Posted on

Republica – Lucrurile publice

___În ultimele 2 zile, orice informație despre actualitatea din România atingea sau era atinsă de alegerile din PDL. Blaga latră, Boc în poante, Băse plânge. Dacă a avut cineva aceeași lehamite de toate ”agențiile de presă” românești din acest weekend, simpatizez cu ei. Dar în același timp, cu toată greața pe care am simțit-o majoritatea consumatorilor de presă față de acest eveniment, el a constituit o problemă de interes public.

___Așa-zisa maturizare a scenei politice (tinzând spre modelul bipartinic nord american) ne va duce față în față cu realitatea crudă a situației guvernării lucrurilor publice: trebuie să alegem pe cineva! Și astfel treburile publice (res publica) implică politicul. Sigur că res publica nu mai poate fi sinonim de mult la noi cu common wealth (bogăția comună). Parcă și politicul nu prea aduce a bogăție comună ci mai degrabă a bogăție clientelară. Iar când politicul interferează primejdios de mult cu Statul, bogăția comună devine bogăția partidului. Deși sună foarte comunistoid, Statul este ansamblul de instituții care guvernează bogăția unei națiunii. NU o entitate care calcă pe demnitatea și buzunarele celor care contribuie. Că practica nu se potrivește cu teoria reprezintă o problemă cu cei care pun în practică teoria, nu teoria însăși.

 

De ce sunt importante alegerile în PDL ?

Simplu. Pentru că toți președinții de partide mari din România sunt, mai devreme sau mai târziu candidați la președinție sau numiți în fruntea Guvernului. Așadar, un Boc reales este un premier și un prezidențiabil pe viitor. O alegere în partidele mari este importantă pentru că ne arată de unde putem alege. (Mai vorbim aici de alegere sau de fapt de selecție?) Mai devreme sau mai târziu, ei ne vor reprezenta, Și cum opțiunea NICIO VARIANTĂ DE MAI SUS nu există în buletinele de vot, cam tristă realitatea …

Lecții de bună guvernare

O lecție în materie de guvernare și alegeri o putem învăța de la Wikipedia (Wikimedia de fapt). Board of Trustees, sau cea mai mare autoritate corporativă în Fundația Wikimedia, este compusă din utilizatori simpli ai Wikipedia care dau dovadă de un comportament activ și în conformitate cu principiile de deschidere a Wikimedia. Astfel că, aproape în fiecare an, utilizatorii ai serviciilor Wikimedia sunt chemați să participe la alegerile acestui Consiliu, atât prin cadidaturi cât și prin alegeri.  Destul de simplu. Mult mai simplu ca în cazul guvernării bogăției comune.

Oare bogăția să fie motivul principal pentru această depărtare a beneficiarului de prestatorul de serviciu ?

Posted on

Eliberati informatia!

Parte dintr-un articol scris pentru Trei Voci.

Când ai o problemă cu porția de cartofi prăjiți servită rece și fleșcăită într-un fast food internațional, mergi la casă și îi ceri explicații angajatului simplu. Acesta, în eventualitatea în care nu ți-a potolit setea pentru ”adevăr” și ”dreptate”, îl va chema pe manager să îți soluționeze nemulțumirea. Dacă ești îndestul de curajos și cu principii să ceri normele de training ale angajaților, nu numai banii înapoi, vei avea privilegiul de a-l întâlni pe șeful fast-food-ului (cel care a angajat managerul). Dar nu vei da ochii niciodată cu șeful francizei internaționale. (…)

Text integral aici.

Posted on

TRANZIŢIE SPRE SFÂRŞITUL LUMII

Cred că, la fel ca toţi oamenii din acest oraş, regiune, ţară, vreau să am o viaţă bună.

 

La ce te-ai gândit când ai citit acele ultime 2 cuvinte?

 

Eu prin viaţă bună înţeleg o viaţă în care să-mi găsesc pacea sufletească în toate acţiunile pe care le întreprind. Să vibrez în armonie la toate nivelele cu toate lucrurile ce mă înconjoară (personalitate-identitate, familie, loc de muncă, comunitate, natură, mediu). Şi să arăt acest lucru printr-un zâmbet de dimineaţă când mă trezesc cu lumina soarelui bătându-mi în ochi, şi un zâmbet de seară când becul de stradă îmi închide forţat pleoapele.

 

„De mic” voi spune peste ani când poate (sau poate nu) mă va trece acelaşi sentiment. De mic doresc, nu mai mult şi mai puţin decât să mă pot mişca în libertate. În libertate. Liber să nu mă grăbesc. Liber să nu mă simt grăbit. Liber să ma simt comfortabil. Liber să mă simt în siguranţă etc.

 

Investiţii în infrastructură. Infrastructură umană. De ce nu au putut înţelege oameni care au avut posibilitatea de a schimba ceva în bine, că ajutând pe toţi se ajută şi pe sine. Venind din comunism, ar fi crezut că sentimentul de apartenenţă la un întreg (sentimentul clasei tovărăşismului, proletarismului). 

 

Culmea este că şi aristocraţia, cu toate „nedemocraţităţile” pe care le promova prin diferenţa mare între clase, realiza că face parte dintr-un întreg (iar atunci când a început să uite acest lucru, a fost eliminată). ***Hmm, dacă am omorî conducătorii pe criteriul inefecienţei acestora? Pedeapsa cu moartea ar fi pentru unii un bun imbold de a se strădui a fi eficienţi?**

 

Un profesor sau o profesoară cu abilităţi interactive, creative, motivaţionale şi educative ar fi sădit în fiecare copil ambiţie, viziune şi responsabilitate.

 

Un drum (o şosea) bună şi sigură ar fi făcut o mulţime de oameni (tineri adulţi) să-şi găsească oportunităţi (mai) uşor şi fără a face sacrificii nefolositoare.

 

Un tren. Fir-ar el de tren! Un sistem eficient de transport feroviar ar fi apropiat km mari, întregi.

 

Libertatea de gândire m-ar fi împins către noi orizonturi. Orizonturi (intelectuale dar şi fizice) care m-ar fi fost permise cu un sistem de transport bun (eficient, nedegradant, nemârşav) care la rândul său mi-ar fi permis o modalitate de a mă dezvolta „multilateral” şi de a recrea (recicla) sistemul de la început.

 

Un loc (oraş, tară) în care să simt că Statul (acea adunătură de oameni care (ajută) toţi semenii să trăiască mai bine) e „al nostru” nu „al lor”.

 

Atât cer. Trei lucruri „atât” de grele, complicate şi complexe. Restul ar fi decurs de la sine (mai mult sau mai puţin). Oamenii liberi şi cu viziune nu îşi reduc pasiunea la mită, interesele la vilă(e) şi sufletul la crimă.

 

Dar sunt în Tranziţie şi sper că acel 2 zero 1 doi chiar aduce Schimbarea şi „sfârşitul lumii” celor fără viziune, fără libertate, fără suflet.