Cultura democratica este prezentă în Arad precum industria română în „O scrisoare pierdută” – admirabilă, sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Pacaleala cu capitala a durat aproape 3 ani, timp în care cultura democratică nu s-a dezvoltat, ci poate chiar a involuat. Candidatura municipiului Arad în competiția pentru Capitală Culturală Europeană 2021 este un bun studiu de caz în acest sens. Nereușita a fost comentată în diverse feluri. Dar „eșecul anunțat”, „problemele de conținut” și „șahul cultural” cu care diverse persoane publice locale au ales să descrie necalificarea printre orașele finaliste la titlul mai sus menționat, ocolesc o perspectivă importantă, cea democratică. Nu mă refer aici la elementul de participare a comunității la dosarul de candidatură, deși acest lucru a cântărit destul de mult printre criteriile juriului. Vreau să subliniez un aspect ce ține mai mult de dinamica democratică.
Poate părea ciudat, dar orice proiect ce implică angajamente pe un termen mai lung decât un mandat local, are nevoie de aportul marii majorități a comunității sau a cât mai multor forțe politice.
Ștrandul Neptun a ocupat un loc central în oferta de agreement disponibilă în Arad din anii 70 și până în urmă cu câțiva ani. Merită atenția sociologilor și specialiștilor în politici publice modalitatea în care locul „de peste Mureș” s-a transformat dintr-un loc viu (subliniez decât acest aspect, nu și cel al ecologiei, moralității, sau divertismentului) 22 de ore din 24, într-un spațiu destinat aproape exclusiv plajei și bălăcelii în piscină până la lăsarea întunericului. În această vară însă, se scrie un nou capitol pentru Ștrand. Va fi transformat într-un club al intereselor politico economice de la vârful administrației locale? Își va modifica imaginea conform cu cerințele anumitor comercianți? Va deveni un loc al oricărui arădean? Orice s-ar întâmpla, acesta se întâmplă în această perioadă. Iată de ce trebuie să luăm în considerare câteva lucruri. 
Momentan, dezbaterea pe taxele și impozitele locale a luat sfârșit. Personalul Primăriei a pus ultima cărămidă la ceea ce în decembrie era o certitudine politico-administrativă – Consiliul Local Arad a votat mărirea taxelor cu 16% – prin anunțarea în ședința comisiilor de specialitate de marțea trecută, că nivelul acestora nu se pot scădea nicicum în mod legal. Situația în care s-a ajuns aici este însă o poveste puțin mai lungă și mai nuanțată. 
Participând la o nouă ședință de Consiliu Local a anului de grație 2011 (Anul 4 după U.E.), sunt în continuare frapat de lipsa unor comportamente democratice. Nemenționând tăvălugul clientelei partidelor mari (putere și opoziție) peste principiile unei economii de piață, ce este mai revoltător îmi pare a fi reacția de tip ”no-comment”.