Alegerile electorale sunt ca albinele: ne enervează, ne pot răni fizic, dar fără ele sistemul în care trăim s-ar prăbuși. Despre alegerile locale din Arad se pot spune câteva lucruri, dar ce s-a schimbat cu adevărat este un singur lucru: arădenii au ales în persoana lui Marin Lupaș un consilier local independent pentru prima dată în istoria democratică modernă a municipiului. Cam atât despre schimbare, pentru că restul rămâne ca înainte. De fapt, scenariul din 2012 s-a repetat în multe aspecte:
Am un obicei prost. Iau cuvintele democratie si libertate în serios. Prea în serios după cum ține să îmi demonstreze realitatea din preajma Mișcării Arădene. Am dedicat acestei organizații o considerabilă parte din timpul și devotamentul meu începând cu anul 2011. Iluzia democrației s-a spulberat 2 ani mai târziu, cu toate că abia ieri a picat cu brio exercițiul de democrație. Cu această ocazie mi-a fost demonstrată ultima măsură a autocrației ce a început să caracterizeze acest ONG. Continue reading “Care-i miscarea cu Miscarea?”
UPDATE: Am supraestimat si supraevaluat; Mișcarea e mai mult tank decât think., iar cei care se implică politic în altă parte, sunt repede izolați..
Ieri, titlurile din presă despre medierea (blatul?) lui Victor Ponta cu Băsescu, privind ieșirea României din recesiune și -culmea!- în același timp necesitatea unei noi tranșe de la FMI, au avut concurență serioasă de la trecerea unui nucleu din Forța Civică Arad la PNL. Continue reading “Forta Civica in Miscare la PNL”
Nici măcar un procent din bugetul local pe 2012. Cam atât este dispusă majoritatea din Consiliul Local și primarul actual să ofere ca subvenție la prețul Gigacaloriei. Continue reading “Caldura de 0,9”
Săptămâna politică a început în ”Forță”. Dacă în fața perdelei de fum am fost acoperiți cu DanDiaconești, în culise, lucrurile se dezamorțesc: MRU s-a șters la frunte în Arad, Mișcării Arădene i-au fost plagiate proiectele, iar electoratul român pare a fi prins într-o roată de hamsteri. Continue reading “Forta fie cu ”hamsterii””
Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.
În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.
—————————————
Istoricul manifestărilor în Arad
—————————————
(11 decembrie) În Arad, grupul pentru salvarea Aradului de cianură (și protejare a Roșiei Montane) a dat startul cu o manifestație în spatele Teatrului.
(13 ianuarie) O lună mai târziu, pe fondul protestelor din Cluj, Târgu-Mureș și București, 3 elevi arădeni încearcă să pună cap la cap un marș spontan pornind de pe strada Mețianu.
Câțiva elevi de la Consiliul Județean al Elevilor și din Consiliul Tinerilor cheamă arădenii la o discuție și ”o mică încălzire” (așa cum o denumesc ei) pe bulevardul Revoluției pentru a dezbate Noua Lege a Sănătății. Sunt trimise echipaje ale Poliției în încercarea de a intimida o manifestare spontană și anunțată via facebook.
Interesant cum și la Cluj au existat elevi care au fost primii în stradă pentru a se opune implementării Noii Legi a Sănătății și mai exact, împotriva privatizării sistemului de urgențe. Chiar dacă sunt tineri, mesajul lor e coerent: ”Sper să se trezească oamenii, să-și dea seama că aici nu e o chestie de joacă, e o chestie de viață și de moarte.”
(14 ianuarie) Cu toată situația creată în jurul Noii Legi a Sănătății și cazul lui Arafat, o manifestație autorizată a ANIMED împotriva Legii eutanasierii câinilor fără stăpân, are loc tot în spatele Teatrului.
La (15 ianuarie), Adevărul face o așa-zisă radiografie a protestelor din întreaga țară. Situația arată numitorul comun: demisia lui Băsescu.
În momentul în care oameni drepți sau, cel puțin, cu o minte limpede și onestă, fac un pas înapoi în confruntarea cu abuzul, totul se năruie.
Memoria noastră este mult prea scurtă. La începutul verii, pentru că nu s-au organizat așa cum au vrut, cei din axa guvernării băsescu au anulat un vot făcut în condiții normale, și astfel au numit incorect (dacă nu ilegal) judecători la Curtea Constituțională; știți, instituția aia ”penibilă”. Efectele, doamnelor și domnilor se văd astăzi:
De ce nu am înființa și un S.S. ca să nu mai fim așa ipocriți?
În micul oraș al Aradului, departe de cenușiul bucureștiilor, oameni cu simț, deși foarte puțini, încă luptă pe baricadele dreptății, cum o arată Mișcarea Arădeană. Instanțele judecătorești sunt cât de cât independente. Ne zbatem, ne luptăm.. până când? Sau cu ce efect? Mulți sunt preocupați de latura economică; ce pun pe masă și în consecință, în stomac. Aplecăm toți capul în fața dictaturii (și) banului? Așteptăm ”să treacă și asta”?? Sau dacă îndrăznim..plecăm și o luăm de la zero?
