Posted on

Crestin Democrat

M-am trezit ieri din mâinile unei răceli bruște în sunetul germanofon al profesului Andrei Marga la ceremonia de decernare a titlului de Honoris Causa cancelarului Germaniei, Angela Merkel. Am ascultat cuvintele de laudă si lăudabile ale profesorilor (în majoritate de la Facultatea de Studii Europene) către doamna Merkel; pentru o scurtă perioadă am fost împăcat cu mine deoarece am avut șansa de a studia și a interacționa în instituția de la Cluj.

Realitatea zilei următoare (miercuri) mi-a reamintit că spațiul temporal al anului 2010 a fost eclipsat de evenimente pe care nu credeam (și nu doream) să le întâmpin în perioada mea de rezidență în această țară. Mi-am adus aminte de cuvintele dure ale lui Barack Obama “8 years…Enough!”. Privesc în biografia doamnei Merkel la apartenența sa ideologică: Creștin Democrat.

Astăzi, în Ateneul Român, pe urmele căruia au rămas pașii unui Iorga sau unui Brătianu, cineva îndrăznește să păteze numele unei ideologii și a unor credințe promovate de un Maniu sau un Coposu. Cum? Prin lansarea unei așa-numite “platforme creștin democrate”. Dar cum poate să creadă cineva că într-adevăr dorești o schimbare când te îmbibi cu șampanie împreună cu cei care au călcat în picioare instituțiile tradiționale ale Statului. Și mai mult, în timp ce la un Minister al Finanțelor scandează și se zbat pentru că li s-au luat bani din buzunar, nu mai mult nici mai puțin de câteva zeci de angajați (majoritatea femei) al aceleiași instituții. Așa spirit creștin și democrat nu am crezut că voi vedea. Într-adevăr “s-a ajuns la un moment inimaginabil” (Victor Ciorbea).

În oglinda unor oameni cu rezonanță istorică, reprezentanții României anului 2010 mă împing să caut și să mă agăț de fărâme din umbrele României de altădată. Oare 6 ani nu au fost de-ajuns?

Ca simplu cetățean (nu student, nu demnitar, nu angajat, nu mogul) al unui stat ce se dorește modern vă spun “Destul! Respectați-mi dreptul la demnitate!”

Posted on

Cand tragi Linie?

De fapt, cand poti trage linie?

Cand au trecut anii peste tine si tu peste ei ca intr-un joc stupid de lapte gros, in care pana la urma tot pe jos ai ajuns? Si iti dai seama de acest lucru in timp ce stai la coada in supermarket. Sigur ca atunci observi la altii entuziasmul tau de alta data, indiferent inspre ce era indreptat atunci. Imbracamintea e primul lucru care iti atrage atentia; normal, e primul lucru care il vezi intr-o mare de oameni. Apoi le vezi mimica feței. Ochii iti aluneca in cosul lor. Vezi articole familiare. Si realtionezi mental cu propria experienta.

AhA moment! Realizezi ca a trecut, totusi, ceva timp de cand ai fost si tu in acel loc. Te tre..Ma trezesc intr-o coordonata spatialo-temporala unica. Trag linie la ce am experimentat? Adica accept si imi insusesc tot ce a fost? Da, ce naiba! Sunt capabil de a-mi analiza trecutul, cu bune si rele, a le ordona pe categorii si a face cateva rezumate, pentru orientare in viitor. E posibil asa ceva. Nu e greu. Now, partea a doua: hit reboot? Avem, daca nu, am tendinta de a atribui noi inceputuri la “epoci” ce nu au nicio substanta diferita unele de celelalte. Doar o mica relevanta temporala pentru mine.

Atat. In rest e aceasi epoca, doar o mica parte dintr-un proces continuu. Asadar, trag linie?

Posted on

Legea 0

În Anglia lui William Cuceritorul, pădurarii făceau legea în ţinuturile din afara satelor sau castelelor medievale. Codrii nu reprezentau neapărat pădurea ci şi orice altă zonă (ex: câmpie) care era declarată de rege ca atare. Iar pădurarii erau cei care credeau de cuvinţă cine se conformează sau cine nu respectă cuvintele conducătorului. Dacă făceai ceva împotrivă, deveneai un outlaw, un om în afara cuvântului conducătorului, în afara legii. Şi obţineai numele de wolveshedes sau wolf’s head, pentru că, asemeni unui lup din codru, dacă îi luai capul, nu păţeai nimic.

Parcă îi şi văd pe adepţii cretinismului chelios ce conduce ţara, cum peste 6 luni, vor râde în nas Ungariei pentru neîndrăzneala cu care pe de altă parte înţelepciunile lor au „scăpat” ţara de la necazul care bântuie de 20 de ani această ţară, dar nu şi de 9 luni când România a mai fătat o dată un brav conducător.

Nici nu voi mai intra în polemica „ideologică” (ahahahaha) pentru că, pur şi simplu nu (există) contează. Dintr-un mare şi singur motiv: nu există Lege. Sigur că defecaţiile cu înveliş de poziţii oficiale prezidenţiale sau pseudo guvernamentale sunt luate de unii drept legi, dar baza unui stat post-medieval constă dintr-un set de legi stabilite de comun acord (sau majoritar simplu, calificat, cum o fi), nu bâjbăieli de genul mai votăm o dată că nu ne-am aranjat bine din prima.

Punctul dintre şansele egale şi egalitatea de şanse a dat naştere unei situaţii în care decizia legislativă este influențată de culoarea politică, avocatul poporului nu se implică de “teama” de a nu fi părtinitor, iar acestea NU par a deranja pe nimeni. Mai mult, totul NU se năruie, nimeni NU e scandalizat în cale-afară (cu excepţia mogulilor avizi de bani, putere și, cred eu, sufletele oamenilor păcătoși), ci parada continuă: o hotărâre de guvern legiferează ilegal într-un domeniu în care nu are voie să facă acest lucru, iar tâmpenia brută duce la situaţii ilogice unde trebuie să concediezi oameni, dar ai prea puţini deja (că deh, oamenii nu înghit rahat decât până sunt plini) aşa că ai nevoie să umpli spaţiile goale (aşa ca la un dig găurit, că tot sunt la modă), însă nu, o lege „reformatoare” îţi interzice să faci acest lucru. Și îți rămân două opțiuni: opțiunea 1 sau opțiunea 2.

Să-mi spună cineva dacă nu capii de lup sunt cei care sună din trâmbiţa pădurarilor, care sunt la rândul lor doar nişte capi de lup. Aşa că, nici o grijă William, Regele meu, totul e în regulă peste pământurile tale. În România pute însă rău, dar nu ar trebui să te îngrijoreze. Domneşte în pace, Regele meu! Prima lege, Legea 0: Retragerea din codru. Amendament 0.1: cui îi taie capul cui?

Posted on

Control

Când i-am oferit mamei întregul sezon 10 de Stargate SG-1 pe DVD, iar aceasta l-a pus bine in bibliotecă şi nu l-a deschis deşi continua să vizualizeze serialul la TV, mi-a dat de gândit. M-am pus în situaţia în care personalitatea mea supra-organizatorică, ar face într-atât de mult încât ar putea să planifice o bună perioadă din viaţă. Gândul te poate duce la filmul lui Adam Sandler. Bine, el nu a auzit de expresia “it’s not about the destination, it’s about the trip you get there”. Dar nu e același lucru.

Chiar dacă a început de la ceva banal, concluzia a fost una demnă de menționat. Am fost surprins că cineva nu ar vrea să aibă la dispoziție timpul. Să poată să-și satisfacă o nevoie, o curiozitate odată pentru totdeauna. Să vadă ațele, să cunoască indicațiile păpușarului totuși. So, so, so…

Destul de ușor de observat, dar pentru mine a fost un fel de epifanie. Oamenii (și nu vreau să generealizez) dar nu vor să fie mai mult decât oameni. Poate e pre-setat genetic o analiză swot sau un bilanț pro & con și rezultatul e pozitiv. Iar ca urmare, un credo semper excelsius al fiecărei persoane ar fi în van sau pur și simplu inutil. Ignorance is bliss spune Thomas Grey.

Și totuși, dorința de cunoaștere a frazei citate mă duce la acest site unde la nici un click distanță, stătea așteptând încă o piatră a unui drum ce pare a fi așezat pentru explorarea mea. Când mă încredințez necontrolului, lucruri interesante se pot întâmpla.

pic: NO CONTROL by xKaref

Posted on

Un dus cu intors

Ha! Trei ani au trecut cat ai spune “peronul unu”. Da, nici prea mult, nici prea putin. In acest timp, am strans. Bine, si amintiri si aha-uri, dar am strans mai multe frustrari si dho-moments. Aici ma voi opri doar la ultimele doua.

Printre cele mai pregnante se afla trenul. Acel tren extrem de calduros vara si calmant de racoros iarna. Trenul care iti ofera cele mai ciudate dureri articulare. Acel loc special in care poti sa dormi ca si cum ai avea gripa (transpiratie; tremurat). Mireasma de fier si aluminiu de santier. Asta in cazul in care nu esti in compartimentele de la extremele vagonului, unde ai da si 2L de apa plata pe un cif sau macar o (duzina) de pastile anitra. Ahh, lemnul si pielea sau textila aduc aroma aceea pe care probabil o uitasem in scoala primara cand era un adevarat razboi sa stai in clasa timp de 4-5 ore. Acum, parca au modernizat “infrastructura”, cel putin la scoala mea primara.

Trenurile au ramas in urma. Macar la scoala, primeam ceva util in schimbul timpului petrecut acolo. Trenurile au fost depasite. Nu de alte tehnologii; doar de ceas. Cand am auzit ca pentru intarzieri (la nivelul Uniunii, urmeaza sa fie implementat 100% in anii urmatori) se vor plati despagubiri clientilor. Yee! Dreptate…Pe naiba! Mintile stralucite ale romanilor au lucrat incontinuu si au decis sa prelungeasca timpul calatoriilor, poate-poate se incadreaza si intarzierea aia de 30-60 de minute pe-acolo pe undeva.

Planul Melcului pus in miscare (ironically!) va aduce nu numai un spor de dezharnicie in si-asa eternul drum dus-intors in ceea ce pare purgatoriul vagoanelor pe sinele primordiale.  Du-te dracului CFR! Poate asa ne aduci si pe noi, calatorii tai fideli, mai aproape de un deznodamant fericit.

***Facts: 100 de bilete am pastrat din 2007 pana astazi — 430 de ore petrecute in tren (in medie) — 2800 de ron cheltuiti (in medie) — nicio multumire. In afara de sentimentul ca am ajuns acasa! in sfarsit!

Posted on

Promisiune

Aştept  – tacit – reformarea statului rostită azi, şi începuturile noii democraţii băsesciene. Ştirile, noutăţile din mediul politic, administrativ şi legislativ nu mă mai preocupă în mod primar. Dezbaterile, articolele etc. se pun de azi pe stop. TV şi NET.

Dar asta nu înseamnă că renunţ. Ar fi cea mai proastă decizie să predai armele şi să te declari bătut. Ce fac este să-mi canalizez energia către ceva productiv şi care tot are un impact asupra oamenilor în mod direct.

Mediul non-guvernamental te atinge mai mult şi mai îndeaproape decât o poate face statul ca entitate separată. Şi acest “mediu” e corupt de tot felul de exemple dezoneste, însă e încă loc de idei mai bune, acţiuni şi mai bune, intenţii eficiente, proiecte şi mai eficiente.

Semper Excelsius — stand by

Posted on

Mâine..

Mâine, altceva!

Mâine, ceva nou!

Nu,nu azi..mâine.

P.S. Intervalul 19-21:30 a zilei de 3 decembrie va intra in analele istoriei (sau cel puţin pe la câţiva metri in spatele ei) ca ziua in care 15 milioane de romani vor fi irosit 2h si 30′ din viaţa lor.. măcar o vor fi făcut împreună. să te simţi patriot,nu alta.

vorba unui traseist politic, azi (cred) presedintele organizatiei de muncipiu psd arad: “NU!fara intrebari!ca nu am venit pentru o dezbatere, ci pentru alegeri..votati cu cine aveti chef sau cu cine vi s-a zis!ce tot atata..”

pff,uite cu ce imi este ocupat hard-ul.cu vorbele unui nimeni interesant.

dar Mâine, Mâine va fi altceva.

🙂

Noapte bună!

Posted on

Note to self: sterge ASTEPTARE din DEX

Daca ar fi dupa mine, as sterge din DEX (dar mai mult din constiinta tuturor) cuvantul “aştpetare”. Cu tot cu ambele sensuri ale sale.

 

Dacă nu am avea aşteptări nu am avea dezamăgiri. Dacă nu am aştepta nu am “pierde” timpul. Fie el 1 oră în faţă la Teatru, 2 ore în faţă la Bibliotecă, sau 3 ore în faţă la Primărie. Mai bine petreceam acest timp ” în ” , decât ” în faţă “.Prea mult aştept(ăm) după alţii. În ambele sensuri. Îmi propun o schimbare. Destul. Shift + Delete..yes.

 

Sper că nu va veni schimbarea la “sfântu-aşteaptă” 😉

Posted on

Criza crizelor

Am intalnit ieri o alta idee despre motivul aparitiei crizei: rata natalitatii in decrestere (in special in zonele care “conteaza” (pentru consum desigur). Solutia iesirii (desi nu poate avea efect imediat) din criza este simpla: have more children 🙂
In orice caz, lucruri interesante, cum ar fi intarirea institutiei casatoriei,  simbioza economie-demografie, paradoxul demografic-economic, capitalul uman, sunt expuse in documentar.

Criza crizelor ar fi, de fapt, “aha”-ul care decurge din vizionarea filmului. Nu aceea ca mariajul este o institutie ignorata din ce in ce ma mult incepand cu anii 60. Nu faptul ca oamenii ce dispun de capital uman important si capacitati financiare, nu sunt dispusi sa investeasca acestea in noi generatii.

Ci faptul ca sistemul economic este intr-o relatie daunatoare, canceroasa, pentru ambele parti, cu socialul si cu scopul Omului in general.

Posted on

Coeficientul de Fericire

În Bhutan, conform noii Constituţii, s-a înlocuit Produsul Naţional Brut (PNB) cu Fericirea Naţională Brută (FNB)

🙂

Ce înseamnă asta? Programele guvernamentale ale Bhutanului se axează pe atingerea unor obiective care să crească coeficientul de FNB. Scopul final nu este obţinerea fericirii însăşi, care este oarecum o noţiune subiectivă, ci urmărirea unui grad de FNB perfect sau cât mai mare. Mai multe informaţii găsiţi aici.

Am dorit să ştiu unde mă aflu cu acest grad de fericire aşa că mi-am calculat coeficientul cu ajutorul acestui site. “Testul” nu se deosebeşte cu mult de cele 1 milion de alte teste aflate pe internet, şi pare să aibă o agendă comercială vizibilă la afişarea rezultatului. Recunoaşte că “The websites referred to are all based in the UK, but should be relevant for anyone living in a wealthy country”.

Asta mă face să mă întreb dacă coeficientul de FNB este într-adevăr un instrument bun de ghidare a unei guvernări sau o altă unealtă pentru şmecheri. La urmă, e o idee bună, venită din gânduri nobile, dar neaplicabilă.

Scorul meu: 54.8

Photo: Smile it’s Friday by meppol