Posted on

Sfarsitul eternitatii – 12 septembrie

Toate zvonurile privind sfârșitul lumii pot avea o semnificație cât mai practică pentru europeni. În cadrul unui webinar -seminar derulat prin intermediul internetului- oportunitate exploatată datorită apartenenței mele la CELL, Stefan Auer, profesor Jean Monnet in studii europene interdisciplinare spunea că astăzi, 12 septembrie 2012, vom putea asista la ceea ce se numește sfârșitul eternității sau cum nu s-a terminat visul unei Uniuni Europene.

De ce sfârșitul eternității? În legislația germană, există 2 articole care aduc în discuție acest concept apocaliptic. Continue reading “Sfarsitul eternitatii – 12 septembrie”

Posted on

Iancu si dreptatea…în pace

De aproape când mă știu, în holul casei stă agățat pe perete un tablou portret al lui Avram Iancu. Îmi amintesc și acum de excursia la Țebea la care am mers împreună cu familia când încă eram în școala primară.

Poveștile romanțate despre lupta lui Iancu împotriva stăpânirii austriace și maghiare s-au disipat ani mai târziu când citisem mai mult despre întâmplările de atunci. Despre crimele și violențele la care au fost supuși mulți transilvăneni; era până la urmă război. Mai mult a fost dezamăgitoare relatarea sfârșitului acestui om, considerat azi erou al Țării Moților. Continue reading “Iancu si dreptatea…în pace”

Posted on

Centru multifunctional pentru copii si familie

Cu toate că titlul articolului de pe aradon spune că Arhiepiscopia ii indeamna pe aradeni sa voteze, nu e vorba de alegerile parlamentare ce vin în acest început de decembrie (pe data de 9 ca să fiu mai exact). Ci despre un proiect de-al Arhiepiscopiei intitulat Centru multifuncțional pentru copii și familie. Dar de ce se vorbește de vot? Continue reading “Centru multifunctional pentru copii si familie”

Posted on

Tata lor

Iată că a fost amânată decizia Parlamentului privind Referendumul abandonată ideea de dezbatere a domnului Ghișe, iar raportul CCR a fost citit în plenul Parlamentului. Nu a fost deloc o surpriză. Ceea ce a surprins însă, cel puțin pentru mine, a fost prezența domnului Stolojan înaintea acestei ședințe, pledând ieri pentru faptul că Băsescu va restaura credibilitatea României în U.E.

Acum, câți dintre cei care au văzut seria de filme de excepție -Star Wars- Continue reading “Tata lor”

Posted on

Ca sa avem si o comunitate

Sunt din nou pe drumurile lungi și împleticite ale țării. Despre călătoriile cu trenul am tot scris. Și la WWMP News, și pe propriul blog, până și în comentariile de pe alte site-uri.

Nu e foarte mare șmecheria cu trenurile. Comparativ cu un automobil însă, experiența pe care o ai este mult mai socială. În gări vezi drama oamenilor fără bani de un bilet de 10km, fără mâncare de ingerat și, mai mult decât oriunde, fără un acoperiș deasupra capului.

Eu am fost norocos. Am locuit aproape de când mă știu la casă. Am crezut, timp de câțiva ani, că nu puteam să devin așa de înalt dacă continuam să locuiesc mai mult de primii 3 ani din viață într-o ”cutie de chibrituri”. Destinul a făcut să mă nasc într-o perioadă în care tinerele cupluri erau susținute imobiliar de Stat. Cu alte eforturi financiare și personale ale părinților, m-am mutat, după 1990, la o casă în centrul liniștit al orașului. Continue reading “Ca sa avem si o comunitate”

Posted on

Revolutia intarziata

Aseară a fost pauză la concertele nocturne (a se citi zgomotele) din cadrul Zilelor Aradului. Până și puținii protestatari din fața Primăriei, cei care nu s-au oprit odată cu venirea primăverii, au ținut seara liniștită prin nicio scandare. Ce puteai auzi era doar trenul.

Într-o oră trec cam 6 trenuri prin oraș. Le poți auzi ecoul roților apăsând sacadat șinele. Asta face ca ora să treacă extrem de repede în această ciudată liniște urbană. Îmi amintesc că la școală, orele durau cât o zi, iar într-o pauză de 10 minute făceam atât de multe lucruri. Acum, timpul parcă ”nu mai are răbdare cu noi”. Continue reading “Revolutia intarziata”

Posted on

Activisti: cu Democratia inainte

”Cu Dumnezo înainte” pare să fie sentimentul în care se regăsesc mulți români după decizia CCR de invalidare a voturilor, și nu cel de niște cetățeni revoltați, așa cum încearcă Mircea Badea să ne îndemne să ne portretizăm dacă ne considerăm oameni.

Într-un fel, mă bucură că am aflat cu toții că VOTUL, acea formă de exprimare supremă într-o democrație de tip occidental, nu este respectat de ”Stat”. Pentru că am aflat de fapt că în 2007 românii nu au absolvit școala democrației. Odată cu aderarea României la U.E., a părut că va curge laptele economic și mierea democratică. Însă imaginarul nu avea mult să reziste. În 2009 vedeam cum se forța nota. În 2010 la fel. Acum, în miezul lui 2012, părea că lucrurile se vor remedia. Nu. Continue reading “Activisti: cu Democratia inainte”