Cu terasele din centrul Aradului am avut și eu obiecții, dar nu am propus vreodată că ele trebuie închise și în nici un caz că ele trebuie închise ca altcineva sau alte terase să prospere în altă zonă a orașului. În cea mai recentă dezbatere privind propunerea puterii locale (PNL) de a mări noile tarife de pe Strandul Neptun, cea care s-a erijat cumva în edil (vorbind după ce toți înscriși la cuvânt au vorbit și înainte ca inițiatorii proiectului de hotărâre să poată răspunde divaga pe marginea subiectului), consilierul local (PNL) Geanina Pistru a dezvăluit – probabil fără să-și dea seama, ca doamna Kovesi în cazul „nici o coincidență” – intenția ascunsă și anti-concurentiala a administrației locale: „dacă se scoate tariful din zona comercială, terasele de aici se vor închide la aceeaşi oră ca cele de pe centru”. (sursa)
Lucru bănuit din ziua apariției celor 2 proiecte la transparență. Și chiar mărturisit public de către Călin Costea, unul din comercianții de pe Ștrand. Acesta afirma că „este posibil ca, în acest caz, ţinând cont de proiectele de hotărâre care vizează tarifele la ștrand şi ora de închidere a teraselor de pe centru, să fie vorba de o concurenţă neloială, operată chiar prin intermediul administraţiei locale.” Iată că fără să-și dea seama, atât consilierul Pistru cât și Jurnalul Arădean (în nr.7337 , anul XXVII) destănuie practica anti-concurențială a administrației din Arad. Fapt imputabil nu doar democratic, prin petiții sau vot, ci și prin plângere la Consiliul Concurenței. Deoarece Legea concurenţei nr.21/1996, prevede la Art. 8, alin.(1):
Sunt interzise orice acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor și instituţiilor administraţiei publice centrale ori locale și ale entităţilor către care acestea îi deleagă atribuţiile, care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, precum:
a) limitarea libertăţii comerţului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor legale;
b) stabilirea de condiţii discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor.
Ștrandul Neptun a ocupat un loc central în oferta de agreement disponibilă în Arad din anii 70 și până în urmă cu câțiva ani. Merită atenția sociologilor și specialiștilor în politici publice modalitatea în care locul „de peste Mureș” s-a transformat dintr-un loc viu (subliniez decât acest aspect, nu și cel al ecologiei, moralității, sau divertismentului) 22 de ore din 24, într-un spațiu destinat aproape exclusiv plajei și bălăcelii în piscină până la lăsarea întunericului. În această vară însă, se scrie un nou capitol pentru Ștrand. Va fi transformat într-un club al intereselor politico economice de la vârful administrației locale? Își va modifica imaginea conform cu cerințele anumitor comercianți? Va deveni un loc al oricărui arădean? Orice s-ar întâmpla, acesta se întâmplă în această perioadă. Iată de ce trebuie să luăm în considerare câteva lucruri. 
