Subiectele mediatizate intens în ultima săptămâna au demonstrat, pe lângă pericolul lipsei de dezbatere reală într-un for legislativ (cum este Parlamentul, dar nu numai), natura precară a consumului de informații a cetățenilor, indiferent de nivelul lor de educație și pregătire profesională. Dezavantajul principal rezultant este că anumite reglementări necesare nu vor fi aplicate sau vor fi amânate pentru anii viitori. Iar de pe urma acestora profită doar diversele tabere politice, care se află constat într-o competiție. Cetățenii rămân din nou doar spectatori, chiar dacă au impresia că, cu un share și un like pe facebook, au adus vreun impact rezultatului final din „teren”.
Se plimbau lejer pe internet expresii ca „super imunitate”, „lovitură de stat” și „îngenunchearea justiției”. Persoane de obicei documentate în opinii, au răspândit și încă răspândesc ideea că parlamentarii „au votat dezincriminarea coruției”. Nu am să deconstruiesc aceste lucruri; au făcut asta deja persoane publice dar și președintele Camerei Deputaților, punctual. Fără dubiu însă, o serie de amendamente (care nu au trecut de vot, ci au fost amânate pentru o altă dată), nu au fost mediatizate sau dezbătute în mass-media într-un mod rațional, ci făcând apel la senzațional. Acesta este și cazul Legii Lobby-ului.
Am văzut cu dezamăgire cum inițiativa legislativă este descrisă de persoane cu experiență în domeniul relaționării cu decidenții politici ca un demers „care unge mai bine caile traficului de influență”, când scopul ei este tocmai acela de a reglementa cine poate face această activitate într-un mod legal și impozabil. Într-adevăr, membrii Comisiei juridice din Cameră au propus eliminarea întregului articol (6) care preciza interdicțiile parlamentarilor, miniștrilor, directorilor, primarilor, consilierilor, ș.a.m.d. de a face parte din Corpul Lobbiștilor. Însă tot ei au lăsat la categoria celor care pot practica această activitate persoanele care au absolvit niște cursuri de specializare, care sunt înscrise într-un Registru Național ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, au lăsat legea ambiguă, la fel ca în cazul multor alte legi; de ce ar fi fost altfel în acest caz?
Dar prin acest act nu s-au tăiat picioarele justiției, ci i-au fost puse în spate o mai mare responsabilitate. Rămâne la latitudinea judecătorului să interpreteze dacă are în față un caz de trafic de influență sau conflict de interese. Pentru un judecător neinfluențat politic este foarte clară distincția, chiar dacă această lege nu ar specifica elocvent asta, dar pentru că legile privitoare la acte de corupție din domeniul penalului au rămas aceleași. Amendamentul parlamentarilor întruchipează compromisul obișnuit prin care se face legislație, mai ales într-un domeniu care presupun reglementarea unei activități de către cei care sunt afectați de acea activitate. Dacă vreți, puteți interpreta legea ca un act de subliniere a importanței independeței justiției (judecătorilor). Dar tot așa, dacă vreți, puteți interpreta ca un act de îngreunare a justiției (deciziilor judecătorilor).
Problema cea mai gravă este că această Lege –care va fi dezbătută în februarie 2014– are toate șansele să nu treacă de fel, tocmai pentru că s-a pus accent pe amendamentul respectiv și nu pe tot cuprinsul RAPORTULUI Comisiei, care legifera în sfârșit (!) măcar într-un sens activitatea de lobby în România și nu o lăsa într-o zonă total gri a legislației.
Efectul de neinformare
În anumite colțuri ale internetului există și teoria că tot exercițiul n-a fost o „scăpare” a unor parlamentari USL, ci o testare a agilității românilor. Nu agilitatea de a prelua mesaje din mass-media, ci agilitatea de a se informa în prealabil cât mai aproape de sursă și a discerne informațiile transmise de canalele media. Tot la acest extemporal a mai picat și PDL-ul care a lipsit cu desăvârșire și din Parlament și din atacuri mediatice, iar Băsescu (cu 7,5 milioane de voturi împotriva lui) s-a pus din nou în fruntea opoziției la USL. Liderii Crin Antonescu și Victor Ponta nu s-au implicat direct, invocând necunoașterea situației și invitarea la reanalizarea situației. Doar că din tot acest episod au putut observa că oamenii răspund tot la antiparlamentarism și populism național (de parcă ambasada S.U.A. poate să îi mustrească și fără să aibă probe și chiar dacă interesele americane (ex: Chevron) nu sunt stingherite de guvernanți
One Reply to “Grad ridicat de neinformare in Romania (Legea Lobby-ului)”