Libertatea economica, semnul pubertatii electorale?

Nu este știre nouă faptul că România a făcut progrese în ceea ce privește liberatea economică. Nici că electorii din România preferă să voteze după cum le dictează inima (sau stomacul?), nu creierul. Așadar, care e noutatea? Politicile concrete pe care le aplică decidenții când dețin puterea de decizie este inversă față de politica asumată de politicieni.

The Heritage Foundation, în parteneriat cu Wall Street Journal a lansat Indexul Libertății Economice pentru anul 2014. Conform acestuia, România a atins cel mai înalt nivel (65.5) al libertății pe care economia l-a înregistrat de când fundația a început să noteze aceste statistici. Deși se află peste media globală (de 60.3), țara noastră se poziționează sub media regională (de 67.1), chiar dacă a urcat cu un punctaj de 0.4 față de precedentul index.

Efectul acestor rezultate poate fi benefic pentru Guvernul actual, pe care opozanții săi încearcă din răsputeri să-l compare (iată că într-o manieră neconformă cu realitatea) cu o guvernare anti-occidentală economic și social. Având în vedere că procesele de privatizare a sectoarelor feroviare, de minerit, și petrochimic nu au fost finalizate complet, în momentul în care premierul va oferi ultima semnătură, România poate depăși din punctul de vedere al „libertății economice”, țări mult în față, ca Belgia.

Cum se face că acest lucru se întâmplă sub o guvernare majoritar social-democrată? Nu cumva ideologiile clamate de partide și unele persoane (fanatizate) din electoratul acestora s-au întors cu susul în jos? Sau poate că decepția practicată de la dreapta la stânga în discursul politic se probează cu faptele: cei de „dreapta” cresc aparatul bugetar (cazul Aradului), cei de „stânga” relaxează economia (cazul confirmat de mai-sus menționatul Index). Ce spune asta însă despre cei care votează cu cei care una spun și alta fac? Cine are adevăratele probleme de seriozitate?

Una din situațiile care pot apărea cu ușurință în acest climat este dezideologizarea unor domenii specializate. Adică, pierderea mizei politice din teme care au un efect foarte mare asupra traiului cotidian. Când scăderea istorică a dobânzilor la lei pe piața interbancară precum și egalizarea costului împrumu­tu­lui ipotecar la lei cu cel de la euro, „o fereastră de oportunitate extraordinară”, după cum o caracterizează Cristian Hostiuc, redactorul-șef al Ziarului Financiar, nu a fost întoarsă pe față și pe dos de politicieni și presa părtinitoarea fiecărei tabere politice, poate a atins electorate pubertatea și se află pe lungul drum al maturizării.