Posted on

Ianuarie revolutionar: Tot în stradă

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Tot în stradă

—————————————

Arafat a fost rechemat la Minister. Chiar înainte de discursul inadecvat al Președintelui,  Dr. Arafat, dedicat profesiei și impactului pe care îl poate avea din interiorul sistemului, a acceptat să se reîntoarcă. Greșeala a fost îndreptată … ?

 

Greșit. Strigătele rostite pentru prima oară în Târgu-Mureș și care au răsunat în întreaga țară nu au fost încă satisfăcute. Ele cer demisia lui Băsescu și alegeri anticipate, nimic mai puțin. Odată scoși afară din case, unde au văzut că forțele de ordine nu intervin (deși au fost cazuri de abuz) violent pentru a-i înlătura de pe străzi, oamenii au prins mai mult curaj și nu au mai acceptat să intre înapoi. Momentul Arafat a fost depășit.

 —————————————

Vezi următorul segment

RETRAGEREA ÎN… DIALOG

Posted on

Ianuarie revolutionar: Ghici, ghicitoarea mea

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

”Ghici, ghicitoarea mea?”

—————————————

Da, a fost o greșeală de comunicare, precum toți analiștii, specialiștii, profesorii, publicitarii, vedetele tv, naivii, fanii, aplaudacii, bugetarii corupți sau membri de partid declară. Le puteți găsi declarațiile cu o simplă căutare care să conțină cuvintele ”ce greșeli de comunicare a făcut Băsescu”. Vin să le spun însă că da, deși a fost o greșeală, ea este una de cu totul altă natură.

 

Și poate nu a început tocmai acum, ci atunci când a rostit ”Bă! Liniște ce drecu’?!” sau ”Muie, ți-am spus!”. Este în codul său genetic să fie nerespectuos și dintr-o bucată. Doar că în funcția de Președinte nu poți să îți bați joc la nesfârșit de slujbele, contribuțiile sau munca oamenilor trepidând voios ”Ghici, ghicitoarea mea?”. Nu se face, dar era doar o chestiune de timp până când ”greșeala” va ieși la iveală pentru toți. Greșeala este că Băsescu ocupă funcția de președinte, o persoană total nepotrivită pentru această instituție.

 —————————————

Vezi următorul segment

TOT ÎN STRADĂ

Posted on

Ianuarie revolutionar: Băsescu în scenă

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în protest față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Da, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Băsescu în scenă

————————————–

Pe 24 ianuarie Președintele Băsescu are prima referire oficială la proteste, aproape plângând în timpul discursului. Nu înainte să glumească pe seama lor la două evenimente publice: întâlnirea cu diplomații acreditați la București și întâlnirea cu posibililii candidați la funcția de consilier prezidențial. La această primă referire, președintele anunță intervenția sa de a doua zi pe care o va avea cu românii.

 

În discursul mult (prea mult) așteptat, T. Băsescu confruntă manifestațiile din străzile marilor orașe din țară. Însă într-o cu totul altă manieră decât cea așteptată de mulți sau fantasmată de unii (vezi Tolontan).

 

Dacă ești interesat de comunicare și scena politică internațională în general, puteai vedea bucăți mari din temele rostite de Președintele României, în discursul privind Starea Națiunii al Președintelui S.U.A., difuzat doar cu o seară înainte.

 

Măsurile de austeritate, politica de responsabilitate bugetară, politica de păstrare a direcției ”pozitive” pe care o are țara. Protestele sunt minimalizate și reduse la contextul Crizei și austerității. Nimic despre o posibilă demisie, despre derapajele de democrație al cărui autor este.

————————————–

Vezi următorul segment

”GHICI, GHICITOAREA MEA”

Posted on

Ianuarie revolutionar: Istoricul in Arad

      

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Istoricul manifestărilor în Arad

—————————————

Câțiva elevi de la Consiliul Județean al Elevilor și din Consiliul Tinerilor cheamă arădenii la o discuție și ”o mică încălzire” (așa cum o denumesc ei) pe bulevardul Revoluției pentru a dezbate Noua Lege a Sănătății. Sunt trimise echipaje ale Poliției în încercarea de a intimida o manifestare spontană și anunțată via facebook.

Interesant cum și la Cluj au existat elevi care au fost primii în stradă pentru a se opune implementării Noii Legi a Sănătății și mai exact, împotriva privatizării sistemului de urgențe. Chiar dacă sunt tineri, mesajul lor e coerent: ”Sper să se trezească oamenii, să-și dea seama că aici nu e o chestie de joacă, e o chestie de viață și de moarte.”

 —————————————

Vezi și partea de COMUNICARE

BĂSESCU ÎN SCENĂ

Posted on

Ianuarie revolutionar: Un strigăt

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Un strigăt face mai mult

decât 1000 de cuvinte

—————————————

Târgu-Mureș, orașul unde dr.Raed Arafat a înființat SMURD-ul, nu se lasă mai prejos și a doua zi după Cluj-Napoca, ies în stradă cu sutele. Mobilizați via facebook, pe 12 ianuarie se adună în centrul orașului circa 400 de oameni. Aceștia pornesc înspre sediul SMURD, oe drum alăturându-se alte câteva sute. Pe pancartele lor stă scris: Solidari cu SMURD”, “Respect pentru SMURD”, “Fatal error 404: Democracy not found”, “Noi pentru SMURD, SMURD pentru noi”, “Raed Arafat suntem alături de tine”, “Respect pentru Raed Arafat, greaţă faţă de Băsescu”, “Nu ne luaţi dreptul la viaţă”.

 

Alături de protestul din Cluj-Napoca, caracterul principal al manifestării a fost de susținere a doctorului Raed Arafat. Doar câteva indicii arătau o aversiune față de cineva: ne-ați ciuruit, greață față de Băsescu, error-democray not found.

 

Însă la protestul din Târgu-Mureș se aude pentru prima dată strigătul ce va deveni marca demonstrațiilor din ianuarie, sau iarna est-europeană, cum au început unii occidentali să o numească: “Jos Băsescu!”. Alături de “Murim, luptăm, SMURD-ul îl apărăm”și ”Anticipate!” se proclamă determinarea și principala revendicare.

—————————————

Vezi următorul segment

ISTORICUL ÎN ARAD

Posted on

Ianuarie revolutionar: Scânteia

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Scânteia

—————————————

În 9 ianuarie, președintele în funcție, Traian Băsescu, intră în direct la o emisiune TV unde invitatul serii, dr.Raed Arafat, făcea o expunere cu privire la Noua Lege a Sănătății, aflată la acea vreme în dezbatere publică și pe site-ul Ministerului Sănătății și pe cel al Administrației Prezidențiale. În monologul său de aproape 45 de minute, Băsescu îl ceartă pe subsecretarul de stat Arafat, concluzionând: ”Ori trebuie să plece ministrul, ori secretarul de stat. Cine credeți că pleacă?”.

 

Raed Arafat nu stă prea mult pe gânduri și demisionează din Minister a doua zi.

 

Primii care ies în stradă pe 11 ianuarie, în semn de protest pentru cele întâmplate sunt un grup de aproximativ 50 de persoane din Cluj-Napoca.  Pe pancartele lor stau scrise mesajele:  ”Noi pentru SMURD”, ”Sănătate pentru toți”, ”CJE susține SMURD”, ”Sănătatea nu trebuie să devină un obiect de Lux”, ”Respect Raed Arafat”, ”Ne-ați ciuruit!” Unul dintre participanți rostea motivul manifestării: M-a convins că situația este disperată și nu mai există speranță în țara asta. Dar totuși iată că acei oameni din Cluj au arătat că există o speranță: pentru respect și solidaritate.

 

O întrebare legitimă: DE CE tocmai la Cluj-Napoca se naște această scânteie?

Poate pentru că primarul PDL al Clujului a fost reținut la propunerea DNA pe 9 noiembrie și transferat ulterior într-o închisoare. Sau pentru că la Cluj-Napoca cei care activează în mediul civic și al protecției drepturilor omului, au o înclinație mai degrabă către stânga ideologică (Noua Lege a Sănătății deschidea drumul sistemului medical de urgență către firme private). Sau pentru că în orașul de pe Someș se află centrul activiștilor Roșia Montană; care pe 7 noiembrie au ”ocupat” fostul Hotel Continental în semn de protest. Sau pentru că orașul are o mulțime de studenți de origine arabă care studiază medicina.

 

Toate au fost sigur elemente care au contribuit la ieșirea lor în stradă.

 

Nu am analizat componența grupului celor 50 care au ieșit atunci în Piața Unirii din Cluj-Napoca. Dar nici nu trebuie să aibă legătură directă cu cei care au ieșit de atâtea ori în dățile precedente, ca să fie o emanație a acelora. Comunitatea, oricât de inertă ar fi cea românească, are parte de procese de comunicare interesante între membrii săi.

—————————————

Vezi următorul segment

UN STRIGĂT

Posted on

Ianuarie revolutionar: Ceva e putred în România

Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.

În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.

—————————————

Ceva e putred în România

—————————————

Semnele au existat. Toamna și începutul iernii lui 2011 anunțau mai mult ca oricând că ceva ”ciudat se întâmplă” și că oamenii vor să schimbe legile asumate (deci nedezbătute în Parlament) de către Guvernul Boc-PDL în primăvara aceluiași an. De menționat că și atunci au existat proteste. Se poate spune că invitația la Dialog a existat de nenumărate ori. Fie că vorbim de protestele împotriva Noului Cod al Muncii (martie), fie de cele împotriva Noii Legi a Educației (aprilie). A fost exprimată și Solidaritatea pentru manifestările Indignaților bătuți cu bestialitate de către forțele de ordine din Spania (iunie), încercând în același timp să se instituționalizeze practica protestului pașnic, simbolic.

 

În noiembrie 25, un ”ciudat” eveniment nu are parte de atenția dorită, atât din partea mass-media, cât mai mult a autorităților. Protestul început la Facultatea de Istorie din București, a căror revendicări sunt îndreptate împotriva situației din Educație, cu toate că în același an fusese adoptată o nouă lege, se răspândește în următoarele 3-4 zile și în alte centre universitare din întreaga țară. Manfiestația dispare încet în surzenia vreunui factor de decizie și de atenție publică.

 

La începutul lui decembrie, fenomenul ”Occupy Romania” apare și în România, însă participanții au fost presați și intimidați repede pentru a renunța. Semnificația lui a fost doar simbolică, de oficializare a evenimentelor de ocupare a Facultăților și de aliniere a protestelor la cele din New York. Deși, pentru a fi corecți, este tot o aliniere la cele ale mișcării Indignaților din Spania.

—————————————

Vezi următorul segment

SCÂNTEIA

Posted on

iNvolutia (1989-2011)

      Faptul că Aradul a devenit mai mult decât servil Bucureștiului, atât prin gradele de rudenie a reprezentanților administrației locale și celei centrale (Falcă-Băsescu), cât și prin activități comemorative. Pe principiul ”aducem fonduri de la București”, am vrut să devenim surogați ai unor fonduri (fictiv) centrale sau naționale. Cum se arată într-un mic studiu al Mișcării Arădene din vara trecută, procentul de bani luați prin taxe arădenilor care revin înapoi urbei nu este cu deloc mai mare (sau mai special) decât în cazul altor județe importante.

      În loc să vrem să ne dezvoltăm prin forțe proprii, pare că alegem să trăim o viață întreagă legați de cordonul ombilical al Bucureștiului. Acest aspect îl vedem nu numai în finanțe sau politica locală ci și în cultură:

      Am discutat un pic despre manifestațiile de 1 Decembrie în Arad. Deranjant totuși că nici acum, 5 ianuarie 2012, meshurile, acele postere uriașe de pe câteva clădiri din oraș nu au fost date jos !

      Mai intrigant totuși, cred că au fost manifestațiile pentru Revoluția din 1989. Adică lipsa lor. Ca în fiecare an, rudele, apropiații și camarazii celor decedați în decembrie acum mai bine de 20 de ani, au comemorat actul de curaj al unor oameni care au înfruntat un regim dictatorial și opresiv. Administrația, acei oameni plătiți din banii arădenilor să reprezinte interesele celor care locuiesc în Arad, a uitat de Revoluție.

      Așa-zisul primar a fluierat pe lângă coroanele depuse la Monumentul Revoluționarilor din 1989. Probabil cum a făcut în acel an și pe lângă cei care au căzut de căldura și greutatea gloanțelor. Și dacă ar fi mimat un minim interes ar fi fost mai bine pentru cei îndurerați azi. Doar știm cu toții cum Băsescu a stors o lacrimă pentru Stolojan când acesta a căzut ”bolnav” de la nominalizarea pentru președinție a Alianței D.A. Actoria e printre fortele familiei lor. Mai mare e suferința (chiar și pentru cineva care nu a fost parte a acelor evenimente și cunoaște cele întâmplate din poveștile unora care au fost acolo) când vezi cum încearcă unii să ascundă, să bage sub preș un moment istoric, un eveniment poate mai important pentru prezent și viitor decât ”unirea” cu Bucureștiul. Poate voit vor să uităm de revolta împotriva dictaturii și a privării de libertăți și drepturi. Până la urmă, cei care ne ”conduc” astăzi sunt cei care pe timpul lui Ceaușescu -conform cu propriile lor declarații- au dus-o bine și nu au avut motive să se revolte.

      În 2011, NU au ținut măcar un moment de solemnitate (așa cum s-a întâmplat la Timișoara sau la București). Nu au pus măcar un poster sau vreun simbol de amintire (tricolorul cu stema tăiată). Nu au avut măcar un mesaj în ziare (de Paști, Crăciun și Anul Nou erau arhipline de binețuri ale politicienilor). Nu au avut decența de a pomeni acest eveniment în conferințele lor de presă de sfârșit de an.

      În schimb, ”s-a ales” de către grupul care ocupă momentan Palatul Administrativ, alocarea a zeci de mii de EURO pentru un studiu și eventual construcția unui monument care să celebreze acel moment în care Aradul s-a legat, alături de toată Transilvania, la jugul Bucureștiului – 1 decembrie 1918.

      Am involuat …

Posted on

Karma

Cândva, când oamenii au acceptat să-și împartă existența în zile, luni și ani, ceva profund la nivel psihologic s-a produs. Sau poate ordinea psihologică a fost cauza acestei împărțiri. Ideea pe scurt, cu care probabil v-ați întâlnit în această perioadă, este aceea de ”nou”. Un restart, un reboot în termeni mai tehnici. Un an ”nou”, o săptămână ”nouă”. Fel și fel de reporniri comportamentale, ștergeri cu un burete imaginar și un ”nou drum” pe care să pornim. Cum spuneam, fie așa este în natura umană sau, în mod involuntar, ne-am construit astfel când am decis că 1 an are 12 luni, luna 30 de zile, săptămâna 7, iar ziua 24 de ore din care 8 sunt rezervate muncii, 8 somnului și 8 recreării.

Să nu cădem însă în cealaltă extremă, unde fiecare clipă contează cel mai mult, iar prin extensie nimic lumesc nu merită investit mai mult decât o clipă. Sau în care ”noul” semnifică ștergerea completă a perioadei anterioare. Mai degrabă, văd aceste noutăți ca și momente de reflecție auto-impuse. Recapitulare a perioadei anterioare și stabilirea unor noi obiective. În cotidian (o dată la 16 ore, înainte de a adormi), în plan profesional (o dată pe lună, când îți primești salariul), în sens politic (o dată la 4 ani, când decizi dacă a fost bună perioada anterioară momentului sau meriți ceva mai mult).

Oameni și oameni

Citind acum, la începutul lui 2012, un articol în Biz Magazin, despre directorul Rețelei Medicale ”Regina Maria” și fondatorul primei clinici medicale sociale gratuite din România, Wargha Enayati, primesc o confirmare că a face lucruri bune fără a căuta compensații financiare sunt bine primite de către unii oameni.

Rămân o clipă asupra motivației sale: credința Bahá’i. Motorul care l-a impulsionat la momente de reflecție atunci când a simțit că face lucrurile în afara sufletului său. M-a adus aminte că interacționasem acum 2 ani, la o conferință internațională, cu o persoană inspirantă care avea aceeași credință. Jasmin Enayati (culmea, are același nume) face parte din organizația Two Wings. Pe scurt, aduce oamenii împreună, în cartierele în care activează organizația existând tot soiul de întâlniri ale părinților, bunicilor, elevilor și studenților pentru o educație mai bună. Pentru o lume mai bună. Printre notițele despre întâlnirea cu ea, găsesc mâzgălit ”pare așa de deschisă a împărtăși totul, deși i se poate citi o teamă în ochi”.  Acum am realizat că poate era vorba de teama de a fi catalogat altfel decât ceea ce ești de fapt.

Reînceputul

Vorbeam acum 1 an, în momentul meu de ”noutate”, despre soluții viitoare. Am vrut și încă vreau o schimbare în comunitatea din care fac parte, o lume alternativă acesteia.

  • Despre profesionalizare, pot spune că am început. Este un proces în plină desfășurare, care are strânsă legătură cu tot restul mediului în care mă dezvolt.
  • Despre educație, este și ea încă în stadiul pubertății. Treapta a doua a educației superioare, masteratul, reprezintă într-adevăr demararea unei specializări reale.
  • Despre promovarea ideilor prin acțiuni, sunt încă pe acest drum. Nu am deviat, chiar dacă poate nu mai sunt în aceeași poziție din trecut; exemplu – președintele Semper Excelsius.

Acum pot să reîmprospătez un nou drum.

  • Am învățat că lucrurile nu se întâmplă peste noapte, chiar dacă există voință și dedicare.
  • De la un om care ar avea toate motivele să fie nerăbdător, am învățat că răbdarea e cea mai de preț. În tot ceea ce faci.
  • Avem de ascultat tot timpul de la cei mai tineri decât noi și ar trebui să îi privim de jos cu admirație, pentru că sunt viitorul. Ei vor avea grijă de lume, când noi nu vom mai putea.
  • Voi comunica mai mult cu cei din jur, pentru ca să fim o adevărată comunitate.

Și mai presus de toate, voi privi în sus !

Priviți în sus !

Posted on

Fondurile europene fictive

      În urmă cu o lună, pe 9 noiembrie, vechiul consilier al președintelui Băsescu și noul ministru ”tehnocrat” al Afacerilor Europene, Leonard Orban, anunța măsura pe care a implementat-o cu ajutorul Guvernului Boc întru ”atragerea mai multor fonduri europene”.

      Atenția publică a trecut foarte ușor peste subiectul născut din acțiunea Guvernului. Poate că mass-media națională a crezut că nu merită o dezbatere mai lungă decât 3 menționări în principalele buletine de știri și 1 tiflă în talk-show-urile de prestigiu, dată fiind natura mai tehnică a subiectului. Iată că acum ar trebui reînviată măsura lui Orban. ”De ce” vă voi spune mai jos:

      Băsescu anunța ieri după-masă la TVR Info (unde altfel) că de anul viitor vom lua mai mulți bani din fondurile europene. Boc se mândrea în fața Parlamentului că bugetul pentru anul 2012 va fi unul mai grăsuț și va fi concentrat doar pe investiții, el fiind cel mai responsabil prim-ministru nu numai din România ultimilor 20 de ani, ci și din Europa (conform cu spusele Elenei Udrea).

      Proiecția bugetară a Guvernării Băsescu-Boc arată chiar că cea mai mare parte a creșterii veniturilor bugetare naționale se află în capitolul Fonduri Europene: sumele primite de la UE cresc față de proiectul de buget din 2011 cu 54,2%.

      Privind mai atent la giumbușlucul fostului consilier prezidențial Orban, observi că mare sa idee e de fapt un fâs aritmetic. Explic:

  • includerea TVA în categoria de cheltuieli eligibile finanțatorului european face ca, din 2012, această taxă pe valoare adăugată să poată fi decontată direct din fondurile comunitare.
  • ceea ce duce la o simplă reducere din fondurile naționale (care până acum decontau TVA fiecărui proiect, fiind oarecum și parte din contribuția Statului român) și înlocuire a cuantumului taxei din fondurile europene.

      Ce mai contează că SCOPUL acestor instrumente (fondurile europene) este cel de a elimina disparitățile economice și sociale între regiunile Uniunii, în scopul realizării coeziunii economice și sociale. Și nu acela de a cadorisi angajații ministerului sau apropiații regimului cu laptopuri, cartușe de imprimantă, curse cu taxiuri sau excursii prin străinătate. În loc, ar putea să lase proiectele care au un impact real în realizarea coeziunii sociale și economice să se implementeze, nu să încerce să direcționeze banii către proiectele clientelei lor.

      În Arad, numărul acestor ”proiecte” este de ordinul zecilor; sunt într-atât de multe încât au ajuns cei care le compun să creadă că ei chiar se pricep la asta și proiectele lor sunt ”europene”. Dar dacă ne gândim mai bine, toată șleahta PDL e pe față anti-socială, dorind să scoată porțiunea aceea din Constituție unde România este stat social. Prin e xtensie, fondurile europene nu le vor folosi pentru ceea ce au fost ele gândite, și anume coeziune socială, ci pentru propriile lor interese. De la acest ”principiu” nu se vor abate.

      Prin propaganda bine instrumentată (cum este acest caz al ministrului Orban), guvernarea Băsescu-Boc reușește să arate simplu, aritmetic, că ei au atras mai multe fonduri europene. Că bugetul a crescut cât timp ei au fost la pupitru. Nu mai contează că au crescut și cheltuielile cu supravegherea populației, serviciile secrete sau clientela politică. Sau că s-au împrumutat românii cu câteva zeci de miliarde pentru această clientelă politică. Ei arată coșul plin (întocmai cum a fost cazul dezbaterii finale din 2009 dintre Băsescu și Mircea Geoană) cu bunătăți, iar masa zombificată de alegători se va îndrepta acolo unde e mierea fictivă.

Temă de casă pentru Ministrul Afacerilor Europene:

  1. De ce nu contribuie vizibil Fondurile Europene la coeziunea economică și socială între regiunile U.E. conform cu scopul acestora ?
  2. De ce nu încurajează Ministerul scrierea mai multor proiecte ?
  3. De ce nu încurajează Ministerul scrierea unor proiecte de o calitate superioară ?
  4. De ce nu îmbunătățeste Ministerul transparența evaluării proiectelor și criteriile de finanțare a acestora ?

***poate pentru că toate Agențiile de finanțare și evaluare a propunerilor de proiecte au rămas în afara prerogativelor acestui Minister, care este doar praf-în-ochi, o altă strategie de propagandă pentru masa electorală confuză și sictirită?