UPDATE || Gen. lt. Christopher Harper: Sper că m-am făcut înțeles asupra faptului că, în timp ce valorile esențiale ale NATO nu s-au schimbat, modul în care vom proteja aceste valori s-a schimbat.
UPDATE || Iohannis: Prin personalul militar selectat din diferite state aliate pentru a lucra în cadrul său, noua structură de comandă este cu adevărat o echipă multinaţională, expresie a solidarităţii şi sprijinului NATO pentru securitatea României. Mulţumesc aliaţilor care au desemnat militari care să lucreze în cadrul structurii şi sper ca aceştia să se bucure de ospitalitatea României
UPDATE || Iohannis: România puternică în Europa și în lume nu este doar viziunea sub care am gândit Strategia Naționala de Apărare a țării și nu se limitează la domeniul securității naționale sau al apărării, ci este în egală măsură un mod de a ne defini în politica externă.
UPDATE || Iohannis: Romania sa arate „cum trebuie organizată securitatea în secolul 21”
UPDATE || Gabriel Oprea l-a asigurat pe șeful statului că membrii Academiei de Științe ale Securității Naționale sunt pregătiți să sprijine “necondiționat” orice demers pentru consolidarea siguranței și securității românilor și a României.
Afacerile presupun în mod indiscutabil a întreprinde relații (comerciale) cu cei din comunitatea (cartierul, orașul, județul, regiunea, țara, continentul) în care îți desfășori activitatea. Teme precum taxele, legile, politicile publice te privesc pentru că într-un fel sau altul te afectează, pe tine, pe partenerii sau pe clienții tăi. Ca atare, ai o nevoie principală de a știi dacă zona sau comunitatea este sigură pentru ca tu să poți derula acele relații (comerciale).
Era previzibil ca evenimentele tragice din Tunisia, Kuweit și Franța să stârnească discuții privind cât de în siguranță suntem noi în România? Chiar și situația financiară a Greciei este propusă ca subiect de discuție la adresa apărării naționale. Nu era neapărat cazul, deoarece abia în urmă cu o săptămână Parlamentul a adoptat Strategia Nationala de Aparare cu 282 voturi “pentru”, 1 abținere și 1 vot “împotrivă”. Așadar, înainte ca atacurile violente de săptămâna trecută să determine evaluări de măsuri anti-tero și o ieșire publică privind necesitatea adoptării unui nou proiect de lege privind securitatea cibernetica, documentul discutat de parlamentari, președinte și alți actorii politici a suscitat destul interes public pentru eventuala intensificare sau relaxare a măsurilor de securitate dar și apărare.
Documentul este structurat pe 4 capitole: definirea intereselor și obiectivelor naționale de securitate, evaluarea mediului internațional de securitate, amenințări, riscuri și vulnerabilități, direcții de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale a României.
Strategia include explicit în sfera apărării și alte domenii cum este mediul economic. Din păcate nu abordează subiecte actuale și/sau presante cum ar fi capitalismul de stat, dar nu cel transparent si legal, ci cel care a născut deja-cunoscuții miliardari abonati la contracte cu statul, din care toți actorii implicați în câmpul afacerilor (oricât de cinstiți ar fi) au de suferit.
De la prima vedere se poate observa că există o inconsecvență între titlu și cuprins. Dacă Strategia era o lucrare de licență, ar fi fost depunctată. Dar din păcate documentul adoptat de Parlament la inițiativa Președintelui nu este doar o lucrare academică ci un hibrid de legislație. Avem precedentul creat în CSAT pe marginea interceptărilor și supravegherii conversațiilor (Cațavencii documentează temeinic acest aspect). Pe scurt, de ani în șir s-au ascultat convorbiri telefonice și s-au înregistrat activitățile online ale cetățenilor fără o bază legală – numai un document adoptat în Consiliul Suprem de Apărare al Țării. Exact ca în cel caz, Strategia Națională de Apărare care tratează subiecte de Securitate în confuzie cu cel de Siguranță, care a mai și fost adoptată de Parlament la presiunea Președintelui poate duce la abuzuri și forțări ale Constituției, înlocuind de facto puterea parlamentară cu puterea prezidențială. Și scriu asta pentru că România are deja un cadru legislativ pentru siguranța națională. Dar și pentru că la începutul anului a 3-a variantă a Legii „Big Brother” a fost declarată neconstituțională. Și pentru că la câteva zile după a survenită demisia – forțată via un dosar început de DNA – a unui judecător de la Curtea Constitutionala.
În ce direcție anume s-ar putea face abuzuri – aceasta e întrebarea?
Serviciile secrete pot derula activități economice („cu paravan” desigur) pentru a-și susține (suplimentar) activitatea; asta există deja și nimeni din mediul economic nu s-a supărat prea vocal că ar avea parte de o concurență neloială. Trecând peste, observăm că au fost incluse în această Strategie și domenii precum Cultura și Educația. De fapt, primul care a observat a fost consilierul lui Traian Băsescu, dar cu o ușoară părere de rău că (politic) nu a avut el această inițiativă: documentul „încearcă să regleze niște raporturi de putere între președinte și premier, președinte și Parlament. Este posibil ca asta să facă domnul Iohannis cu noua strategie.”
C. P. Tăriceanu propune colegilor din Parlament să nu aprobe prin vot documentul pentru că, pe lângă că în document se face o permanentă confuzie între strategia de apărare și strategia de securitate, iar parlamentarii nu pot modifica conținutul prin amendamente, de fapt ar consolida (în afara Constituției) puterea prezidențială: „avem de-a face cu două lucruri care se întâmplă simultan — transferul acestor atribuții, care sunt de resortul Guvernului, la Președinție, în cadrul Strategiei de securitate națională și, evident, golirea de conținut a activității Guvernului. Cu alte cuvinte, trecerea către o republică prezidențială.”
Gabriela Firea, purtătorul de cuvânt al PSD, partidul care oferă în prezent Prim-ministrul, sugerează că există intenția Președintelui de a substitui prevederilor constituționale și a forța autocrația, dar anunță că „de la intenție și până la faptă e cale lungă” și practic tot parlamentarii vor fi chemați să legifereze fapta: „o condiție necesară pentru operaționalizarea Strategiei o reprezintă revizuirea cadrului legislativ în domeniul securității naționale (…) E de datoria noastră, a parlamentarilor, ca la dezbaterea acestor modificări ale cadrului legislativ, ce vor sosi cât de curând pe ordinea de zi, să veghem ca drepturile și libertățile cetățenilor să prevaleze”. Probabil a uitat sau nu mai citește exemplele oferite de Cațavencii.
Sau nu vorbește nici cu colegii din Senat, cum este Ioan Ghișe, care precizează din tribuna Parlamentului că se crează premise pentru guvernările ulterioare să închidă ochii la abuzuri: „Parlamentul, organul reprezentativ suprem al poporului suveran, dă mandat Guvernului pentru politică externă și internă pe baza unui program de guvernare. Ori dacă noi adoptăm așa cum este acest document creăm o premisă nefericită pentru guvernările ulterioare. Vă propun să retrimiteți inițiatorului Strategia propusă pentru ca ea să se încadreze la domeniul apărării naționale.”
Co-președintele PNL, Vasile Blaga, nu s-a arătat deranjat, ci din contră, acesta a spus public că menționarea educației și sănătății în Strategie înseamnă că „li se acordă importanța strategică cuvenită într-o democrație racordată la provocările secolului XXI.”
Știți ce este ciudat? Adevărul, care de obicei înfrumusețează orice gest al președintelui Iohannis și înfierează orice acțiune a guvernului Ponta, a concluzionat tot evenimentul aprobării Strategiei sub mențiunea: a trecut cu voturile UNPR. Gabriel Oprea a menționat la momentul votului că „atunci când vorbim despre siguranța și securitatea românilor și a României, nu poate exista un interes superior personal, de grup, de partid. Într-un asemenea moment trebuie să ne unească buna credință.” Să vorbești de buna-credință (în sensul de încredere din cât deduc) în politica românească și mai ales să auzi aceste cuvinte din gura celui care a adunat parlamentari „traseiști” te duce la o situație prea… ipocrită?
Să vedem totuși ce spune și inițiatorul documentului, Klaus Iohannis, despre Strategia Națională de Apărare: „Este o declarație pe care România o face. Ea își propune să răspundă unor nevoi și așteptări și privește deopotrivă statul, societatea și cetățeanul. Prin obiectivele și conținutul său, Strategia Națională de Apărare se referă, de fapt, la apărare și securitate națională în ansamblu, iar cele două concepte merg împreună. (…) Am ținut să avem Strategia Națională de Apărare gata la timp, pentru a respecta legea, pentru a onora o promisiune și pentru a oferi cât mai repede României și românilor o viziune în domeniul securității naționale. Dar mai ales am dorit ca acest lucru să nu se întâmple oricum. Ci prin dialog și consens.”
De ce se grăbește președintele? La timp pentru ce? Ce promisiune vrea să onoreze?
Nu cumva președintele are de onorat doar promsiunile făcute cetățenilor? Iohannis nu spune transparent că ar fi vorba de fapt de o promisiune făcută de acesta Secretarului General al NATO, cu care a avut o întâlnire la începutul anului și care se pare că a anunțat o vizită oficială în curând în România. Faptul că bugetul pentru Armată (2% din PIB) a fost susținut de toate partidele parlamentare nu vine ca o surpriză în contextul european al creșterii bugetului, chiar dacă vedem acum că reprezentanții unor țări poate mai terorizate din punctul de vedere al retoricii de apărare în fața pericolului extern, țări ca Norvegia, care declară că „cel mai important lucru este capacitatea reală de apărare a statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice și nu urmărirea obiectivului reprezentat de un buget militar de 2% din PIB”. Trebuie analizat din nou argumentul inițiatorului, Klaus Iohannis: „Armata este un furnizor de securitate, dar poate sa fie si un furnizor de dezvoltare economica, pentru ca programele de inzestrare cu tehnica de lupta pot sa genereze parteneriate intre firmele de profil din tara si cele ale aliatilor nostri, precum si investitii straine si locuri de munca pentru romani.” Argumentul poate fi valid. În mai, președintele solicita în temeiul art. 3 din legea 291/2007 staționarea și constituirea structurilor militare străine. Lucru întâmplat rapid și mai ales înaintea adoptarea Strategiei de Apărare. Cu alte cuvinte, de ce ne-am grăbit cu acest document, dacă obiectivele și argumentele mai sus menționate, cu adevărat în domeniul apărării, au fost îndeplinite.
Numirea lui Gabriel Oprea ca premier interimar temporar nu face decât să forțeze noua autocrație, președintele UNPR declarând că o să conducă guvernul ca un militar. Și prima întâlnire pe care o are în noua funcție este cu directorul serviciului de informații și cel al poliției. Între o absorbție de partid (astfel PPDD dispare în mod oficial în interiorul UNPR) și dezvăluirii unui secret onest de a fi fost șeful serviciului de informații, Gabriel Oprea decide suplimentarea posturilor de grefieri, procurori și judecători, dar și își exprimă susținerea pentru continuarea mandatelor șefilor parchetului și direcției anti-corupție, ca și cum acești ani au fost foarte performanți și fără minusuri considerabile. Interesul național se schimbă în interesul partidului când vine vorba de Ministerul Justiției, asta ca susținerea precizată anterior să se concretizeze chiar dacă Ponta ar reveni în fruntea Guvernului.
Având în vedere că documentul se poate numi liniștit Strategia de Securitate Națională, ce se întâmplă în această zonă? Fostul director al SRI este numit la ambasada României în SUA înainte ca votul pentru noul director al SIE să fie exprimat. Fostul premier susținut de PDL, Mihai Răzvan Ungureanu, este votat ca director al SIE, în ciuda opoziției PSD și ALDE, după ce președintele Iohannis nu s-a consultat nici cu liderii partidului de opoziție, PNL, nici cu liderul partidului de guvernământ, PSD, ci aparent cu „generalul” Oprea, care a dovedit așa cum spusese că votează cu spune președintele, indiferent cum se numește. Să fie acesta prima dovadă a republicii prezidențiale?
În context regional, Ungaria pare tot mai dornică să părăsească (valorile, drepturile și libertățile promovate de) Uniunea Europeană. Grecia este împinsă să facă același lucru dar din considerente financiare. Cu Ucraina în incertitudine, Turcia în abuzuri tot mai dese, și un Azerbaijan în proteste, de ce ar scăpa România din clivajul instabilității induse sau forțate? Enational subliniază un aspect demn de reflecție: „chiar daca nu fac acest lucru ca sa scape de vreo eventuala ancheta penala, (n.r. oamenii de afaceri) au ajuns sa vanda tot, la preturi de nimic, doar ca sa salveze tot ce mai este de salvat. Iar singurii care cumpara in aceste momente sunt multinationalele, fondurile de investitii si marii speculatori imobiliari de pe piata internationala, care „inghit” de-a valma capitalul romanesc”.
Am incercat sa inteleg articolul, cu unele nu sunt chiar la curent fiindca nu am timp sa urmaresc toate emisiunile care ma pot lamuri, dar bazandu-ma pe evenimente si declaratii anterioare ale jucatorilor din acest meci, spun asa: 1. Un fel de nimic pompos, strategia este un text fara fond in care propozitiile si frazele nu fac parte din acelasi film. As vrea sa stiu cine sunt profesorii acestor creiere goale care compun jalnicele proiecte; i-as dori trasi la raspundere.
2. Johannis s-a dovedit a fi, cum noi stiam deja, un nimic in vant. Chiar mai slab decat Traian Basescu. Sigur, Basescu a fost o canalie fara margini, de dimensiuni caragialene, dar a nimerit bullseye de fiecare data cand si-a propus si a construit o caracatita demna de serialele italienesti. Johannis este CLAR jucatorul ambasadei american, care, tin pe aceasta cale sa precizez este JALNICA, iar consulatele romanesti sunt la fel de proaste in strainatate cum sunt de prosti functionarii publici romani. Imi asum declaratiile. Deci Johannis multumeste americanii care, vorba vine, inca tot nu au scos vizele. Ha ha. 3. Stii, Mihnea, majoritatea cred ca Caesar conducea o republica, dar cine a citit un pic a descoperit ca era un dictator. Pe acelasi principiu merge si Romania, alaturandu-se unor state europene care sunt impinse in aceeasi directie numai ca in cazul contemporan, dictatorul e de fapt o super putere mondiala (inca) pe care o pupa in fundic lumea ‘civilizata’. Dar nu mai dureaza mult ‘suprematia’ americana, o spun cu insight din buricul targului unde shit-ul nu merge asa de bine cum e prezentat in media globala. Despre acest sir de ‘ evenimente ‘ aparent fara legatura vbeste si Chomsky, gasesti online. Hai ca iar m-am enervat, chit ca am zis ca nu mai discut politica, fie ea si globala.
Buna mentiunea cu Caesar! Am sa o folosesc pe viitor. Am observat ca situatia a iesit de sub control acolo, mai ales pe partea de abuzuri ale politiei, dar si ale serviciilor. Interesante timpuri.