Posted on

Ianuarie revolutionar: O altfel de comunicare

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

O altfel de comunicare

—————————————

Cei care au ieșit în stradă și au rămas în stradă vor fără echivoc ca Băsescu să plece. Sunt cei care nu mai au răbdare cu această guvernare și cer alegeri anticipate. Nici mai mult, nici mai puțin. Nu sunt calculate alternativele electorale. DAR au fost cântărite opțiunile politice și ele spun un singur lucru: NU Băsescu, NU PDL !

 

Oamenii au rămas în stradă pentru că acolo -în fața Primăriilor, în centrele orașelor, în Piață- se simt uniți. În altă parte ei nu sunt reprezentați. În Parlament votul lor a fost batjocorit, iar opțiunea electorală le-a fost luată. Se poate și ca mass-media să fi vrut să confiște manifestațiile, transformându-le într-un show zilnic de seară. Însă oamenii se înfurie tot mai mult pe TV și tot mai mult sunt nereprezentați și acolo. La TV, Antena 3 este singura care le mai unge urechile. Însă e prea centralizată. Doar personalitatile de nivel național sunt tocate mărunt, pe când clanurile locale și corupții din orașele provinciei rămân pe capul oamenilor. În presa online și cea scrisă, nu se spune nimic de rău de trimișii lui Băsescu și ai PDL în teritoriu; nu există nicio cale de a mai ”deschide supapa nemulțumirilor”.

 

În piață oamenii scandează, cântă, vorbesc, dar mai cu seamă comunică. În fața unei tot mai mari lipse de canale în care să-și găsească nemulțumirea, ei au regăsit agora.

 —————————————

Vezi următorul segment

U-NI-TA-TE

Posted on

Ianuarie revolutionar: Retragerea în… dialog

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Retragerea în… dialog

—————————————

Mulți susținători ai lui Băsescu și PDL  îi caută ”greșelile”, ca și cum nu aceasta este caracteristica guvernării lui Traian Băsescu. Se găsesc hibe de comunicare și se încurajează continuarea reformelor băsiste.

 

Sunt inventate (de către Adevărul Holding și nu numai) conflicte între președintele Băsescu și fostul președinte Iliescu, reflectând ideile transmise de Băsescu în tot acest timp. Liiceanu nu renunță la iluzia că “Băsescu e un mare comunicator” și își va redresa în cele din urmă greșeala începută cu Arafat. Domnul Pleșu tace (în sensul unei acțiuni determinante) la fel ca în 1990 când a uitat să mai demisioneze din funcția de Ministru, pe fondul violențelor minerilor, așa cum promisese să o facă. Toată suita de susținători surzi ai PDL și ai lui Băsescu sunt de piatră. Și metaforic dar și la propriu. Cazul nerenunțării la funcție a Rodicăi Culcer și nerecunoașterea aplicării Legii în instituția Televiziunii Române rezumă caracterul guvernării actuale.

 

Se invocă dialogul, chemarea la negocieri. Eu zic că au fost destul de multe șanse pentru dialog. Cel puțin în 2011 au existat tot atâtea șanse de a dialoga ca și Legile impuse României prin asumarea de răspundere guvernamentală. NU se cere dialog și nici nu s-a cerut în ianuarie revoluționar. Când oamenii au ieșit în stradă strigând ”JOS” Băsescu, Boc, Falcă, PDL, asta arată că s-a trecut de faza de dialog. JOS înseamnă să plece, NU haide să discutăm. Este o diferență, cred.

—————————————

Vezi următorul segment

O ALTFEL DE COMUNICARE

Posted on

Ianuarie revolutionar: Tot în stradă

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Tot în stradă

—————————————

Arafat a fost rechemat la Minister. Chiar înainte de discursul inadecvat al Președintelui,  Dr. Arafat, dedicat profesiei și impactului pe care îl poate avea din interiorul sistemului, a acceptat să se reîntoarcă. Greșeala a fost îndreptată … ?

 

Greșit. Strigătele rostite pentru prima oară în Târgu-Mureș și care au răsunat în întreaga țară nu au fost încă satisfăcute. Ele cer demisia lui Băsescu și alegeri anticipate, nimic mai puțin. Odată scoși afară din case, unde au văzut că forțele de ordine nu intervin (deși au fost cazuri de abuz) violent pentru a-i înlătura de pe străzi, oamenii au prins mai mult curaj și nu au mai acceptat să intre înapoi. Momentul Arafat a fost depășit.

 —————————————

Vezi următorul segment

RETRAGEREA ÎN… DIALOG

Posted on

Ianuarie revolutionar: Ghici, ghicitoarea mea

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

”Ghici, ghicitoarea mea?”

—————————————

Da, a fost o greșeală de comunicare, precum toți analiștii, specialiștii, profesorii, publicitarii, vedetele tv, naivii, fanii, aplaudacii, bugetarii corupți sau membri de partid declară. Le puteți găsi declarațiile cu o simplă căutare care să conțină cuvintele ”ce greșeli de comunicare a făcut Băsescu”. Vin să le spun însă că da, deși a fost o greșeală, ea este una de cu totul altă natură.

 

Și poate nu a început tocmai acum, ci atunci când a rostit ”Bă! Liniște ce drecu’?!” sau ”Muie, ți-am spus!”. Este în codul său genetic să fie nerespectuos și dintr-o bucată. Doar că în funcția de Președinte nu poți să îți bați joc la nesfârșit de slujbele, contribuțiile sau munca oamenilor trepidând voios ”Ghici, ghicitoarea mea?”. Nu se face, dar era doar o chestiune de timp până când ”greșeala” va ieși la iveală pentru toți. Greșeala este că Băsescu ocupă funcția de președinte, o persoană total nepotrivită pentru această instituție.

 —————————————

Vezi următorul segment

TOT ÎN STRADĂ

Posted on

Ianuarie revolutionar: Băsescu în scenă

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Băsescu în scenă

————————————–

Pe 24 ianuarie Președintele Băsescu are prima referire oficială la proteste, aproape plângând în timpul discursului. Nu înainte să glumească pe seama lor la două evenimente publice: întâlnirea cu diplomații acreditați la București și întâlnirea cu posibililii candidați la funcția de consilier prezidențial. La această primă referire, președintele anunță intervenția sa de a doua zi pe care o va avea cu românii.

 

În discursul mult (prea mult) așteptat, T. Băsescu confruntă manifestațiile din străzile marilor orașe din țară. Însă într-o cu totul altă manieră decât cea așteptată de mulți sau fantasmată de unii (vezi Tolontan).

 

Dacă ești interesat de comunicare și scena politică internațională în general, puteai vedea bucăți mari din temele rostite de Președintele României, în discursul privind Starea Națiunii al Președintelui S.U.A., difuzat doar cu o seară înainte.

 

Măsurile de austeritate, politica de responsabilitate bugetară, politica de păstrare a direcției ”pozitive” pe care o are țara. Protestele sunt minimalizate și reduse la contextul Crizei și austerității. Nimic despre o posibilă demisie, despre derapajele de democrație al cărui autor este.

————————————–

Vezi următorul segment

”GHICI, GHICITOAREA MEA”

Posted on

Ianuarie revolutionar: Istoricul in Arad

      

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Istoricul manifestărilor în Arad

—————————————

Câțiva elevi de la Consiliul Județean al Elevilor și din Consiliul Tinerilor cheamă arădenii la o discuție și ”o mică încălzire” (așa cum o denumesc ei) pe bulevardul Revoluției pentru a dezbate Noua Lege a Sănătății. Sunt trimise echipaje ale Poliției în încercarea de a intimida o manifestare spontană și anunțată via facebook.

Interesant cum și la Cluj au existat elevi care au fost primii în stradă pentru a se opune implementării Noii Legi a Sănătății și mai exact, împotriva privatizării sistemului de urgențe. Chiar dacă sunt tineri, mesajul lor e coerent: ”Sper să se trezească oamenii, să-și dea seama că aici nu e o chestie de joacă, e o chestie de viață și de moarte.”

 —————————————

Vezi și partea de COMUNICARE

BĂSESCU ÎN SCENĂ

Posted on

Ianuarie revolutionar: Un strigăt

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Un strigăt face mai mult

decât 1000 de cuvinte

—————————————

Târgu-Mureș, orașul unde dr.Raed Arafat a înființat SMURD-ul, nu se lasă mai prejos și a doua zi după Cluj-Napoca, ies în stradă cu sutele. Mobilizați via facebook, pe 12 ianuarie se adună în centrul orașului circa 400 de oameni. Aceștia pornesc înspre sediul SMURD, oe drum alăturându-se alte câteva sute. Pe pancartele lor stă scris: Solidari cu SMURD”, “Respect pentru SMURD”, “Fatal error 404: Democracy not found”, “Noi pentru SMURD, SMURD pentru noi”, “Raed Arafat suntem alături de tine”, “Respect pentru Raed Arafat, greaţă faţă de Băsescu”, “Nu ne luaţi dreptul la viaţă”.

 

Alături de protestul din Cluj-Napoca, caracterul principal al manifestării a fost de susținere a doctorului Raed Arafat. Doar câteva indicii arătau o aversiune față de cineva: ne-ați ciuruit, greață față de Băsescu, error-democray not found.

 

Însă la protestul din Târgu-Mureș se aude pentru prima dată strigătul ce va deveni marca demonstrațiilor din ianuarie, sau iarna est-europeană, cum au început unii occidentali să o numească: “Jos Băsescu!”. Alături de “Murim, luptăm, SMURD-ul îl apărăm”și ”Anticipate!” se proclamă determinarea și principala revendicare.

—————————————

Vezi următorul segment

ISTORICUL ÎN ARAD

Posted on

Ianuarie revolutionar: Scânteia

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Scânteia

—————————————

În 9 ianuarie, președintele în funcție, Traian Băsescu, intră în direct la o emisiune TV unde invitatul serii, dr.Raed Arafat, făcea o expunere cu privire la Noua Lege a Sănătății, aflată la acea vreme în dezbatere publică și pe site-ul Ministerului Sănătății și pe cel al Administrației Prezidențiale. În monologul său de aproape 45 de minute, Băsescu îl ceartă pe subsecretarul de stat Arafat, concluzionând: ”Ori trebuie să plece ministrul, ori secretarul de stat. Cine credeți că pleacă?”.

 

Raed Arafat nu stă prea mult pe gânduri și demisionează din Minister a doua zi.

 

Primii care ies în stradă pe 11 ianuarie, în semn de protest pentru cele întâmplate sunt un grup de aproximativ 50 de persoane din Cluj-Napoca.  Pe pancartele lor stau scrise mesajele:  ”Noi pentru SMURD”, ”Sănătate pentru toți”, ”CJE susține SMURD”, ”Sănătatea nu trebuie să devină un obiect de Lux”, ”Respect Raed Arafat”, ”Ne-ați ciuruit!” Unul dintre participanți rostea motivul manifestării: M-a convins că situația este disperată și nu mai există speranță în țara asta. Dar totuși iată că acei oameni din Cluj au arătat că există o speranță: pentru respect și solidaritate.

 

O întrebare legitimă: DE CE tocmai la Cluj-Napoca se naște această scânteie?

Poate pentru că primarul PDL al Clujului a fost reținut la propunerea DNA pe 9 noiembrie și transferat ulterior într-o închisoare. Sau pentru că la Cluj-Napoca cei care activează în mediul civic și al protecției drepturilor omului, au o înclinație mai degrabă către stânga ideologică (Noua Lege a Sănătății deschidea drumul sistemului medical de urgență către firme private). Sau pentru că în orașul de pe Someș se află centrul activiștilor Roșia Montană; care pe 7 noiembrie au ”ocupat” fostul Hotel Continental în semn de protest. Sau pentru că orașul are o mulțime de studenți de origine arabă care studiază medicina.

 

Toate au fost sigur elemente care au contribuit la ieșirea lor în stradă.

 

Nu am analizat componența grupului celor 50 care au ieșit atunci în Piața Unirii din Cluj-Napoca. Dar nici nu trebuie să aibă legătură directă cu cei care au ieșit de atâtea ori în dățile precedente, ca să fie o emanație a acelora. Comunitatea, oricât de inertă ar fi cea românească, are parte de procese de comunicare interesante între membrii săi.

—————————————

Vezi următorul segment

UN STRIGĂT

Posted on

Ianuarie revolutionar: Ceva e putred în România

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Ceva e putred în România

—————————————

Semnele au existat. Toamna și începutul iernii lui 2011 anunțau mai mult ca oricând că ceva ”ciudat se întâmplă” și că oamenii vor să schimbe legile asumate (deci nedezbătute în Parlament) de către Guvernul Boc-PDL în primăvara aceluiași an. De menționat că și atunci au existat proteste. Se poate spune că invitația la Dialog a existat de nenumărate ori. Fie că vorbim de protestele împotriva Noului Cod al Muncii (martie), fie de cele împotriva Noii Legi a Educației (aprilie). A fost exprimată și Solidaritatea pentru manifestările Indignaților bătuți cu bestialitate de către forțele de ordine din Spania (iunie), încercând în același timp să se instituționalizeze practica protestului pașnic, simbolic.

 

În noiembrie 25, un ”ciudat” eveniment nu are parte de atenția dorită, atât din partea mass-media, cât mai mult a autorităților. Protestul început la Facultatea de Istorie din București, a căror revendicări sunt îndreptate împotriva situației din Educație, cu toate că în același an fusese adoptată o nouă lege, se răspândește în următoarele 3-4 zile și în alte centre universitare din întreaga țară. Manfiestația dispare încet în surzenia vreunui factor de decizie și de atenție publică.

 

La începutul lui decembrie, fenomenul ”Occupy Romania” apare și în România, însă participanții au fost presați și intimidați repede pentru a renunța. Semnificația lui a fost doar simbolică, de oficializare a evenimentelor de ocupare a Facultăților și de aliniere a protestelor la cele din New York. Deși, pentru a fi corecți, este tot o aliniere la cele ale mișcării Indignaților din Spania.

—————————————

Vezi următorul segment

SCÂNTEIA

Posted on

iNvolutia (1989-2011)

      Faptul că Aradul a devenit mai mult decât servil Bucureștiului, atât prin gradele de rudenie a reprezentanților administrației locale și celei centrale (Falcă-Băsescu), cât și prin activități comemorative. Pe principiul ”aducem fonduri de la București”, am vrut să devenim surogați ai unor fonduri (fictiv) centrale sau naționale. Cum se arată într-un mic studiu al Mișcării Arădene din vara trecută, procentul de bani luați prin taxe arădenilor care revin înapoi urbei nu este cu deloc mai mare (sau mai special) decât în cazul altor județe importante.

      În loc să vrem să ne dezvoltăm prin forțe proprii, pare că alegem să trăim o viață întreagă legați de cordonul ombilical al Bucureștiului. Acest aspect îl vedem nu numai în finanțe sau politica locală ci și în cultură:

      Am discutat un pic despre manifestațiile de 1 Decembrie în Arad. Deranjant totuși că nici acum, 5 ianuarie 2012, meshurile, acele postere uriașe de pe câteva clădiri din oraș nu au fost date jos !

      Mai intrigant totuși, cred că au fost manifestațiile pentru Revoluția din 1989. Adică lipsa lor. Ca în fiecare an, rudele, apropiații și camarazii celor decedați în decembrie acum mai bine de 20 de ani, au comemorat actul de curaj al unor oameni care au înfruntat un regim dictatorial și opresiv. Administrația, acei oameni plătiți din banii arădenilor să reprezinte interesele celor care locuiesc în Arad, a uitat de Revoluție.

      Așa-zisul primar a fluierat pe lângă coroanele depuse la Monumentul Revoluționarilor din 1989. Probabil cum a făcut în acel an și pe lângă cei care au căzut de căldura și greutatea gloanțelor. Și dacă ar fi mimat un minim interes ar fi fost mai bine pentru cei îndurerați azi. Doar știm cu toții cum Băsescu a stors o lacrimă pentru Stolojan când acesta a căzut ”bolnav” de la nominalizarea pentru președinție a Alianței D.A. Actoria e printre fortele familiei lor. Mai mare e suferința (chiar și pentru cineva care nu a fost parte a acelor evenimente și cunoaște cele întâmplate din poveștile unora care au fost acolo) când vezi cum încearcă unii să ascundă, să bage sub preș un moment istoric, un eveniment poate mai important pentru prezent și viitor decât ”unirea” cu Bucureștiul. Poate voit vor să uităm de revolta împotriva dictaturii și a privării de libertăți și drepturi. Până la urmă, cei care ne ”conduc” astăzi sunt cei care pe timpul lui Ceaușescu -conform cu propriile lor declarații- au dus-o bine și nu au avut motive să se revolte.

      În 2011, NU au ținut măcar un moment de solemnitate (așa cum s-a întâmplat la Timișoara sau la București). Nu au pus măcar un poster sau vreun simbol de amintire (tricolorul cu stema tăiată). Nu au avut măcar un mesaj în ziare (de Paști, Crăciun și Anul Nou erau arhipline de binețuri ale politicienilor). Nu au avut decența de a pomeni acest eveniment în conferințele lor de presă de sfârșit de an.

      În schimb, ”s-a ales” de către grupul care ocupă momentan Palatul Administrativ, alocarea a zeci de mii de EURO pentru un studiu și eventual construcția unui monument care să celebreze acel moment în care Aradul s-a legat, alături de toată Transilvania, la jugul Bucureștiului – 1 decembrie 1918.

      Am involuat …