Sunt din nou pe drumurile lungi și împleticite ale țării. Despre călătoriile cu trenul am tot scris. Și la WWMP News, și pe propriul blog, până și în comentariile de pe alte site-uri.
Nu e foarte mare șmecheria cu trenurile. Comparativ cu un automobil însă, experiența pe care o ai este mult mai socială. În gări vezi drama oamenilor fără bani de un bilet de 10km, fără mâncare de ingerat și, mai mult decât oriunde, fără un acoperiș deasupra capului.
Eu am fost norocos. Am locuit aproape de când mă știu la casă. Am crezut, timp de câțiva ani, că nu puteam să devin așa de înalt dacă continuam să locuiesc mai mult de primii 3 ani din viață într-o ”cutie de chibrituri”. Destinul a făcut să mă nasc într-o perioadă în care tinerele cupluri erau susținute imobiliar de Stat. Cu alte eforturi financiare și personale ale părinților, m-am mutat, după 1990, la o casă în centrul liniștit al orașului. Continue reading “Ca sa avem si o comunitate”