Cultura democratica este prezentă în Arad precum industria română în „O scrisoare pierdută” – admirabilă, sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Pacaleala cu capitala a durat aproape 3 ani, timp în care cultura democratică nu s-a dezvoltat, ci poate chiar a involuat. Candidatura municipiului Arad în competiția pentru Capitală Culturală Europeană 2021 este un bun studiu de caz în acest sens. Nereușita a fost comentată în diverse feluri. Dar „eșecul anunțat”, „problemele de conținut” și „șahul cultural” cu care diverse persoane publice locale au ales să descrie necalificarea printre orașele finaliste la titlul mai sus menționat, ocolesc o perspectivă importantă, cea democratică. Nu mă refer aici la elementul de participare a comunității la dosarul de candidatură, deși acest lucru a cântărit destul de mult printre criteriile juriului. Vreau să subliniez un aspect ce ține mai mult de dinamica democratică.
Poate părea ciudat, dar orice proiect ce implică angajamente pe un termen mai lung decât un mandat local, are nevoie de aportul marii majorități a comunității sau a cât mai multor forțe politice.
Acest principiu ar trebui aplicat atât în ceea ce privește creditele contractate de administrația locală (vezi noul împrumut BERD + mai vechiul BERD – canalizare) cât și înstrăinarea / modificarea unor bunuri de patrimoniu arhitectural (vezi Piața Avram Iancu – Piramida). În mod total nesurprinzător, acest lucru nu se respectă în Arad. Dinamica democratică se reduce de cele mai multe ori la fotografia de mai sus, de la dreapta la stânga: primarul actual Falcă dă direcții verbale și gesticulează, consilierul local Varga ascultă în gol și își freacă palmele, iar idee-ologul Lazurca se gândește la afacerile `cu cultura` ignorându-i pe colegii săi de partid.
Dincolo de o reprezentare fotografică, asistăm lunar la abuzuri în funcție. Cel mai recent exemplu este cel prin care Falca a forțat adoptarea acelui proiect de hotărâre ce privește angajamentul politic pentru investiții în cultura și patrimoniul cultural local. Cu ceilalți consilieri complici, iar presa fascinată de aceste manevre dictatoriale (nu este prima și nici ultima dată – vezi septembrie 2014), uitând că președintele PNL Arad este de fapt un invitat la lucrările Consiliului Local prin prisma funcției de primar, nu șeful, nici măcar președintele acestuia. Însă amenințările vocale însoțite de acuzații nefondate legal sau moral, reprezintă o tehnică la care unul dintre baronii PDL aflați încă pe funcție, Ghe. Falcă, a mai recurs în trecut. Fie că a fost vorba de angajamentul menționat mai sus, Piramida din spatele Teatrului (ideea prezentată public încă din anul 2005!) sau de tarifele pe 2015 de pe Ștrandul „Neptun”.
De ce este „Capitala Culturală” altfel?
Pentru că în lipsa unui mandat specific de la cetățeni sau a unui mecanism de exprimare directă (ex: referendum), cele 115 milioane de euro sau lei pe care administrația locală se angajează să le cheltuiască într-o direcție este nedemocratic. Mai mult decât atât, acest aspect – al culturii și investițiilor în cultură – nu a fost prezent în nici unul dintre ofertele sau programele politice cu care candidații la Primărie sau Consiliul Local s-au prezentat în fața electoratului. **Încălcarea mandatului primit este sancționabil. Cu un argument similar, dar mai puțin evident, Crin Antonescu anunța decizia PNL de a ieși din Uniunea Social-Liberală. Chiar dacă, vedem că programul politic cu care reprezentanții USL au fost aleși în Parlament a fost respectat în marea lui parte; sigur, în domeniul independenței justiției acest aspect nu a fost dus la bun sfârșit, dar la momentul ales de Antonescu, justiția era în parte sub acaparajul Președinței și nu în totalitate a Guvernului, iar revizuirea Constituției a reprezentat domeniul al cărei comisii din Parlament, fostul președinte al lilberalilor a prezidat-o.**
Revenind la Arad, în campania electorală din 2012
discuțiile se duceau (de către opoziția USL) în jurul lipsei de viziune la CET și a investițiilor într-o canalizare cu erori, în timp ce Falcă (MCL = PDL + PER) răspundea acestor acuzații cu ideea că Aradul este „în mișcare” și mai ales „în față”. Într-adevăr, promisiunea electorală am văzut-o îndeplinită în 2015, când Aradul a fost în față la creșterea taxelor și impozitelor, dar și printre primii la prețul Gigacaloriei.
Însă promisiunea electorală privind cultura a lipsit cu desăvârșire. Contrar a ceea ce crede consilierul Ionel Ciupe (ALDE), Ghe. Falcă (PNL) nu va deconta electoral eșecul candidaturii pentru Capitala Culturală Europeană pentru că nu a apărut nicăieri cerând voturi pentru acest proiect. În scrisoarea sa către arădeni, trimisă la finalul campaniei electorale începută în 11 mai 2012, Falcă nu menționa nici măcar o singură dată cuvântul cultura. În cel mai optimist caz, ar fi fost ideea lui Cătălin Lazurca, fratele mai cultivatului ambasador al României la Chișinău, care însă s-a remarcat după alegeri prin afaceri imobiliare „cu cultura”, scandaluri publice și risipa unor bani publici pentru un eveniment al cărui amfitrion s-a erijat.
Încă din aprilie, imagologii (pentru că de ideologi nu putem vorbi în această experiență politică) primarului actual vorbeau despre „a alege inteligent” și distribuiau citate din biblie. Ideea lor centrală rămânea în Arad s-a făcut treabă
Marile proiecte de reabilitare ale unor întregi cartiere (canalizare, asfaltare), modernizarea liniilor de tramvai, refacerea podului Traian etc. au fost primite de majoritatea arădenilor cu răbdare. Aceştia au înţeles să treacă peste deranjul temporar, ştiind că oraşul nu se poate moderniza şi dezvolta fără un efort major şi fără a privi cu îngăduinţă disconfortul creat de şantierele deschise pe strada lor, în drumul lor spre muncă sau al copiilor spre şcoală. Dar astăzi putem spune: Aradul este în faţă!
Nimic concret despre viitor.
În continuarea propagandei „a furat, dar a și facut”, nu a menționat nici un proiect curajos, pentru că unii oameni s-ar fi putut răzgândi la votul care se apropia vertiginos. A preferat și încă preferă să anunțe idei mărețe în lunile și anii după alegeri sau cu mult înaintea alegerilor, iar în campania electorală să se laude cu niște realizări inventate. Sau poate doar a preluat tactica modelelor de la Miss World, care la întrebări concrete și cu tentă serioasă (ex: ce îți doreși să faci după ce câștigi acest titlu?) răspund vag și într-o manieră în care să nu supere pe nimeni (ex: pace mondială; să fie bine ca să nu fie rău). Dar când Elena Udrea coordona, cu informarea președintelui de atunci, Traian Băsescu, re-branduirea PDL, pe care la Arad nu Falcă și-a asumat-o, ci socrul său Seculici, ce îi mai rămânea să decidă el singur?
Această candidatură la Capitală Culturală Europeană nu s-a regăsit, așadar, în programul politic pentru care Gheorghe Falcă și cei din jurul său (astăzi incompatibili, în conflict de interese, unii chiar audiați la DNA, investigați pentru spălare de bani, evaziune fiscală, sau acte de corupție) au primit voturi de la arădeni (21,3% din totalul celor cu drept de vot). Ca atare, nu exista nici un fel de constrângere electorală pentru ca acest deziderat să fie dus la îndeplinire. Din atitudinile manifestate, consider că această candidatură a fost mai mult folosită ca o preocupare pentru electoratul pierdut din 2008 până în 2012 de neo-liberalul Falcă și o tehnică de blocaj pe agenda publica în ceea ce privește temele mari care contează pentru cetățenii care s-au prezentat la vot și au votat pentru alte formațiuni politice (22,5% din totalul celor cu drept de vot) – impozitele, drumurile, canalizarea, serviciile publice, cum este termoficarea, deșeurile sau transportul public.
Subliniez: este caracteristic pentru politicianul Falcă să nu-și asume nimic problematic. În goana sa după voturi (în continuă scădere din 2008), anunță „viziuni” și „proiecte” doar după ce este ales, sau – altfel spus, mai colocvial – se vede cu boii în căruță. Pe de-o parte caută să mai câștige simpatii, iar pe de-altă parte, dacă eșuează poate spune că nu pentru asta l-au trimis arădenii în Primaria Arad. În această trăsătură trebuie înțeleasă și agitația sa constantă pentru a găsi vinovați pentru propriile eșecuri. Asemeni unui elev care a fost prins cu lecția neînvățată și tema incompletă, dă vina pe oricine altcineva; în ultima lună a vociferat că Guvernul este obligat să rezolve problema datoriilor de la CET, societate aflată în subordinea Consiliului Local care este controlat politic de el și PNL Arad. Chiar dacă jurizarea s-ar putea relua și poate municipiul Arad ar lua locul altui oraș între finaliști, cultura democratică s-a mai deteriorat puțin și nu există semne că ar putea să asistăm la contrariul prea curând.