Toti impreuna

Nu mă luați în seamă, eu doar citesc.* Și țin minte. Istoria e lungă, dar ne place să resetăm totul, să dăm un nou început din când în când. Un exemplu la îndemână: anul (Domnului, A.D.) 2015 este de fapt anul mozaic (Anno Mundi, A.M.) 5776. Am să încerc să scurtez istoria pe cale să se scrie în jurul nevoii de schimbare clamată de manifestațiile din stradă. Eu nu cred că este pe cale să se manifeste. Incendiul tragic din Colectiv încă mai face victime, chiar și în zilele acestea, însă jocurile politice și mersul „și-așa” al lucrurilor din România nu s-au schimbat de fel. Formarea unui nou Guvern este principalul subiect pe agenda publică. Am început această postare înainte de evenimentele oribile din Paris. La o zi după, agenda publică autohtonă a revenit la guvernare, mai exact la Guvernul Cioloș. Ce este de reținut în această perioadă?

Ce văd eu în acest moment

Procurorii fac PR, dar nu-și fac treaba. Harababura legată de arestarea primarului Piedone confirmă că cei care trebuiau să-și facă treaba – procurorii – se orientează în funcție de ce dorește opinia publică să audă și să vadă. Acțiunile DNA par a se contura doar în jurul opiniei publice. Ei nu au făcut nicio arestare legată de corupția din Primăria condusă de UNPR-istul Piedone înainte, deși presa nepartizană politic a atras atenția în multe rânduri de mizeriile de acolo, ci doar după evenimentul de la club. Au dormit în post, cum se spune, iar repercursiunile le suportă doar politicienii. Cu alte cuvinte, PR-ul a luat locul activității de anchetă, iar răzbunarea a îndepărtat actul de justiție. O arată în mod exemplar Inspecția Juridică, care a emis deja o opinie înainte ca judecătorul să emită motivația deciziei pentru care l-a eliberat din arest preventiv pe primarul în cauză.

Președintele actual continuă linia de „jucător” al mandatului trecut. Consultările dintre principalele partide parlamentare au ținut mai mult de fațadă. Pentru că în dauna spiritului Constituției, premierul desemnat să formeze un nou guvern trebuie să vină din partea celor consultați. Ori nici partidele, nici cei care au fost în vizită la Cotroceni ca și „societate civilă” nu l-au propus pe Dacian Cioloș. Un website a făcut asta. Klaus Iohannis se pare că a pus site-ul înaintea celorlalți.

Partidele mari au în fruntea lor persoane șantajabile. Acesta este răspunsul pentru care asemenea scenariu ca cel de mai sus este posibil. Dacă Traian Băsescu putea să încalce Constituția pentru că PDL-ul îi permitea asta (totuși până ce a fost pus MRU în fruntea unui Guvern!), Iohannis poate să facă asta pentru că în fruntea partidelor mari sunt persoane șantajabile cu dosare penale (inventate sau nu): Liviu Dragnea, Vasile Blaga, Alina Gorghiu, Gabriel Oprea, toți sunt șantajabili. PSD, PNL, UNPR sunt practic la îndemâna DNA și a partenerilor săi de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ajutați și de foștii parteneri de hoție ca Elena Udrea. Tăriceanu și ALDE rămân singurii independenți de menghina DNA, fapt ce îi permite fostului prim-ministru să ia atitudine împotriva potențialului anti-democratic de la nivelul înalt al societății, inclusiv „intangibila” Justiție pe care liberalul o vrea reformată. Timp în care, nederanjat de vreun procuror anti-corupție deși au material nou pus la dispoziție, Băsescu și PMP negociază relaxat cu premierul desemnat!

Politicul nu este complet șantajabil! Pe lângă Tăriceanu dat ca exemplu mai sus, la PSD este Șerban Nicolae – „Desemnarea domnului Dacian Ciolos este rezultatul unor aranjamente incorecte, de tip ‘Basescu’, prin compromisuri care reconfigureaza majoritatea parlamentara si prin exploatarea oportunismului unor lideri politici”, care iată că pot spune ceva mai mult decât „facă-se voia domnului președinte”. Unii încearcă să îi pună pe toți – și pe cei cu dosare croite din motive politice și pe cei cu dosare solide de corupție – în aceeași oală a „murdarilor” din țară – vezi Inițiativa România. Acest trend de a face „curățenie” capătă proporții și este întreținut din mai multe surse. Chiar dacă uneori, cu mare ipocrizie, cei care vor să facă curățenie sunt ei înșiși murdari. Două exemple mari cât casa, dar care – culmea! – nu sunt în atenția mass-media și a „străzii”:

Klaus Iohannis pierde în instanță una dintre cele 6 case pentru că fusese revendicată cu acte false

Dacian Cioloș este audiat în aprilie 2015 la Parchet pentru declarații privind un abuz în serviciu din perioada în care era Ministru al Agriculturii

[ Sigur, ca să nu fie aceste lucruri în atenția presei (mai mult de 2 televiziuni și un ziar care arată mai mult a arhivă din anii 90), trebuie ca și aceasta să fie șantajabilă, CUMPĂRATĂ sau chiar disperată. ]

[[ Aici am putea să ne întrebăm dacă nu cumva și cei 2, președintele Iohannis și premierul Ciolos, sunt la rândul lor șantajabili? Mai ales că ultimul este implicat în alt dosar care l-a vizat pe Videanu, iar primul încă mai ar avea un dosar pitit prin vreun birou, din perioada în care era și primar al Sibiului și președinte al Forumului German! Ca să continue la rândul ei șirul de șantajabili, Kovesi are un dosar ținut la sertar? Oricum, cert este că aceștia nu sunt deranjați, Iohannis care a făcut o avere dintr-un fals nu pare să fie deranjat să returneze banii, cel puțin nu atât de repede precum s-au mișcat în cazul PSD-istului Ponta – care culmea a plătit impozitele datorate Statului pentru ce se presupune de către DNA ca fiind „spălare de bani” – fiind inculpat abia după ce a pierdut alegerile prezidențiale.]]

Paralel, în sincron cu „anti-democrația” clamată din stradă, primul partid anti-sistem, așa cum se descriu extremiștii și neo-naziștii de la Partidul Noua Dreaptă, tocmai s-a înființat în 4 noiembrie prin decizie a Justiției! Nu ar trebui să ne mire. Trendul este prezent și în alte țări, unde zeci de mii activiști de extremă dreaptă din Polonia au ieșit să manifesteze pe străzi de Ziua Independentei. Oare ei ar fi cerut demisia unui premier Ponta? În Germania, neo-naziștii lor au cerut în stradă demisia cancelarului Merkel; aceasta nu s-a clintit, ca să vezi.

Acum, propunerile miniștrilor din Guvern făcute de Cioloș s-ar putea să treacă sau să nu treacă de votul parlamentarilor – vezi determinarea lui Tăriceanu. PSD prin Liviu Dragnea pare să fie de acord cu orice propune Cioloș. Și contestatari ai lui Dragnea, cum este Mihai Sturzu, vin să confirme teza „ca să fie bine pentru toată lumea”. Indiferent de rezultat, cei care au fost atât de abili încât să îndrepte opinia publică către a arăta vinovați doar într-o anumită zonă (Guvern, Parlament), când responsabilitatea pentru situația corupției și incompetenței din România se datorează și altor zone (Președinție, Justiție, Poliție, Servicii), au cam dat șah democrației reprezentative. Un protest de zeci de mii de oameni este planificat de multă vreme a se desfășura la Palatul Parlamentului, cu unicul scop de a-l „aboli”. Sunt curios ce formă de democrație se poate instala în România după democrația reprezentativă?!

Vă las cu trei concluzii

Una vine dintr-o istorie tragică a umanității, în care bombele nucleare aruncate asupra Japoniei, nu a oprit viața din acea parte a lumii, așa cum nu o vor face probabil nici atacurile din Paris. Și nici orice mișcare ticăloasă de prin această parte de Europă. Celelalte două vin din partea lui Vintilă Mihăilescu via Dilema Veche, potrivite toate pentru perioada următoare:

Mergînd mai departe, soluția de compromis a tehnocratului salvator s-ar putea să compromită doar „strada“. Nici un om politic cît de cît conștient nu se simte confortabil să iasă acum în față, drept care soluția unui guvern de tehnocrați constituie, pentru clasa politică, un mod de a te face frate cu dracul pînă treci puntea. Pe de altă parte, pentru „stradă“, tehnocratul este atît competent, cît și neimplicat politic – deci „curat“. Ceea ce, nu știu cum s-o spun, dar este o naivitate: politicul adevărat are totdeauna în rezerva sa de cadre tehnocratul său din mînecă, pe care îl poate scoate în caz de necesitate. Și dacă nu este politicul național, este cel internațional, al marilor puteri, care nu sînt foarte dispuse să lase în derivă spațiul geopolitic al României într-o astfel de perioadă de turbulențe majore.

…

„Bunicii la război; părinții la revoluție; acum a venit rîndul nostru!“ – scria pe o pancartă a unui tînăr din „stradă“. Așa este. Dar războiul nu prea l-am cîștigat, iar revoluția am cam pierdut-o… Nu repetați așadar greșelile noastre. Fără a avea vreo soluție și fără a-mi permite vreun sfat de pe tușă, cred însă că „rîndul vostru“ constă în a ocupa politicul și nu doar în a ocupa strada.

*Și cititul ăsta nu este așa de simplu. Citești, dar îți iei anumite rezerve, nu crezi orbește tot ce ți se servește ca informație.