea unei forme a strategiei de tensiune. Iată faptele, trageți voi singuri concluziile:
● Falcă merge în miez de noapte să dea jos bannere cu Victor Ponta pe care el le consideră ilegal amplasate. Fără să facă un demers instituțional, cereri sau acte, pornește cu mașina 4×4 prin cartiere și cheamă angajați din Primărie și Poliția Locală să-l asiste. Această „performanță” ajunge și pe canalele media naționale. Când Poliția Română nu îi este la cherem, acesta se deplasează la sediul instituției, unde dă declarații timp de 4 ore despre oamenii care încalcă legea. Pentru ca apoi să iasă în presă cu acuzația că Poliția este sub papucul PSD. (sursa 1, sursa 2)
● Situația CET-ului din Arad ajunge la extremă, în timp ce devine tot mai frig, riscându-se blocarea furnizării agentului termic pentru o bună parte din populație. Falcă știe de situație încă din luna iulie când datoriile instituției locale erau foarte mari, dar menține starea (de disperare pentru unii care îngheață la 7-8 grade în apartamente) pentru a acuza Guvernul Ponta, cu toate că CET-ul nu este al guvernului, ci al administraţiei locale. După demersuri din partea PSD și când temeperaturile au ajuns aproape de 0 grade pe timp de noapte, Primăria a virat banii necesari deblocării utilajelor către CET. Nu înainte ca actualul primar să precizeze că „cineva a vrut să îi lase pe arădeni fără căldură în această iarnă, lăsând să se înţeleagă că s-a dorit sabotarea lui şi a Aradului.” ( sursa 1, sursa 2)
● Nu a fost destul să spună că Poliția Română din Arad este împotriva lui, ci a ținut să implice și instituțiile din Timișoara în tensionarea sa politică. Falcă acuză că Poliția și Jandarmeria au sabotat mitingul de susținere a lui Iohannis oprind autobuze care aduceau membrii PDL din Arad și Bihor, însă Ancuța Morariu, purtătorul de cuvânt al IPJ Timiș, susține că nu a avut loc nicio astfel de acțiune. (sursa) Primarul actual Falcă nu e la prima minciună inventată privind acțiuni de intimidare. În campania locală din 2012, acesta sunase la 112 pentru a reclama că o mașină cu numere de înmatriculare din Italia îl urmărește. (sursa).
● „Trebuie să continuați să protestați. Când ați ieșit în stradă, ați primit niște bani.” Acesta este îndemnul unui primar de oraș al căror străzi distruse și pline de praf i-a făcut pe locuitori să iasă în stradă. Chiar dacă starea drumurilor ține de competența administrației locale, Falcă spune că doar Guvernul poate să le rezolve problemele cetățenilor și mai multe proteste sunt exact ceea ce își dorește. (sursa)
Dacă acestea ar fi cazuri izolate, am putea fi liniștiți. Dar când pe lângă cele de mai sus, inspectorul școlar general este acuzat la fiecare ocazie, când unui consilier PSD care i se opune constant lui Falcă i se folosește (în iunie) numele fraudulos în acte oficiale (sursa), când un cartier se degradează încontinuu iar (în august) poziția Primăriei este pur speculativă politic (adică voturile nu au venit unde trebuie) (sursa), iar când copiii de la Școala Gimnazială nr. 1 sunt în continuare folosiți în scop politic de primar, nu poți ignora situația. Observația tensiunii nu este singulară orașului Arad. Călin Popescu-Tăriceanu atrage atenția că avem parte de „niște alegeri cum nu au mai fost din 1990 până încoace, perturbate de cu totul și cu totul alte lucruri.” Care să fie rezultatul scontat de strategia de tensiune? Cine are de câștigat, pentru că cetățenii în mod cert, nu?
Ieri aflam că mai mulți elevi dintr-o serie de consilii județene au semnalat public inacțiunea pe care o afișează reprezentanții structurii naționale. Cu toate că titlul comunicării este unul de senzație în mass-media, problema de fond este următoarea: reprezentarea în rândul elevilor nu mai funcționează. Schimbările rezultatelor unor decizii și voturi, mai puțin cunoscute publicului, stau la baza unei acțiuni ce dăunează per ansamblu imaginii organizației (Consiliul Național al Elevilor), dar în același timp are premisele de a însănătoși organizația.
La fel ca în alte situații, asociații sau partide, reprezentarea este crucială pentru o dezvoltare sănătoasă și la acest principiu se poate reduce democrația. Degeaba dau unii impresia că societatea civilă a înregistrat succese în demersul de legiferare a Big Brother. „Bătălia” pentru astfel de succese se poate reduce la reprezentare: cine a inițiat legea, cine a votat pentru acea persoană, adică a înzestrat-o cu puterea de a iniția; cu alte cuvinte îl reprezintă. Pentru că legile nu au împiedicat pe anumiți oameni să comită ilegalități; dovada Big Brother în România este publică, în Cațavencii, un ziar -pe foaie, nu online- de tiraj național considerabil.
În același timp, asistăm la o dorință și un proces la fel de dăunător, cel de depolitizare completă, lucru care pe lângă niște beneficii, are un recul negativ: „să existe unii care se pun în nişte funcţii în afara contribuţiilor, controlului, intervenţiilor cetăţeneşti” (sursa). În fața acestor fenomene, putem face scandal în mass-media sau putem să ne reprezentăm mai cu spor.
Mai presus de începerea anului școlar în România, astăzi este Ziua Internațională a Democrației. Un cuvânt atât de des folosit, dar prea puțin înțeles, începând de la orele de educație civică, cheltuielile în scara de bloc și până la procedura votului. E destul de complicat și în același timp foarte ușor de aplicat – aplicarea voinței celui reprezentat.
Ziua internațională a democrației: ce face @Europarl_RO pentru promovarea democrației în străinătate: http://t.co/YtxTUaGXVH
— Parlamentul European (@Europarl_RO) September 15, 2014
Astăzi, la multă vreme după ce se presupune că România a intrat în „lumea democratică”, încă medităm asupra libertății și tiraniei, cu exemple din politica si socialul cotidian. Pe fondul unor politicieni votați de oameni cu principii liberale, de dreapta, care declară proprietatea un obicei comunist, putem să reținem drept cadou pentru democrație și -de ce nu- celor care cred spun că trăiesc într-una, chiar de ziua ei, un lucru: „Trăim ca să ne împlinim visele, distrusule!”
Până când această urare va fi un lucru de la sine înțeles -în școli, la bloc, sau la vot- să încercăm să răspundem (fiecare pentru sine) la următoarea întrebare: când se celebrează Ziua Națională a Democrației în România?
Dacă credeați că alianțele între PDL și PNL, între PSD și PNL (USL), sau chiar și coaliția de guvernare dintre PSD și PDL din 2008 erau surse de frustrare, lipsa de perspectivă corectă a liderilor PNL a făcut realul inimaginabil: i-a absorbit pe PDL-iști, iar drept urmare pe alocuri -ca la Arad- le-a oferit întreaga platformă ideologică, siglă și istorie liberală, dar și resursă umană prezentă și viitoare, unor politicieni macabri cum este Falca. O ședință de câteva ore, unică în istoria de după 1989 a României, în care 3 partide au fuzionat mai repede ca potcoava de copita unui cal, a avut loc sâmbăta ce a trecut: PNL a fuzionat cu PDL la prânz, după ce PDL fuzionase cu Forța Civică de dimineață.
Scriam în februarie cum pe termen lung, (re)apariția PNL în banca Opoziției are un efect mai crâncen pentru PDL: împingerea în zona „partidelor mici”. Nu bănuiam ca PDL va deveni peste noapte parte a bătăliei politice prezidențiale după ce a oferit catastrofa unui Băsescu, 2 mandate prezidențiale la rând. Speram să devină în timp un partid la fel de mic și sancționat de electorat ca și PNȚCD. Acum se vorbește de „Marele” PNL, ca și cum voturile pentru PNL se pot aduna pur și simplu aritmetic în viitor cu voturile pentru PDL, ca și cum cei care votează într-un fel o fac pentru o siglă și nu pentru niște oameni și ce anume fac aceștia în plan public de-a lungul timpului.
Faptul că în noua alianța electorală (da, fuziunea durează, iar pentru că totul se face pentru rezultate în alegeri, „Marele” PNL se încălzește pe tușă în timp ce Alianța Creștin-Liberală intră pe teren), și-a adus contribuția mintea pusă pe înșelat încrederea oamenilor a lui Gheorghe Falcă, spune mai multe despre speranța păguboasă pe care această nouă construcție politică ar trebui să o aducă. Chiar și cei care până recent erau militanții on-line ai PDL, precizează că elucubrația lui Falcă, adică alăturarea creştin-liberal, „ridică semne de întrebare în mintea alegătorului raţional urban sub 40 de ani, care în anii trecuţi făcea diferenţa” în alegeri, pentru că nu i se adresează. Mai mult decât atât, „această ciudăţenie, un non-sens ideologic” reprezintă o iluzie cu care se hrănesc mai ales cei din PNL că nu vor mai putea fi acaparați de interesele lui Băsescu. După cum se vede din înșiruirea cromatică a elementelor grafice de mai jos, verde-alb-albastrul (din Forța Civică, din Mișcarea Creștin-Liberală a lui Falcă) va deveni o realitate și pentru cei care până nu demult arborau galbenul ca simbol al liberalismului. Mai rămâne un eșec în alegerile din 2016, pe lângă cel de anul ăsta de la prezidențiale și vom asista la re-re-unificarea dreptei și fuziunea bis dintre PNL cu PMP seara, după ce PMP va fuziona prin abosrbție cu Noua Republică mai la prânz. Curat murdar!
Dincolo de alegerile prezidențiale, în care și sociologi agreați de PDL spun că alianța creștin-liberală i-a făcut mai mult bine decât rău candidaturii lui Victor Ponta, rămâne județul, orașul, cartierul. Aici, în zona de Vest a României, lumea încă asociază PSD cu comunismul; cu toate că există un partid socialist (PAS) ce funcționează legal și în competiție cu PSD, există asociații ale muncitorilor (PUMN) care au participat în alegeri împotriva PSD, și există un nucleu dur de intelectuali și universitari care contestă lipsa de program politic și acțiuni guvernamentale de stângă autentică ale PSD. Încet însă, generațiile se schimbă în PSD, iar tot mai mulți tineri din generația mea se înscriu în acest partid pentru că au convingerea că reprezintă o alternativă la ce a arătat PDL și PNL că este politica în ultimii 8-10 ani; iar eu mă aflu printre aceștia!
Pudibonderiile unora comform cărora politica trebuie evitată cu orice preț este nu numai obtuză, dar și contraproductivă: deciziile ce afectează comunitatea sunt luate politic. Din moment ce criticăm actualii decidenți că nu își apleacă urechea la nevoile oamenilor, iar partidele au ajuns, pe bună dreptate, dezamăgitoare, ce rămâne de făcut? Poate momentul ca tinerii să se implice în luarea deciziei politice? Până la urmă, „doar vreo treime din electorat are cultură politică sau pasiuni de dreapta sau de stânga, ceilalţi nu votează cum visează politicienii” (Dâncu). Ca parte a acelei treimi ce posedă cultură politică, aleg votul și participarea conștientă în diverse proiecte, după anumite principii și raționamente. Nu las totul în voia sorții de tipul „toți sunt la fel”. Vă sfătuiesc să faceți la fel! Iar tinerii ar trebui s-o citească pe Alina-Mungiu Pippidi și acum când scrie lucruri care nu sunt tocmai pe placul lor: