Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.
În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.
—————————————
Retragerea în… dialog
—————————————
Mulți susținători ai lui Băsescu și PDL îi caută ”greșelile”, ca și cum nu aceasta este caracteristica guvernării lui Traian Băsescu. Se găsesc hibe de comunicare și se încurajează continuarea reformelor băsiste.
Sunt inventate (de către Adevărul Holding și nu numai) conflicte între președintele Băsescu și fostul președinte Iliescu, reflectând ideile transmise de Băsescu în tot acest timp. Liiceanu nu renunță la iluzia că “Băsescu e un mare comunicator” și își va redresa în cele din urmă greșeala începută cu Arafat. Domnul Pleșu tace (în sensul unei acțiuni determinante) la fel ca în 1990 când a uitat să mai demisioneze din funcția de Ministru, pe fondul violențelor minerilor, așa cum promisese să o facă. Toată suita de susținători surzi ai PDL și ai lui Băsescu sunt de piatră. Și metaforic dar și la propriu. Cazul nerenunțării la funcție a Rodicăi Culcer și nerecunoașterea aplicării Legii în instituția Televiziunii Române rezumă caracterul guvernării actuale.
Se invocă dialogul, chemarea la negocieri. Eu zic că au fost destul de multe șanse pentru dialog. Cel puțin în 2011 au existat tot atâtea șanse de a dialoga ca și Legile impuse României prin asumarea de răspundere guvernamentală. NU se cere dialog și nici nu s-a cerut în ianuarie revoluționar. Când oamenii au ieșit în stradă strigând ”JOS” Băsescu, Boc, Falcă, PDL, asta arată că s-a trecut de faza de dialog. JOS înseamnă să plece, NU haide să discutăm. Este o diferență, cred.
—————————————
Vezi următorul segment
