Cândva, când oamenii au acceptat să-și împartă existența în zile, luni și ani, ceva profund la nivel psihologic s-a produs. Sau poate ordinea psihologică a fost cauza acestei împărțiri. Ideea pe scurt, cu care probabil v-ați întâlnit în această perioadă, este aceea de ”nou”. Un restart, un reboot în termeni mai tehnici. Un an ”nou”, o săptămână ”nouă”. Fel și fel de reporniri comportamentale, ștergeri cu un burete imaginar și un ”nou drum” pe care să pornim. Cum spuneam, fie așa este în natura umană sau, în mod involuntar, ne-am construit astfel când am decis că 1 an are 12 luni, luna 30 de zile, săptămâna 7, iar ziua 24 de ore din care 8 sunt rezervate muncii, 8 somnului și 8 recreării.
Să nu cădem însă în cealaltă extremă, unde fiecare clipă contează cel mai mult, iar prin extensie nimic lumesc nu merită investit mai mult decât o clipă. Sau în care ”noul” semnifică ștergerea completă a perioadei anterioare. Mai degrabă, văd aceste noutăți ca și momente de reflecție auto-impuse. Recapitulare a perioadei anterioare și stabilirea unor noi obiective. În cotidian (o dată la 16 ore, înainte de a adormi), în plan profesional (o dată pe lună, când îți primești salariul), în sens politic (o dată la 4 ani, când decizi dacă a fost bună perioada anterioară momentului sau meriți ceva mai mult).
Oameni și oameni
Citind acum, la începutul lui 2012, un articol în Biz Magazin, despre directorul Rețelei Medicale ”Regina Maria” și fondatorul primei clinici medicale sociale gratuite din România, Wargha Enayati, primesc o confirmare că a face lucruri bune fără a căuta compensații financiare sunt bine primite de către unii oameni.
Rămân o clipă asupra motivației sale: credința Bahá’i. Motorul care l-a impulsionat la momente de reflecție atunci când a simțit că face lucrurile în afara sufletului său. M-a adus aminte că interacționasem acum 2 ani, la o conferință internațională, cu o persoană inspirantă care avea aceeași credință. Jasmin Enayati (culmea, are același nume) face parte din organizația Two Wings. Pe scurt, aduce oamenii împreună, în cartierele în care activează organizația existând tot soiul de întâlniri ale părinților, bunicilor, elevilor și studenților pentru o educație mai bună. Pentru o lume mai bună. Printre notițele despre întâlnirea cu ea, găsesc mâzgălit ”pare așa de deschisă a împărtăși totul, deși i se poate citi o teamă în ochi”. Acum am realizat că poate era vorba de teama de a fi catalogat altfel decât ceea ce ești de fapt.
Reînceputul
Vorbeam acum 1 an, în momentul meu de ”noutate”, despre soluții viitoare. Am vrut și încă vreau o schimbare în comunitatea din care fac parte, o lume alternativă acesteia.
- Despre profesionalizare, pot spune că am început. Este un proces în plină desfășurare, care are strânsă legătură cu tot restul mediului în care mă dezvolt.
- Despre educație, este și ea încă în stadiul pubertății. Treapta a doua a educației superioare, masteratul, reprezintă într-adevăr demararea unei specializări reale.
- Despre promovarea ideilor prin acțiuni, sunt încă pe acest drum. Nu am deviat, chiar dacă poate nu mai sunt în aceeași poziție din trecut; exemplu – președintele Semper Excelsius.
Acum pot să reîmprospătez un nou drum.
- Am învățat că lucrurile nu se întâmplă peste noapte, chiar dacă există voință și dedicare.
- De la un om care ar avea toate motivele să fie nerăbdător, am învățat că răbdarea e cea mai de preț. În tot ceea ce faci.
- Avem de ascultat tot timpul de la cei mai tineri decât noi și ar trebui să îi privim de jos cu admirație, pentru că sunt viitorul. Ei vor avea grijă de lume, când noi nu vom mai putea.
- Voi comunica mai mult cu cei din jur, pentru ca să fim o adevărată comunitate.