Marele Cutremur

Se aud zvonuri cum ca Romaniei i-a expirat termenul pentru un mare cutremur. Acesta, conform studiilor, s-ar produce la o perioada de 30-40 de ani, iar din ’77 pamantul a stat destul de stabil sub picioarele romanilor. Daca Hancu isi ofera prezicerea de 2 ori pe an si nu nimereste nicodata, am sa imi permit si eu o presimtire; insa am sa o fac o singura data.

Singurul mare cutremur pe care il asteapta Romania este cel al atitudinilor. Recent am participat la o conferinta a Diferentei. Nu in sensul diferentelor dintre oameni, culturi si identitati, ci al diferentei pe care o poate face un om pe aceasta lume. O conferinta a solutiilor pe care le pot aduce oamenii problemelor cu care se confrunta atat ei cat si semenii lor.  Surpriza a constat in faptul ca multi conationali au participat cu motivatie si idei exceptionale.

Singurul mare cutremur pe care Romania il va experimenta va fi cel produs de miscarea placilor tectonice al perceptiilor socio-culturale prezente de multi ani pe teritoriul acestei tari. Rezultatul diferentei pe care oameni necunoscuti opiniei publice o vor avea asupra mentalitatilor si atitudinii romanilor va fi de proportii seismice.

Iar exact ca un cutremur de mare magnitudine, se va petrece pe neasteptate, va gasi oamenii nepregatiti pentru asa ceva, va modifica relieful tarii si cel al societatii (chiar daca cu cativa centimetri sau generatii), vor fi “pagube materiale”, iar istoria va inregistra momentul ca unul de o mare importanta.

Am inceredere ca schimbarea in bine a lumii in care traim va fi un proces treptat, neasteptat si ignorat, aproape neperceptibil; iar actorii principali nu vor fi unii aplaudati la scena deschisa, nu vor primi oscaruri si nu vor duce “o viata fabuloasa” la Hollywood, nu. Oamenii care vor face posibil imposibilul, cei care vor deschide cai unei natiuni care se chinuie de decenii sa se adune si sa mearga inainte, vor fi si vor ramane persoane necunoscute, iar singurul lucru care le vor diferentia vor fi actiunile lor, tacute si cutremuratoare.

photo: Earthquake by behnkestudio

“La multi ani!” sau Formula responsabilitatii

La varsta de 2 decenii te intrebi daca numarul de ani petrecuti pe Pamant trebuie sa insemne ceva. Trebuie sa fie direct proportional cu maturitatea? (Am vazut oameni maturi la 16 ani.) Trebuie sa fie egal cu nivelul minim de responsabilitate acceptat? (Am intalnit oameni mai responsabili la < 10 ani decat altii la > 30.) Nu. “Nu se cuvine” la 20+ ani sa faci lucruri ce “aveai voie” sa le faci cand aveai mai putin de 10. Iti dai seama ca la <o varsta> nu ai lumea in fata ta (the world ahead), ci limitele in fata ta (in your face!). Adevarul e ca nu te poti simti liber; cel putin nu in sensul in care se prezinta azi ambientul societal. In loc sa simti ca intr-adevar poti avea un impact in si asupra acestei lumi, ca ai o responsabilitate sa faci un lucru signifiant nu numai pentru placerile personale efemere, esti intrat in lumea “adultilor” — Welcome! You are 18! Now, new features available: alcool, sex *daca ai 18ani si ai un iubit/a sub 18 ani te asteapta urmatorul feature*, puscarie, inrolare in armata, slujba de 8 ore and many more. Poti chiar sa fii pe picioarele tale, parintii nemafiind obligati prin lege sa te intretina. Enjoy your “new” life! You’re one of “us” now. —

Daca 2,0 + 1 (respectiv 1,7 + 1) e menit sa te impinga spre a constientiza ca trebuie sa realizezi ceva util pentru Pamant, pentru Umanitate, pentru continent, pentru societate, pentru oras, pentru mediu, pentru comunitate, urmand subsidiaritatea de la dreapta la stanga in cazul de fata, atunci da, formula magica pentru un viitor stralucit al Omului este valabila, asigurata si pozitiva.

Daaar, nu.

“Copilaresc” e jignitor, iar “matur” face si o persoana de 6 ani sa se simta mandra de sine. Insa poti sa fii matur, responsabil, intelept, complex si in acelasi timp visator, creativ si simplu. Poti fi si adult si copil, indiferent de numarul de ani trecuti de la momentul nasterii si pana la citirea acestor cuvinte. Scurtand povestea, a fi matur si a fi copil, a fi responsabil si a fi visator nu trebuie sa fie antagonice. Poti trai responsabil si copilaresc atata timp cat constientizezi ca detii o viata (a ta) si in asta consta puterea pe care o ai in aceasta lume. Maturitatea nu incepe la 18/21 de ani, asa cum copilaria nu dispare la intalnirea cu aceste numere.

…mai bine “La buni ani!” 🙂

Coeficientul de Fericire

În Bhutan, conform noii Constituţii, s-a înlocuit Produsul Naţional Brut (PNB) cu Fericirea Naţională Brută (FNB)

🙂

Ce înseamnă asta? Programele guvernamentale ale Bhutanului se axează pe atingerea unor obiective care să crească coeficientul de FNB. Scopul final nu este obţinerea fericirii însăşi, care este oarecum o noţiune subiectivă, ci urmărirea unui grad de FNB perfect sau cât mai mare. Mai multe informaţii găsiţi aici.

Am dorit să ştiu unde mă aflu cu acest grad de fericire aşa că mi-am calculat coeficientul cu ajutorul acestui site. “Testul” nu se deosebeşte cu mult de cele 1 milion de alte teste aflate pe internet, şi pare să aibă o agendă comercială vizibilă la afişarea rezultatului. Recunoaşte că “The websites referred to are all based in the UK, but should be relevant for anyone living in a wealthy country”.

Asta mă face să mă întreb dacă coeficientul de FNB este într-adevăr un instrument bun de ghidare a unei guvernări sau o altă unealtă pentru şmecheri. La urmă, e o idee bună, venită din gânduri nobile, dar neaplicabilă.

Scorul meu: 54.8

Photo: Smile it’s Friday by meppol