În nici unul dintre comentariile de până acum (7 oct., 17:20) la articolul scris de Vlad Petreanu, n-am văzut pe cineva să-i pună autorului întrebarea – „Care este diferența dintre o casă de schimb valutar și presa?” Interogația trebuie pusă pentru că „gazetarul (deja) vechi” face 2 greșeli nepermise pentru un om cu experiena sa:
- compară un schimb valutar/un vânzător de arme cu un distribuitor de informație. Amândoi au nevoie de licență de funcționare din partea statului. Însă dintre toate exemplele enumerate ca și comparație în caz de insolvență, nici unul nu îndeplinește funcția publică de informare corectă a opiniei publice. Ceea ce a făcut Guvernul Ponta nu e să se răzbune pe Realitatea TV (care vezi-doamne ar fi „făcut imprudenţa să critice guvernul”), ci să supună regulilor economice informarea populației în audiovizual. Dacă acesta este un pas înainte sau unul înapoi pentru România, rămâne de dezbătut.
- presa nu înseamnă doar audio-vizual. Prevederile pe care le acuză Petreanu se aplică doar mass-media audiovizuală, pentru că acolo are nevoie „presa” de licență din partea Statului. Ziarele tipărite sau online nu trebuie să obțină licențe de la Statul guvernat de Victor Ponta. Deci pot să-l critice în continuare. Așa cum o face de multă vreme, fără să poată să-i facă vreun premier ceva.
Și dacă tot veni vorba de chestii de făcut unora din presă, nu îmi amintesc ca Vlad Petreanu să fi fost atât de vehement când Sorin Blejnar hărțuia financiar-contabil instituția de presă critică cu Traian Băsescu. Aceeași instituție pe care o apără acum de „abuzurile” lui Victor Ponta. Dacă este așa cum scrie pe blog, iar presa (audio-video!) nu poate să investigheze cazuri de corupție sau alte cele ce țin de supravegherea folosirii banului public, fără să fie și rentabilă economic (adică să nu intre în insolvență), atunci poate se gândește mai mult la o altă activitate la fel de nobilă: voluntariatul.