Cine suntem

O multitudine de persoane cu care interacționez își pun întrebări legate de identitatea lor: Cine sunt? O poți vedea pe bloguri, pe rețelele de socializare și mai ales în cadrul discuțiilor colocviale din cafenele și de la diverse evenimente sociale. Nu ar fi o chestiune nouă, dacă nu ar fi -de data asta- o problemă fără vreo soluție la orizont, ci din contră, multă confuzie.

De obicei încerc să scriu articole în jurul unor subiecte care au și o posibilă rezolvare tangibilă dar nu există voința de a le rezolva. Chestiunea identității nu e nicidecum nouă, se învârte tot în jurul educației, locului de muncă, hobby-urilor și afinităților, dar azi parcă mai mult ca niciodată confuzia e și mai mare, când nici hainele nu mai reprezintă un mod distinct de a-ți afirma identitatea?

Frankie vorbește despre E-Reputație, cu îndemnul inevitabil de a găsi un echilibru și a rămâne constant. Un sfat mai degrabă neutru, previzibil pentru cei care nu vor să-și asume un risc.

Anca spune că e mai complicată treaba: cine îți propui să fii, care este reacția oamenilor când le împărtășești din planurile tale, respectiv ce alegi în cele din urmă să fie reprezentativ pentru identitatea mea. Continue reading “Cine suntem”

Măsura cuvintelor

Am ascultat marți seara interviul cu Crin Antonescu din cadrul emisiunii lui Mihai Gâdea. Deși în alte situații (intervenții telefonice, conferințe de presă, întâlniri cu reprezentanții FMI și BM, mitinguri) discursul liderului PNL (și președintelui-interimar) este neconcludent, stângaci și puțin motivant, de data aceasta a reușit să fie ferm, concis și inspirant.

Dacă este un lucru pe care nu îl suport, acela este manipularea. Am mai avut încercări de a demonta intoxicări și manipulări, dar în ultimele luni (în cazul Referendumului) am fost copleșit. Pot spune că am clacat în unele situații încercând să explic ce și cum, când și din ce unghi unor persoane. Îmi cer scuze dacă am încălcat o limită. Dar pentru mine, procentul de 87,52% e mai mult decât decisiv în problema demiterii. Continue reading “Măsura cuvintelor”

Praf de Arad

Dimineața unui început de săptămână poate fi plăcută, indiferent de canicula de afară. Ziua trecută mi-a amintit de perioada când am fost în Roma, una dintre cele mai importante și aglomerate capitale din U.E. Acum câțiva ani, în orașul care ne-a oferit (alături de Atena și Ierusalim) fundațiile conceptuale ale Uniunii Europene de azi, am putut străbate kilometri întregi pe jos fiind înconjurat de roiuri de scutere, motociclete, autobuze și firește autoturisme.

Spun că am putut străbate străzi în lung și lat, pentru că în Arad este tot mai greu să faci acest lucru. Chiar și în mișcare fiind, de pe o bicicletă spre exemplu, aerul pe care trebuie să-l consumi este foarte greu, apăsător și încărcat de poluanți. Discutând cu Anca Raluca, care recent a făcut o vizită în Roma de la care rămăsese cu picioarele murdare, despre calitatea mediului înconjurător, am ajuns la concluzia că în Arad avem de-a face cu o combinație ciudată de mai mulți poluanți, nu doar cei clasici – industriali, casnici și autoturisme. Continue reading “Praf de Arad”

La bătrânețe: papanași

Gabi a postat recent rețeta video a unei tarte cu lămâie. Sau mai bine zis, cum ar vrea să fie el tratat la bătrânețe. La fel ca dânsul, piesa muzicală, formația și videoclipul mi-au încântat simțurile. Așa că am continuat să îi ascult pe cei de La fine equipe. A doua piesă pe care le-am auzit-o, v-o recomand cu căldură; mai ales că e vorba despre un desert gustos: papanași.

Ca să-l continui în idee pe Gorgan (Gabi), aș vrea ca la bătrânețea-mi să mai existe papanași, cuvinte frumoase-n limba română asezonate pe beat-uri franceze, printre valuri de mare și dj + public care să aprecieze sunete de instrumente clasice nu numai creații electronice.

P.S. Piesa de mai sus se regăsește pe albumul ”La Boulangerie 2”, adică Brutăria 2. Să nu vă surprindă numele de mâncăruri ale pieselor.

Zi nefastă

Săptămânile în Arad au caracteristici foarte fixe. Străzile centrale din diminețile și după-amiezele de sâmbătă și duminică sunt pustii în materie de oameni precum și autovehicule, la fel ca și serile de marți, miercuri și joi, între orele 20:00 și 23:00. Ar mai fi și altele; spre exemplu, într-un hipermarket nu o să vezi mai mult de 3 case deschise decât după ora 16:30. Unele din aceste caracteristici au rațiuni logice. Cum ar fi supraaglomerarea de la Podgoria în serile în care oamenii vin de obicei de la Ștrand sau din localitățile din preajma Aradului pentru a viziona spectacolul de lumini și muzică a fântânii muzicale de pe Lac. Continue reading “Zi nefastă”

Noaptea Minții

Expresia nostimă își are originea -nu în din România, cum ar crede mulți- ci în îndepărtata Asie. Această alăturare a cuvintelor ”noapte” și ”minte” pare să îi aparțină lui Confucius (Kong Fu Zi), filosof ce a trăit între 550 î.Hr. și 470 î.Hr., care ar fi afirmat că: Ignoranța este noaptea minții, dar o noapte fără lună și stele.

Mai mult decât oricând, expresia ”Noaptea Minții” pare să descrie lumea din România de azi. Nu știu de cât timp nu au mai existat așa mulți oameni care să creadă fără să cerceteze. Parcă istoria umanității (și a României recente – 2009!) nu i-ar fi învățat nimic. Dar fără să exagerez, am să detaliez ceea ce zilele acestea circulă ca adevăruri faptice în accepțiunea unora:

ROMÂNIA NU MAI ESTE STAT DE DREPT Continue reading “Noaptea Minții”