Compendiu subiectiv de civilizatie
Pornind de la recenta dezinformare a unor televiziuni, am pornit în a verifica textual declarațiile Comisarului european pe Justiție și vice-președintele Comisiei Europene, Viviane Reding, date într-un interviu la Euronews.
Dacă pe parcursul interviului, dialogul se poartă în jurul încurajării participării cetățenilor europeni la decizie și la faptul că Continue reading “Integrarea in absolut”
Am văzut cu coada ochiului un titlu la B1 tv: Socialiștii europeni îi întorc spatele lui Ponta.
Ceea ce încercau de fapt angajații B1 să relateze era faptul că mai mulți reprezentanți ai PES (Partidul Socialiștilor Europeni) agrează mai mult o întâlnire la Bruxelles, decât una la București. Și ce să vezi, chiar PSD a solicitat acest lucru. Continue reading “Alba-neagra cu politica”
Iată că a fost amânată decizia Parlamentului privind Referendumul abandonată ideea de dezbatere a domnului Ghișe, iar raportul CCR a fost citit în plenul Parlamentului. Nu a fost deloc o surpriză. Ceea ce a surprins însă, cel puțin pentru mine, a fost prezența domnului Stolojan înaintea acestei ședințe, pledând ieri pentru faptul că Băsescu va restaura credibilitatea României în U.E.
Acum, câți dintre cei care au văzut seria de filme de excepție -Star Wars- Continue reading “Tata lor”
Am ascultat marți seara interviul cu Crin Antonescu din cadrul emisiunii lui Mihai Gâdea. Deși în alte situații (intervenții telefonice, conferințe de presă, întâlniri cu reprezentanții FMI și BM, mitinguri) discursul liderului PNL (și președintelui-interimar) este neconcludent, stângaci și puțin motivant, de data aceasta a reușit să fie ferm, concis și inspirant.
Dacă este un lucru pe care nu îl suport, acela este manipularea. Am mai avut încercări de a demonta intoxicări și manipulări, dar în ultimele luni (în cazul Referendumului) am fost copleșit. Pot spune că am clacat în unele situații încercând să explic ce și cum, când și din ce unghi unor persoane. Îmi cer scuze dacă am încălcat o limită. Dar pentru mine, procentul de 87,52% e mai mult decât decisiv în problema demiterii. Continue reading “Măsura cuvintelor”
Această analiză a pornit de la articolul lui Gabriel Gorgan legat de clipul recent al celor care nu vor proiectul minier în Roșia Montană. Orice nemulțumire creată adresați-o acestuia pe blogul său.
Nu de mult au avut loc alegeri pentru reprezentanții administrației locale și județene. Peisajul politic nu s-a schimbat prea mult față de ce se stabilea în anul 2008. PSD a obținut cele mai multe locuri de consilieri, primari și președinți de consilii județene (mai puțin în Arad), PNL a reușit în final să depășească cu foarte puțin însă PD-L în mandate, dar partidul prezidențial nu și-a pierdut din putere: chiar reprezentanți ai acestuia au declarat că un scor de peste 20% e optimist pentru sondajele care îi plasau în jurul a 11%. Rămâne ca acesta să se (re)organizeze înaintea alegerilor parlamentare *nu am omis PPDD, ating și acest subiect mai jos*. Continue reading “Noua Românie”
Nu aș fi scris despre campania electorală a unuia dintre cei mai corupți primari din România (pe lângă A.Solomon de la Craiova, primarul actual al Aradului are atâtea puncte negative atât în investigațiile procurorilor, dosarele pe rol din Tribunalele României, cât și în ”afacerile” din oraș, fie ele imobiliare, publicitare, șamd), dacă nu ar fi dat naștere în oraș unui sentiment de altfel omniprezent în societatea noastră: oportunismul.
Mai bine zis, nu a dat naștere, ci a adus-o din nou în prim planul politic arădean și românesc. Bine, nu e nicio supriză pentru nimeni că tot pdl-ul și trădătorii (unpr,foști PSD-iști, PNL-iști și PC-iști) afiliați lor sunt cei mai bine caracterizați de cuvântul oportun. Atât când vine vorba de transhumanța de la stânga socialistă europeană la dreapta populară peste noapte, cât și traseismul discursiv, de la luptători anti-corupție la frați siamezi cu corupția, odată ce au avut acces la banii publici.
Dar adevărul (trist) de astăzi este acela că prin campania electorală mascată (cât mai e de mascată nici nu mai știu) a PDL-istului Gh.Falcă, 3 pentru Arad, s-au scos dintre crăpăturile clădirilor prost-întreținute din oraș, toți oportuniștii pentru bani publici.
noua ideologie a celor peste 20 de oameni care s-au ”înscris” în campania electorală mai sus numită este foarte bine definită. Mai ales atunci când aceștia se ”disculpă” prin afirmații de genul îmi promovez proiectele. Deoarece, în cele mai multe cazuri, noii PDL-iști nu au avut aceste proiecte (politice) bine definite până atunci. Iar dacă doar când se ivește o ocazie te expui cu ”proiecte”, ești un Oportunist.
Este mai mult decât atât, este fripturism pentru că nu vorbim de o oportunitate gen inovație tehnologică sau științifică, una de tip instituțională (vezi integrarea în U.E. sau NATO) sau chiar una de afaceri (ex: se vinde ieftin o livadă de meri în județ). Ci de una care implică bani publici în mod direct.
Vinovat în termeni de încredere și sinceritate. Pentru că nu ar trebui să aibă cineva vreun sentiment de vinovăție dacă se implică în procesul decizional și electoral local. Este chiar încurajat! Dar dacă ești electoral, ești 1 dată la 4 ani. În momentele acestea se pot face alăturări tip struțo-cămilă, gen PDL+PER(+PNȚCD?). Neavând convingeri politice (partinice sau nepartinice) clar exprimate public de-a lungul timpului, dublate de proiecte sustenabile credibile, ești doar electoral … o apariție fantomatică periodică cu scop clar de a câștiga doar voturile oamenilor și instalarea într-o funcție publică.
Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.
În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.
Istoric |
Comunicare |
Ceva e putred |
Băsescu în scenă |
Scânteia |
Ghici, ghicitoarea mea |
Un strigăt |
Tot în stradă |
Istoricul în Arad |
Retragerea în… dialog |
—————————– |
—————————– |
Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.
În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.
—————————————
—————————————
Mulți susținători ai lui Băsescu și PDL îi caută ”greșelile”, ca și cum nu aceasta este caracteristica guvernării lui Traian Băsescu. Se găsesc hibe de comunicare și se încurajează continuarea reformelor băsiste.
Sunt inventate (de către Adevărul Holding și nu numai) conflicte între președintele Băsescu și fostul președinte Iliescu, reflectând ideile transmise de Băsescu în tot acest timp. Liiceanu nu renunță la iluzia că “Băsescu e un mare comunicator” și își va redresa în cele din urmă greșeala începută cu Arafat. Domnul Pleșu tace (în sensul unei acțiuni determinante) la fel ca în 1990 când a uitat să mai demisioneze din funcția de Ministru, pe fondul violențelor minerilor, așa cum promisese să o facă. Toată suita de susținători surzi ai PDL și ai lui Băsescu sunt de piatră. Și metaforic dar și la propriu. Cazul nerenunțării la funcție a Rodicăi Culcer și nerecunoașterea aplicării Legii în instituția Televiziunii Române rezumă caracterul guvernării actuale.
Se invocă dialogul, chemarea la negocieri. Eu zic că au fost destul de multe șanse pentru dialog. Cel puțin în 2011 au existat tot atâtea șanse de a dialoga ca și Legile impuse României prin asumarea de răspundere guvernamentală. NU se cere dialog și nici nu s-a cerut în ianuarie revoluționar. Când oamenii au ieșit în stradă strigând ”JOS” Băsescu, Boc, Falcă, PDL, asta arată că s-a trecut de faza de dialog. JOS înseamnă să plece, NU haide să discutăm. Este o diferență, cred.
—————————————
Vezi următorul segment
Am aflat de la o agenție de știri cum că PSD dorește înlăturarea lui Mircea Geoană de la președinția Senatului. Mi se părea o glumă. Sau o dezinformare ”pe surse” (în genul celor de acum 1 an cum că ar pleca din PSD). Primul instinct la aflarea informației a fost să acuz dezinformarea. Însă Victor Ponta ne asigură că a fost o decizie a tuturor reprezentanților partidului în Biroul Permanent. Foarte ciudat…
Odată intrat mai mult în actualitatea zilei, aflu și că Sorin Vântu a fost reținut de poliție. O zi după, ”decizia” de a-l schimba pe Geoană a fost întoarsă din drumul decapitării. Numai că domnul Ponta nu se lasă și amenință că își dă demisia dacă nu se pune în aplicare decizia din PSD. Întâmplări ciudate, care merită punctate.
Adevărul este că domnul Geoană are o promovare de om de stat mai mult decât membru de partid . Și tot așa de adevărat este că nu împiedică orice tentativă și inițiativă a PDL-UDMR în Senat, cum i se cere (vezi Năstase@Sinteza Zilei; 8 nov) de către partid. I se reproșează că nu e ”politic în Senat”, că nu se bate pentru partid așa cum ar vrea membrii PSD; de parcă Senatul ar trebui să fie curtea de joacă a unui partid, așa cum e acum Camera Deputaților condusă de PDL.
Adevărul este că domnul Ponta a avut o ascensiune mult prea rapidă, chiar și la standardele impuse de odată-tânărul Mircea Geoană. Faptul că a avut un minister fără portofoliu în guveranrea PDL-PSD și că a mers în anul 2011 la o întrunire cu ușile închise – alături de Liviu Dragnea – cu Traian Băsescu, iar acum că ”preferă” să piardă Senatul și să dezbine în două PSD-ul, ridică mult mai multe semne de întrebare privind tabăra pe care o susține.
În timpul campaniei prezidențiale, Ponta l-ar fi sfătuit pe Geoană să îi replice lui Băsescu ”tot securist ai rămas”, iar Geoană refuză un astfel de discurs. Așadar, cine vrea un alt fel de Românie? Și cine este de partea cărei tabere atunci?