LIVE-ul s-a transformat într-un articol. Pur şi simplu nu puteai să pierzi o clipă din lectura – teatru al Ellei Veres. “Raiul şi Iadul pre pământ” a fost unul din acele evenimente la care nu aşteptai o audienţă foarte mare. Şi asta poate să o confirme o sală pe un sfert plină din Irish Music & Pub. Dar aşteptarea a fost pe deplin nefondată.
“Raiul şi Iadul pre pământ” a fost de fapt o serie de monologuri, adunate din cazuri reale şi puse pe foaie de Ella Veres începând cu anul 2008. Demersul vrea să demitizeze imaginea ţiganului migrator, multicolor vestimentat, vrăjitor şi ciorditor. grupului etnic, dar din care ei nu fac niciodată parte. Vă spun din start că a reuşit.
“Încâlceala” interpretată de Teodora Toma, “Groapa de gunoi” pusă în scenă de Daniel Zbanca şi “Regina telefoanelor” în persoana Roxanei Ionescu, au fost cele 3 monologuri pe care ora dedicată părţii sociale din IRAF le-a putut susţine.
Prin umorul, sinceritatea şi simplitatea poveştilor, problemele pe care, uneori, conştienţi sau nu, le atribuim romilor, sunt pur şi simplu desfiinţate. Aflăm în faţa personajelor reale sau fictive că, reduşi la motivaţii, toţi ne asemănăm. Încâlceala vorbeşte nu de “tabere ilegale” ci de “acasă” şi de supravieţuire. Groapa de gunoi e o afacere pentru care viitoarea generaţie va putea să aibă un trai mai bun, şi care e mai mult decât un biznis, e “sistemul social de la groapă”, în care cei defavorizaţi sunt ajutaţi. Regina telefoanelor îi întrece pe toţi; ne repetă că nu e ţigancă, e româncă şi duce o viaţă pe care mulţi am asemăna-o cu cea a romilor şi care îi duce pe mulţi acolo unde întâlnim şi personajul Roxanei: după gratii. În finalul textului, ne lasă pe toţi cei puţini din sală cu gura căscată. Când ne previne că va cânta o manea şi toţi tresărim să ne închidem urechile, auzim de fapt o serenadă dintre cele mai sincere. Despre ce “stiluri” de viaţă mai vorbim?
Ella Veres încheie cu o scrisoare satirică swiftiană, scrisă de o româncă stabilită în America, autorităţilor din Cluj. Ea doreşte să facă din ciori-peşti şi din romi, fiinţe subacvatice. Atenţie că ciorile sunt păsările şi nu o referinţă rasistă. Ne-o spune chiar filfizoana doamnă Mlaştină în “Înhămând un stol de ciori”.
Iadul unora e Raiul altora. Disperarea unora e speranţa altora. Problemele astea, spune Ella Veres făcând referire la problemele de discriminare, nu se rezolvă pentru că oamenii nu dorescă să se rezolve, degeaba sunt proiecte peste proiecte europene şi naţionale.
Moment educativ cu adevărat. Se va continua.
Vă las. Dubioza a urcat pe scenă.
A fi sau a nu fi Geek? E întrebarea care mi-am pus-o mai demult când m-am intersectat cu tineri dintr-o țară mai occidentalizată decât România. Încet încet însă, valul occidental american a acoperit și România. Nu vorbesc de organizații sau instituții, geopolitică sau comportamente instituționalizate; ci de cultura occidentală la care am aderat mulți dintre tineri pentru simplul fapt că este…cool.
Astăzi se sărbătorește Ziua Europei. Din păcate s-a uitat a se sărbători Ziua Independenței României. În 1877 , pe fondul situației politico-economice din regiune, aproape toate națiunile Imperiului Otoman se răscoală, rând pe rând, împotriva Înaltei Porți. Era mai favorabil atunci decât altcândva să luăm ca exemplu Serbia, Muntenegru sau Bulgaria și să intrăm în conflict cu Turcia; și am făcut-o. Cu ajutor rusesc țarist și cu ajutor european (tânărul Principat România nu avea o industrie de armament dezvoltată – apelăm astfel la armament străin). Dar mai cu seamă, cu dorință românească.
Îmi petrec un timp considerabil răsfoind electronic paginile publicaţiilor internaţionale. Întâmplător am dat peste o ştire mai veche despre România din Wall Street Journal – o prestigioasă publicaţie americană, care de multe ori, întruchipează vocea oficială pe anumite subiecte în Statele Unite. Mă gândesc că un asemenea articol despre situaţia politică-economică trebuie să fi fost publicată şi în România..dar unde? De ce nu auzisem la timpul ei de ea – dezbătută cu atâta fervoare ca Moni și Iri?
