Când i-am oferit mamei întregul sezon 10 de Stargate SG-1 pe DVD, iar aceasta l-a pus bine in bibliotecă şi nu l-a deschis deşi continua să vizualizeze serialul la TV, mi-a dat de gândit. M-am pus în situaţia în care personalitatea mea supra-organizatorică, ar face într-atât de mult încât ar putea să planifice o bună perioadă din viaţă. Gândul te poate duce la filmul lui Adam Sandler. Bine, el nu a auzit de expresia “it’s not about the destination, it’s about the trip you get there”. Dar nu e același lucru.
Chiar dacă a început de la ceva banal, concluzia a fost una demnă de menționat. Am fost surprins că cineva nu ar vrea să aibă la dispoziție timpul. Să poată să-și satisfacă o nevoie, o curiozitate odată pentru totdeauna. Să vadă ațele, să cunoască indicațiile păpușarului totuși. So, so, so…
Destul de ușor de observat, dar pentru mine a fost un fel de epifanie. Oamenii (și nu vreau să generealizez) dar nu vor să fie mai mult decât oameni. Poate e pre-setat genetic o analiză swot sau un bilanț pro & con și rezultatul e pozitiv. Iar ca urmare, un credo semper excelsius al fiecărei persoane ar fi în van sau pur și simplu inutil. Ignorance is bliss spune Thomas Grey.
Și totuși, dorința de cunoaștere a frazei citate mă duce la acest site unde la nici un click distanță, stătea așteptând încă o piatră a unui drum ce pare a fi așezat pentru explorarea mea. Când mă încredințez necontrolului, lucruri interesante se pot întâmpla.
pic: NO CONTROL by xKaref