Compendiu subiectiv de civilizatie
Uneori, titlul unui articol vine pe măsură ce acesta este scris. Când am așezat bucățile de informație (aproape 7 pagini A4 de citate și referințe) într-o formă care să dea sens înșiruirii de idei, am exclus din titlu tehnicile de comunicare, strategiile politice, conspirațiile și țapii ispășitori. M-am concentrat în schimb pe ceea ce poate fi folositor în viitor.
Continue reading “Pentru democratie si drepturi trebuie sa lupti incontinuu (I)”
Astăzi au fost publicate rezultatele finale ale primului tur al alegerilor pentru presedinte: Victor Ponta (3.836.093 voturi) și Klaus Iohannis (2.881.406 voturi) se clasifică pentru turul doi. Am așteptat cifrele pentru a comenta o situație nu numai deranjantă, dar chiar periculoasă. Graficul dat de televiziuni și website-uri deopotrivă arată opțiunile de pe primele 2 locuri din fiecare județ. De ce au făcut așa ceva? Eu cred că din ignoranță. Au văzut la alegerile din S.U.A. cum colorează mass-media harta statelor și au copiat întocmai, uitând că (1) vorbim de o federație și că (2) sistemul electorilor nu se aplică la noi. Cu alte cuvinte, degeaba au colorat județele deoarece circumscripția e întreaga Românie, iar numărul de voturi se iau ca atare și nu în funcție de fiecare județ. La alegerile parlamentare uninominale aș fi înțeles rostul, pentru că fiecare județ este împărțit în (fix!) colegii uninominale și atunci trebuie menționat unde și ce parlamentari au câștigat voturile. Altfel, doar partidelor le este folositor acest grafic, să cunoască unde trebuie să insiste să atragă mai mulți votanți. Dar cum cele 20 de milioane de cetățeni ai României nu sunt toți într-un partid, neglijența din mass-media lasă loc ignoranței cetățenilor să-și facă de cap.
O parte din populație a folosit, atât în social media, pe stradă sau în formă bloggeristică, aceste grafice ale alegerilor ca un prilej de a-și afișa disprețul față de conaționali și a sublinia regionalismul tâmp. De ce tâmp? Pentru că nu există nici o bază reală de a spune că „moldoveanul prost a votat cu PSD” așa cum nu sunt dovezi concludente că „Transilvania europeană și frumoasă” a votat cu PDL-PNL. Mai mult, nu poți face astfel de afirmații pentru simplul fapt că în fiecare din județele respective au existat și voturi pentru Victor Ponta, nu doar pentru Klaus Iohannis și invers (cum se poate observa ușor mai sus), anulându-ți complet „teoria grafică”. De fapt, în unele județe din Nord-Vest, cum este Maramureș sau Satu Mare, diferența a fost de 0,09% respectiv 0,74%. Cazuri similare găsim și în județe din Sud sau din Est, unde voturile nu au fost 100% înspre candidatul unei tabere politice. Și e bine așa, am depășit vremurile când se câșgtigau „alegeri” cu 99%, dar unii parcă vor să aibă unanimitate. Degeaba încearcă Moise Guran să transmită exact această diviziune, din graficele sale (care au fost bazate pe ce studii? aaa, pe sondajul IRES care nu intră în nicio analiză serioasă a sondorilor, și publicat de Hotnews, site-ul clar anti-Ponta? în regulă atunci, adio obiectivitate) vedem că diferența nu este îngrozitor de mare, cum încearcă să deseneze unii conaționali realitatea. Ambii candidați au din toate bazinele electorale (educate) niște proporții mari de oameni. Sute de mii de votanți cu 10 clase, cu studii medii sau postliceală, și chiar și cu studii superioare în ambele tabere. La alegerile parlamentare avem sistemul redistribuirilor, pentru ca per total, adică pe toată țara, chiar dacă circumscripțiile sunt pe județ, cei ce au votat cu locurile 2 sau 3 să poate fi în final reprezentați. Dacă nu exista așa ceva, toată România era colorată în „USL”! Atunci cum rămânea cu „bănățenii frumoși” și „oltenii leneși”? Așadar, putem să facem glume pe marginea acestor grafice, chiar și să stigmatizăm țara dând apă la moară xenofobilor cum a făcut diaspora cu votul îngreunat (lucru mult exagerat, după cum se dovedește aici), dar mai mult sădim dezbinare inutilă.
Cunosc persoane din Moldova mult mai ospitaliere decât orice clujean cu care am strâns mâna. Am întâlnit oameni mai pregătiți în Galați decât orice student bilingv din Bihor. Oameni mai deschiși la minte în Ploiești decât mulți homofobi și ultra conservatori din Timișoara „creștină”. Tineri cu o viziune mai clară asupra realității în Suceava decât adolescenți pierduți (și drogați) în Arad. Exemplele pot continua, iar oricine poate să facă o diviziune în funcție de scopul lor. Eu cred că n-are nici un sens. Votați? Bine! Dar nu dați foc unei țări întregi doar pentru că nu vă place părerea celorlalți. Există viață și după alegeri. Iar mai jos puteți găsi un grafic demn de prezentat, unde se regăsesc opțiunile tuturor românilor și nu putem emite judecăți absolute.
Acel text promovat de hotnews și răspândit pe mai toate canalele mass-media, care a împins Ministerul Educației să emită un comunicat prin care actul jurnalistic de slabă calitate era desființat punct cu punct. Din total altă nevoie decât goana după click-uri, un site care nu se vrea de știri (culmea!) prezintă informația așa cum ar trebui să o facă o instituție de presă – avocatnet.ro – unde se precizează clar că „reglementarile stabilesc ca viitoarele colegii in cadrul carora se desfasoara nivelul de invatamant tertiar nonuniversitar vor fi finantate integral de catre solicitanti, urmand ca taxele de admitere si de scolarizare sa fie aprobate de Senatul universitatii.” Așadar, nici un ban dat de la Minister (locuri bugetate, burse etc.) către cei care nu au finalizat examenul de bacalaureat.
Dar situația a fost exploatată politic și ideologic, bazându-se nu numai pe o informație falsă ci și pe o problemă falsă, aceea a inflaţiei de absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior. Acest caz poate fi folosit drept studiu de caz la secțiunea politicianism sau dezbatere politică sterilă. Iar probleme reale rămân neintroduse pe agenda publică sau politică: „Acum încă mai există câţiva profesori care au dat examene dificile de admitere la facultate şi care au făcut şcoala pe vremea în care grija principală a universităţilor nu era cum să îşi sporească numărul de studenţi. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, toţi aceştia vor ieşi la pensie, lăsând loc celor care nu şi-au găsit loc pe piaţa muncii şi s-au îndreptat, incompetenţi şi dezabuzaţi, spre învăţământ. Iată o problemă a educaţiei româneşti, care nu pare să dea prea multe bătăi de cap dreptei româneşti.”
Ca și în cazul universităților fără BAC, situația manualelor a fost exagerată mult peste limita bunului-simț, ducând la situații de panică în rândul părinților, numai pentru niște procente de sondaj în plus (sau în minus la adresa premierului). „Pentru cei care au contestat şi cei din politică care îi susţin, probabil că vom mai pierde încă câteva luni şi mergem pe manualele vechi, dar ideea că peste două săptămâni nu au copiii manuale mi se pare inacceptabilă” ar fi spus Victor Ponta ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, în şedinţa Guvernului, adăugând că scandalul manualelor şcolare a fost folosit şi politic. Așadar, acei elevi nu au rămas fără manuale, ci nu au primit manuale noi din seria pe care Ministerul le-a revizuit în acest an după o lungă pauză, urmând ca până la livrare să le folosească pe cele vechi.
În aceste episoade, am observat un lucru demonstrat științific: preferințele politice împiedică oamenii să gândească matematic sau logic. Adică, în fața probabilității de a avea ceva eronat (informație, situație) în față, preferința politică primează înaintea deducției logice sau a dovezilor empirice. Și în fața faptului că informația răspândită s-a dovedit falsă, persoanele care au folosit acest prilej pentru a-și expune preferința politică (anti-Ponta în acest caz) nu au dat în spate. Chiar mai mult, unii au dorit să arate că, în fond, exprimă o părere ce nu are legătură cu informația prezentată, adăugând o insultă gratuită ca formă defensivă în fața faptelor ce îi contraziceau preferința (vezi FOTO). Ca și în cazul miturilor, există unii oameni care vor crede indiferent ce dovezi sau argumente le prezinți. Doar că în timp ce promovăm mituri, politice, ideologice sau de alt fel, unii vor suferi repercursiuni pe termen scurt sau mediu. Iar când vorbim de educație, cei direct impactați – elevii – ar trebui să fie mai atenți la cum se reprezintă în fața celorlalți stakeholderi și nu atât la subiectele din mass-media, care după cum am văzut pot fi manipulate grosolan, dacă vor să facă alegeri informate și nu să fie dirijați de unii sau de alții.
Ieri aflam că mai mulți elevi dintr-o serie de consilii județene au semnalat public inacțiunea pe care o afișează reprezentanții structurii naționale. Cu toate că titlul comunicării este unul de senzație în mass-media, problema de fond este următoarea: reprezentarea în rândul elevilor nu mai funcționează. Schimbările rezultatelor unor decizii și voturi, mai puțin cunoscute publicului, stau la baza unei acțiuni ce dăunează per ansamblu imaginii organizației (Consiliul Național al Elevilor), dar în același timp are premisele de a însănătoși organizația.
La fel ca în alte situații, asociații sau partide, reprezentarea este crucială pentru o dezvoltare sănătoasă și la acest principiu se poate reduce democrația. Degeaba dau unii impresia că societatea civilă a înregistrat succese în demersul de legiferare a Big Brother. „Bătălia” pentru astfel de succese se poate reduce la reprezentare: cine a inițiat legea, cine a votat pentru acea persoană, adică a înzestrat-o cu puterea de a iniția; cu alte cuvinte îl reprezintă. Pentru că legile nu au împiedicat pe anumiți oameni să comită ilegalități; dovada Big Brother în România este publică, în Cațavencii, un ziar -pe foaie, nu online- de tiraj național considerabil.
În același timp, asistăm la o dorință și un proces la fel de dăunător, cel de depolitizare completă, lucru care pe lângă niște beneficii, are un recul negativ: „să existe unii care se pun în nişte funcţii în afara contribuţiilor, controlului, intervenţiilor cetăţeneşti” (sursa). În fața acestor fenomene, putem face scandal în mass-media sau putem să ne reprezentăm mai cu spor.
Zilele trecute am putut afla un lucru bun: Ozonul din atmosfera terestră arată semne pozitive de refacere. În ciuda opiniei multora, acest rezultat se datorează tocmai eforturilor depuse de țările lumii (în special în zona produselor casnice), și nu un fenomen natural, de pe urma căruia putem să relaxăm toate acțiunile de îmbunătățire a mediului înconjurător. Poate traducerea titlului ar fi trebuit să întruchipeze în acest snes o formă pronominală de plural (noi, oamenii, am reușit; liderii au reușit; producătorii de produse au reușit, etc.) nu ceva impersonal (Stratul de Ozon s-a refăcut), ca și cum acesta a fost răcit și după o mică febră, s-a însănătoșit.
Din 1994 încoace, există o zi dedicată de ONU promovării activităților de protejare și refacere a stratului de ozon. Se spune că astfel se va promova și Protocolul de la Montreal, semnat de țări de pe tot mapamondul. La nivel național, prea puțină atenție a fost dedicată acestui fenomen, iar la nivel local … la nivel local a început curățenia de toamnă. Dar încă n-a fost discutat nici măcar un minut sursele de poluare din Arad. Ca și cum toate îmbolnăvirile respiratorii sau de cancer ar fi la fel de impersonale cum sugerează mass-media că ar fi stratul de ozon: scade și crește indiferent ce am face. Vă înșelați …
Emisiunea lui Andi Moisescu este fără îndoială una apreciată în România și insipră diferiți oameni de mulți ani de zile. Este urmărită nu doar pentru divertisment ci și pentru potențialul de educare, egalată la nivel de popularitate la noi în țară poate doar de cea a lui Moise Guran. Doar că ambii oameni de televiziune devin nefrecventabili când au de mestecat în fața telespectatorilor niște „teme” politice, deși mai corect zis ar fi niște „teme” partinice. În această duminică, după ce președintele în funcție, Traian Băsescu, a vizitat platoruile televiziunii generaliste PRO TV de 2 ori în ultimele 7 zile, Apropo TV a abordat subiectul originalității printr-o abordare de tip cine a copiat pe cine în România. Continue reading “Apropo de politica la TV: va place teza copy-paste?”
Confictele care au prim-planul în România sunt cele informaționale, adică cele care au în vedere controlul agendei mass-media și agendei instituționale. Nu o să vedeți dezbateri despre conflictele inter-generaționale, sociale, etnice, sau chiar șoviniste, nu pentru că nu ar produce rating sau pentru că cineva undeva în vreo instituție din România nu își face bine treaba. Ci pentru că ele reprezintă, în acest moment, subiecte secundare ale instituțiilor de Stat și de presă. Studiu de caz: Agenția de Supraveghere Financiară – România Liberă. Continue reading “Conflictele care ocupa prim-planul in Romania. Studiu: ASF si Romania Libera”
„Pentru aceşti elevi deprimaţi există prea puţini psihologi şcolari: unul la 3.000 de elevi, care nu fac faţă cerinţelor.” Cu toate că suprasaturarea mediatică a cazului profesoarei șpăgare s-a cam stins, iar o nouă știre vine să anunțe corelația dintre elevi nefericiți și școli proaste și locul 6 pe care îl ocupă România în top, citatul de mai sus datează din 2006. Continue reading “Elevii tristi nu sunt izolati de restul societatii”
Mai jos găsiți câteva exemple de subiecte sau teme politice cu destinație comercială clară, găsite pe internet. Observați și legătura dintre presupusa afiliere-politică a (primelor 2) website-uri și domeniul activității sau obiectului comercializat. Nu știu dacă aceste exemple se încadrează la comunicare sau comunicare politică, dar este interesant de observat climatul mass-media (new-media) actual. Să sperăm la un 2014 și mai interesant!
Continue reading “Cine spune ca politicul si comertul nu merg mana in mana?”
Înainte ca la București să se declanșeze așa-zisul scandal al super-imunităților, la Arad se aducea deja un deserviciu activității legale de lobby, prin declarațiile făcute de Gheorghe Falca și relatarea media a acestora. Întâmplarea are însă și un personaj mai responsabil în domeniul influențării „din umbră” a deciziilor politice, însă obiecția sa se pare că nu are o relevanță pentru informarea mass-media locală. Continue reading “Lobby versus trafic de influenta”