Presiunea, etapa pe sondaj

usr-sondaj-alegeri-parlament-2016

PSD 45%, PNL 25%, USR 10% ––– Înainte de a ne hazarda cu astfel de cifre și rezultate probabile, să analizăm sondajul. Elaborat la comanda USR, sondajul ce poartă semnătura „KANTAR TNS România” pune într-un rezultat foarte bun atât PSD poziționându-l pe primul loc cu un scor prea bun, cât și USR plasând partidul pe locul 3 la aproape jumătate din scorul PNL. Pe când partide cu o prezență mai mare sau mai susținută, atât în „teritoriu” cât și la nivel central, se situează în urma celor 3 din subtitlu – ALDE 7% și PMP 4% – în marja de eroare la a accede în Parlament.

Elementul surpriză nu sunt rezultatele, ci o serie de indicatori

Continue reading “Presiunea, etapa pe sondaj”

De la Front la Uniune, cam prea multa fictiune

Dacă v-ați trezit puțin din delirul PR-istic al lui Cioloș, bazat pe schimbul său de replici cu Dragnea din Parlament, aveți posibilitatea să analizați scena politică în ansamblul ei, departe de atributele imaginate asupra celor implicați. Că și Dragnea și Cioloș au mințit asupra cifrelor s-a subliniat deja. Despre lipsa de sens a „declarației virale” făcută de premier s-a scris deja. Chiar dacă fapte lăudabile există de ambele părți (ex: pe listele PSD la alegerile parlamentare se vor regăsi şi persoane cu dizabilităţi), PR-ul actualului prim-ministru excelează. Ca să spui după acest episod că Cioloș este cel mai bun premier al României nu este doar exagerat, este pură ficțiune fabricată pe o reacție emoțională; poate doar în cazul în care ai fi vrut să-l parafrazezi pe Băsescu și al său Petre ești cel mai bun. Oricum, de la o vreme este destul de clar că PSD-ul lui Dragnea a făcut un fel de înțelegere cu Cioloș, de bătălie de fațadă cu Guvernul – vezi moțiunea de cenzură care nu mai vine cu toate că Cioloș anunța încă din vară destul de clar că a depășit mandatul pe care i l-a dat majoritatea din Parlament în 2015. Dacă până și „matrafoxatul” Băsescu a acuzat blatul, ceilalți comentatori ai fenomenului politic autohton nu au nicio scuză. Până și lipsa de propunere a unui premier din partea marelui PSD se poate citi în exact această notă. Cu alte cuvinte, de la începutul toamnei, pentru funcția de premier candidează… doar Cioloș.

jandarm-cioban-ciolos-2015

Dacă te ștergi puțin la ochi, poți vedea că nu e foarte diferită guvernarea tehnocrată actuală de cele anterioare (tehnocrate sau altfel). Protestele organizate de transportatori, greva în penitenciare și anunțatul protest al medicilor ar trebui să fie doar câteva dintre probe, Federația Sanitas declarând chiar că măsurile luate de Guvernul Cioloș (OUG 22 și 43) „nu doar ca nu au rezolvat inechitatile din sistemul sanitar si de asistenta sociala, dar chiar au bulversat nivelele salariale”! Cum credeți că ar fi arătat un protest al judecătorilor în vremea unui Guvern PSD? Aflați că de ceva vreme există un protest al judecătorilor în România, doar că sub Guvernul Cioloș „atacul la Justiție” are doar valoare de PR politic îndreptat asupra adversarului care tot e pe primul loc în sondaje. În acest context, și odată cu apropierea grabnică a iernii alegerilor pentru Parlament, apele vor fi agitate și mai mult decât de obicei.

Continue reading “De la Front la Uniune, cam prea multa fictiune”

Alegeri europene in Arad

În fiecare an în care sunt organizate alegeri, avem ocazia să vedem mostre ale creativității puținelor personae care nu sunt politicieni, ci comunicatori politici. Este drept că nu știm (public) cine stă în spatele fiecărui afiș, fiecărui fluturaș sau fiecărui slogan. De aceea, cel mai simplu ar fi să colecționăm astfel de manifestări ale creativității și să ne oferim părerea din acest punct de vedere. Înainte de clasificarea exemplelor de manifestări creative în campania de alegeri pentru Parlamentul European desfășurate în Arad, memorați următorul aspect: alegerile din 25 mai sunt despre România—fals! Ele sunt despre Europa! Mai exact, despre Uniunea Europeană și ce anume vrem să fie această construcție (Codru Vrabie). Iar dacă sunteți „intelectuali” și doriți o analiză amănunțită a ofertelor politice și electorale, citiți analiza lui Adrian Dohotaru. Dacă vreți să vedeți doar mostre de creativitate, iată-le: Continue reading “Alegeri europene in Arad”

Senatul contra-ataca

crin-antonescu-senatAcest sfârșit de săptămână este dedicat Senatelor. Dacă Irlanda a votat pentru păstrarea Senatului ca parte a legislativul național –după un referendum în care 51% s-au pronunțat împotriva propunerii prim-ministrului Enda Kenny de a desființa această instituție „elitistă și nedemocratică”, care „consumă foarte mult din buget”– România se pregătește să celebreze 150 de ani de la înființarea acestei instituții. Ca o rară excepție de la democrația neparticipativă din România, ideile de activități și evenimente în cadrul acestei celebrări pot veni și din partea cetățenilor. Continue reading “Senatul contra-ataca”

Principala lectie de administratie locala vs. nationala

cersetor-politic-falca-parlament-ponta

Nivelul de huligansim politic nu a fost atins de neolegionarul Mihai Neamțu zilele trecute, ci de către primarul actual al municipiului Arad, care îi agresează public pe parlamentarii dar și pe consilierii locali ai USL cu faptul că aceștia „nu aduc bani de la București”. Pe lângă rolul de travestit politic, cu care Gh. Falcă s-ar putea să intre în istoria politică a României, acesta face pași insistenți și către postura de cerșetor politic. Continue reading “Principala lectie de administratie locala vs. nationala”

Diaspora salveaza Romania

Diaspora română, cea blamată că a pedepsit ţara natală cu un preşedinte mai mult decât părtinitor politic, a putut da şi un exemplu de conduită democratică (chiar dacă poate nu ştie asta). Pe lângă glume de prost-gust gen William Brânză (care culmea, se potriveşte perfect cu varietatea satirică de care Caragiale ar fi mândru – o Falcă, un Flutur, o Prigoană, un Gospodar), colegiul uninominal nr.2 Diaspora a trimis în Camera Deputaţilor un om.

TUDOR PANȚÎRU. Este preşedintele subcomisiei pentru monitorizarea hotărârilor Curţii Europene a Drepurilor Omului, iar în februarie 2011 a promovat o raritate în peisajul legislativ român: analiza impactului asupra drepturilor şi libertăţilor omului.

 

Deşi România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi protocoalele adiţionale la aceasta încă din 1995, cadrul legislativ din ţara noastră nu era aliniat cu ceea ce ne asumasem să respectăm încă de acum 17 ani. Până şi Constituţia României zicea în art.11, alineatul 2, că tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern.

 

Însă anul 2010 ne-a arătat, prin acţiunile Guvernului Boc 2 (3) impus de T. Băsescu, că dreptul la proprietate (printre alte drepturi; pensia fiind o proprietate şi nu un venit, cum propaganda trâmbiţează zilnic) nu se respectă în România “europeană”. Măsurile luate în ultimii 2-3 ani au întins la maximul logicii expunerile de motive legislative, argumentul sau bau-bau-ul suprem – Criza – surclasând drepturile din Convenţia ratificată din ’95. Curtea Constituţională din România a jucat şi ea un rol mare în această (i)logică argumentativă. Ce mai conta un alineat ca cel menţionat mai sus. Sau cel de-al doilea din art.20 din aceeaşi Constituţie în care scrie negru pe alb că reglementările internaţionale au prioritate în cazul în care există neconcordanţe între tratatele ce le-a semnat România şi legile interne.

Dar acest lucru este cunoscut de Tribunalele şi judecătorii români. “Legiuitorii” pretind că nu sunt obligaţi să cunoască lucrul acesta. Astfel, deputatul Tudor Panţîru propunea modificarea normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În sensul în care devine OBLIGATORIE o evaluare preliminară a impactului pe care orice nouă reglementare o poate avea asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, pe care România s-a contractat că le va respecta şi proteja.

 

ŞI A REUŞIT.

 

Înainte de (i)logica legislativă promovată de PD-L, Legea nr.24 din 2000 pe care a modificat-o iniţiativa domnului deputat, nu spunea express lucrurile acestea, iar ultimii ani ne-au arătat că guvernarea nu respectă deloc spiritul legii ci textul acesteia. Iar Proiectul domnului Panţîru a avut o formulare şi o abordare în urma căruia toţi parlamentarii au fost de acord. Asta da adaptare. Dacă mai există cineva care vrea “să salveze România”, poate ar trebui să se adapteze în acest fel.

 

Ce putem face fiecare ca “să salvăm” ceva din ţara noastră?

Să recunoaştem şi să susţinem oamenii care fac lucruri simple dar semnificative pentru o democraţie funcţională. Mailul dl-ui Tudor Panţîru este  – tudor.pantiru@cdep.ro ; durează 2 minute maxim pentru un mulţumesc şi keep up the good work. Vedeţi AICI dacă întreaga lui activitate în Parlament merită aprecierile voastre.

Vizionaţi şi activitatea celorlalţi parlamentari dacă tot sunteţi acolo. Aţi fi surprinşi ce găsiţi. Dacă românii cu domiciliul în Albania, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Bosnia si Hertegovina, Croatia, Georgia (…) Sri Lanka, Tadjikistan, Thailanda sauVietnam (colegiul domnului Panţîru), pot alege oameni de calitate, de ce să nu o facem şi noi, românii din România?

 

 

Cu Rosia Montana in Parlament

      Făceam referire într-un articol WWMP News despre Roșia Montană, de ce nu înaintează mai repede proiectul minier în favoarea Gabriel Gold Corporation?

      Societatea civilă are zvâcniri, organizate în evenimente tip Hunoriada (detaliat în articolul mai sus menționat), sau acțiuni de genul celor de la GAS (vizionați și mai jos în clip), împotriva exploatării Roșiei Montane de către corporația canadiană. Dar mă îndoiam de efectele reale ale activității de advocacy din jurul ”Salvați Roșia Montană”. Pentru simplul fapt că tragerea la răspundere a politicului de către cetățeni nu are implicații penale sau financiare. Votul acordat împotriva unuia sau altuia îl înlătură pe respectivul de la a mai face ce face. Cu alte cuvinte, împiedici hoțul să mai fure în felul în care fură. Asta nu înseamnă că a fost tras la răspundere pentru ce a făcut sau că nu va mai face asta pe viitor și prin alte modalități.

      Și, în timp ce eu mă întrebam de ce nu reușește să implementeze Corporația cu sediul în Canada proiectul său minier din România, Vlad Dumitraș de la Cotidianul e atent la ce se întâmplă în Parlamentul României. Și parcă răspunde mirării mele: va trece în sesiunea din toamnă.

      Ce? Cum? Gabriel Gold nu stă și se uită la televizor și așteaptă ca ”să se schimbe” ceva în favoarea sa. Activitatea sa de lobby e intensă, atât în comunicarea online și offline, cât și în segmentul de lobby decizional. Astfel, doi parlamentari reușesc să schimbe Legea Minelor din 2003, care împiedica Corporația să înceapă lucrările așa facil (avize, controale și verificări; birocrația are scopul ei dacă e implementată coerent și transparent). Încă din 2009 a intrat în dezbaterea camerei decizionale (Camera Deputaților), iar în septembrie 2011 va intra pe lista de votare.

      Cu majoritatea actuală PDL-UDMR (reprezentanți ai partidelor componente fiind fățiș pentru proiectul lui Gabriel; de menționat, printre alții, Adrian Videanu, Kelemen Hunor), avizele parcă încep să se clatine, proiectul de modificare a Legii din Parlament pare să aibă undă verde, iar Roșia Montană începe să capete o culoare frumos aurie.

      Bon. Merită totuși să fim atenți la Parlament, nu numai să-l hulim, nu-i așa? Activiști Salvați Roșia Montană, vă prezint un nou câmp de luptă.

                                    Go for Parliament! (dho!)