Se poate si altfel

Lunea trecută, dis-de-dimineață, am fost la Galeria Old Art din Piața Avram Iancu. Printre puținii invitați, cei din presa arădeană, și gazda galeriei, am asistat la evenimentul de lansare a lui Claudiu Cristea ca independent la Primăria și Consiliul Local Arad.

Pot spune că locația aleasă s-a identificat perfect cu mesajul transmis de candidatul independent: un spațiu, o viziune, o stare de spirit. De când îl cunosc pe Claudiu Cristea, prin activitățile de la Mișcarea Arădeană, organizația non-guvernamentală în care activez de mai bine de un an, acesta a vorbit cu căldură despre Arad ca un cămin, o comunitate prosperă, ai cărei membrii cetățeni sunt responsabili, au simț civic și doresc să trăiască sănătos și decent. Continue reading “Se poate si altfel”

Un om între sute

– March 27 at 10:46pm 

Domnilor colegi,

În legatură cu anunțul personal al profesorului Michael Shafir, o singură precizare am de făcut: eu, Andrei Marga, nu am cerut, în nici o formă, continuarea activității la Universitatea Babeș -Bolyai, având contract cu universități din alte țări.

Ca urmare, activitatea mea la Universitatea Babeș-Bolyai s-a încheiat, sub toate aspectele, deja în 13 martie 2012.

Prof.dr.Andrei Marga

Continue reading “Un om între sute”

Trei pentru partid: Fripturism inițiativist

Nu aș fi scris despre campania electorală a unuia dintre cei mai corupți primari din România (pe lângă A.Solomon de la Craiova, primarul actual al Aradului are atâtea puncte negative atât în investigațiile procurorilor, dosarele pe rol din Tribunalele României, cât și în ”afacerile” din oraș, fie ele imobiliare, publicitare, șamd), dacă nu ar fi dat naștere în oraș unui sentiment de altfel omniprezent în societatea noastră: oportunismul.

Mai bine zis, nu a dat naștere, ci a adus-o din nou în prim planul politic arădean și românesc. Bine, nu e nicio supriză pentru nimeni că tot pdl-ul și trădătorii (unpr,foști PSD-iști, PNL-iști și PC-iști) afiliați lor sunt cei mai bine caracterizați de cuvântul oportun. Atât când vine vorba de transhumanța de la stânga socialistă europeană la dreapta populară peste noapte, cât și traseismul discursiv, de la luptători anti-corupție la frați siamezi cu corupția, odată ce au avut acces la banii publici.

Dar adevărul (trist) de astăzi este acela că prin campania electorală mascată (cât mai e de mascată nici nu mai știu) a PDL-istului Gh.Falcă, 3 pentru Arad, s-au scos dintre crăpăturile clădirilor prost-întreținute din oraș, toți oportuniștii pentru bani publici.

Fripturismul

noua ideologie a celor peste 20 de oameni care s-au ”înscris” în campania electorală mai sus numită este foarte bine definită. Mai ales atunci când aceștia se ”disculpă” prin afirmații de genul îmi promovez proiectele. Deoarece, în cele mai multe cazuri, noii PDL-iști nu au avut aceste proiecte (politice) bine definite până atunci. Iar dacă doar când se ivește o ocazie te expui cu ”proiecte”, ești un Oportunist.

Este mai mult decât atât, este fripturism pentru că nu vorbim de o oportunitate gen inovație tehnologică sau științifică, una de tip instituțională (vezi integrarea în U.E. sau NATO) sau chiar una de afaceri (ex: se vinde ieftin o livadă de meri în județ). Ci de una care implică bani publici în mod direct.

Politic vs. Electoral

  • Cei care înfierează oamenii cu apartenențe politice clar delimitate sunt cei care au o problemă cu libertatea de expresie și opinie.
  • Cei care se implică în proiecte clar electorale, fără ideologii sau proiecte politice (sunt acele formulări pe termen lung bazate pe valori puternice, în caz că ”consilierii 3 pentru Arad” nu știu asta), cu ”inițiative” răsărite peste noapte, activi în acest sens doar în pre-campanie, sunt expresia definitorie a oportunismului electoral.
  • Iar cum aproape toți dintre acești inițiativiști nu sunt sau nu au fost afiliați la banul public (excepție cei care deja sunt cunoscuți ca fiind ”câștigătorii” evenimentului electoral), oportunismul lor se transformă în fripturism.

O spun ca să nu existe dubii: cred că nu e culpabil să fii politic, dar ești ”vinovat” dacă ești strict electoral.

Vinovat în termeni de încredere și sinceritate. Pentru că nu ar trebui să aibă cineva vreun sentiment de vinovăție dacă se implică în procesul decizional și electoral local. Este chiar încurajat! Dar dacă ești electoral, ești 1 dată la 4 ani. În momentele acestea se pot face alăturări tip struțo-cămilă, gen PDL+PER(+PNȚCD?). Neavând convingeri politice (partinice sau nepartinice) clar exprimate public de-a lungul timpului, dublate de proiecte sustenabile credibile, ești doar electoral … o apariție fantomatică periodică cu scop clar de a câștiga doar voturile oamenilor și instalarea într-o funcție publică.

Să aveți poftă !

O cerere pierduta (?) (UPDATE)

Pe 5 martie am înaintat Primăriei o cerere în baza Legii 544/2001. Am cerut câteva informații publice privind ședințele și dezbaterile organizate în ultimele 6 luni. Orice cerere de acest tip este rezolvată în termenele prevăzute la Articolul 7 din legea mai sus menționată.

Art. 7.

(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de 10 zile.

De la momentul depunerii cererii mele (înregistrată cu nr.13520 ), au trecut mai bine de 10 zile. Volumul este unul mare într-adevăr, ceea ce am cerut eu se poate întinde și pe 100 de pagini, dar dacă există o evidență profesionistă, efortul nu ar trebui să depășească o oră maximum. Volumul mare este sinonim cu 30 de zile, după cum stă scris în articolul 7. DOAR că până în această clipă nu am fost înștiințat asupra faptului că primesc răspunsul în aceste 30 de zile. Întrebarea cea mare este:

Continue reading “O cerere pierduta (?) (UPDATE)”

Bloggeri pe tatami

După o săptămână plină de cursuri de specializare, încununată de un training marca Jim Bagnola, m-am așezat pe tatami (s.n. – covor gros, un fel de rogojină, pe care se practică unele lupte marțiale, ca judo, jiu-jitsu, karate), alături de 7 bloggeri cu reputație din Arad. Nu am practicat lupte marțiale, poate lupte în idei cel mult. Cu prilejul lansării paginii de facebook ARED, am avut plăcerea de a participa la un blogmeet organizat de Semper Excelsius la restaurantul cu specific japonez, Sakura.

Continue reading “Bloggeri pe tatami”

La limită

Niciodată nu am înțeles pe cei care nutresc un sentiment de respect (profund ori superficial) sau de admirație față de așa-zisa ”Putere” a PDL-ului. Cred că am mai spus asta motivând de ce. Acum împrospătez argumentația.

Ajuns în BCU din Timișoara, pe direcția scaunului în care m-am așezat pur întâmplător, stătea la capăt de raft cartea intitulată ”Întotdeauna loial”, cu poza autorului acoperind jumătate din copertă. Mihai Răzvan Ungureanu, noul premier desemnat să formeze Guvernul care mai apoi trebuie validat de Parlament, mă privea rece dintre cărțile adevărate de știință politică.

Nu m-a mișcat de fel desemnarea acestuia din partea președintelui în funcție Traian Băsescu. Amintându-mi de Lăchiță, premierul desemnat după destrămarea primului cabinet Boc, domnul Ungureanu e doar un alt lacheu, întotdeauna loial, conform cu titlul propriei sale cărți. BBC anunța ieri seara cu litere de-o șchioapă: Șeful spionilor ales premier desemnat al României. Cât de mândru poți fi de țara ta atunci? Continue reading “La limită”

Ianuarie revolutionar

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

Istoric

Comunicare

Ceva e putred

Băsescu în scenă

Scânteia

Ghici, ghicitoarea mea

Un strigăt

Tot în stradă

Istoricul în Arad

Retragerea în… dialog

—————————–

—————————–

O altfel de comunicare

U-ni-ta-te

Concluzii

Ianuarie revolutionar: Concluzii


Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Concluzii

—————————————

Ieșirile din stradă sunt parte a unei experiențe mai largi și mai organice decât ceea ce se insinuează atenției publice. Factorul politic există deoarece contextul în care aceste manifestații au apărut și s-au dezvoltat este unul eminamente politic!

 

Problema nu este opțiunea electorală, ci cea politică. Problema este ce fel de politică ne dorim, ce fel de societate ne dorim, ce fel de viață ne dorim?

 

În ianuarie revoluționar am demonstrat că ne pasă. Să arătăm că ieșim și la vot.

Ianuarie revolutionar: U-ni-ta-te

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

U-ni-ta-te

—————————————

Odată cu venirea zăpezilor, anunțate parcă într-o tentă mulțumitoare a actualilor guvernanți, protestele par să scadă din intensitate. Este adevărat că nu ies atât de mulți în Piețe, dar ei sunt în stradă. Contrar cu ceea ce cred cei cărora le este cerută demisia, din birourile lor încălzite de puterea decizională, cetățenii își regăsesc comunitatea.

 

Cot la cot, umăr la umăr aceștia dau zăpada din fața caselor, inducând un sentiment de unitate și de uniune într-un scop: să înlăturăm zăpada, poate mai mare decât ar fi făcut-o vreun protest. Pentru că aici se vede rezultatul imediat; chiar dacă încă ninge din abundență.

 

Iarna nu îi dezbină, îi unește domnule Președinte, domnule Premier, domnule Primar!

—————————————

Vezi și

CONCLUZII