Presedintele de 1%

Codul Fiscal a fost promulgat la începutul săptămânii după ce acesta a fost revotat. Urmează să fie publicat în Monitorul Oficial, iar efectele sale să fie simțite după 1 ianuarie 2016. După ce mai fusese votat la începutul verii, proiectul de lege a fost retrimis în Parlament de către președintele actual, Klaus Iohannis. Într-o conferință de presă, acesta a declarat că „în Parlament o astfel de dezbatere nu avusese loc. În societatea civilă s-a dezbătut foarte puţin. Am considerat că nu este bine şi este nevoie de o dezbatere mai amplă. Acest lucru s-a şi întâmplat, după retrimitere. Bine ar fi fost să fi avut loc şi înainte”

Din păcate pentru președintele în funcție, o dezbatere avusese loc. Poate a ratat-o, cine știe, n-a avut timp să citească presa în concediu? Poate pentru că toată lumea a fost în mare parte de acord, președintele țării nu a putut observa vreo ceartă semnificativă; e ușor de înțeles de ce fostul primar Iohannis percepe cearta ca „dezbatere reală” – așa sunt primarii în România, avem caz elocvent la Arad. Dar în retorica formulată de redactorul-șef de la Ziarul Financiar, când „ani de zile toţi antreprenorii, fiscaliştii, analiştii, Consiliul Investitorilor Străini, AmCham au reclamat pe toate vocile că taxele sunt mari în România”, la ce dezbatere (în contradictoriu) te-ai fi așteptat?*

În aceeași conferință de luni, lui Iohannis „prea multe măsuri de relaxare fiscală (m)i s-au părut nepotrivite”. Vocile care nu fuseseră auzite – conform cu declarația de pe facebook – erau de fapt cele ale austerității, trezite doar după ce fusese votat de Parlament în proporție majoritară, în glasul lui Mugur Isărescu. Acesta a avut parte de reacții negative, tocmai de la Moise Guran. Poate că electoral, acțiunea de respingere a relaxării fiscale l-a costat în topul încrederii 10%, dar fiecare dintre noi putem să-l identificăm pe Iohannis cu acel 1%, procentul cu care nu s-a micșorat TVA, și pe marginea căuria am avut parte de un circ politic canicular, cu cel puțin 3 invitații la negocieri – de la UNPR, de la PNL și de la PSD.

Aaa, și ar mai fi cei 0.5 lei care trebuie plătiți în continuare la litrul de combustibil (supra-acciza). În rest, companiile din agrobusiness spun că rata de creștere a consumului (23% în iulie) se regăsește și în rata de creștere a afacerilor, ca urmare a scăderii TVA la alimente. Iar Iohannis încă așteaptă demisia lui Ponta „la un moment dat”.

*PNL fusese vocal, dar propunerea de 19% a fost repede asumată de cei din coaliția de guvernare, deoarece procentul fusese inclus în programul de guvernare, așa cum am mai arătat.