Cu judecata (de) dreapta – alegeri si PDL

„Are judecată dreaptă” spunem despre „omul cu scaun la cap”. De obicei, când citești această descriere, nu te aștepți ca ea să fie asociată cu un politician. Nu este cazul nici la Arad, unde găsim povestea perfectă a unor politicieni care au luat scaunele de sub fundurile unor cetățeni pentru a și le pune la cap, deghizându-se astfel în oameni stimabili, intelectuali de rit nou, care ar cunoaște ce trebuie făcut în urbe și țară.

Narațiunea este simplă, iar personajele sunt aceleași din 2008 încoace. Firul epic conține promisiuni amânate ani de-a rândul, iar culminarea faptelor jignitoare la adresa culturii au avut loc în acest week-end cu înscăunarea lui Gheorghe Falcă în fruntea filialei județene de partid, în sala de concerte a Filarmonicii. După ce a fugit de asocierea cu PDL când lucrurile începuseră să devină gri pentru Guvernul Boc (decembrie 2011), ajungând să se deghizeze într-un creștin liberal ecologist (?!) în alianța electorală Mișcarea Creștin-Liberală (iunie 2012), Falcă a lăsat Filarmonica exact așa cum a distrus-o încă din primul său mandat ca primar (2004-2008).

► La sfârșitul anului 2007 are loc Balul de Cristal, un eveniment caritabil (organizat în principal de cluburile Lions și Rotary) al căror fonduri strânse sunt îndreptate către infrastructura socială (ex: secții de spitale). „S-au îngrămădit să-şi aroge merite în privinţa Balului de Cristal, dar acum nimeni nu vrea să-şi asume răspunderea pentru faptul că, din cauza balului, sala de concerte a Filarmonicii Arad a rămas fără scaune şi că unele noi, promise chiar la momentul tăierii celor vechi, vor veni în…toamnă şi asta cel mai devreme.” Adriana Barbu, 29 ianuarie 2008; sursa

►► Directoarea Filarmonicii completează peisajul și necesitatea scaunelor înlăturate: „Filarmonica, care are acustică unică în ţară, are mult de suferit, pentru că o sală e ca o vioară, dacă schimbi ceva se distruge acustica.”

► În mijloc de 2010, scaunele originale (sau măcar o versiune îmbunătățită a acestora) încă lipsesc, așa că oamenii de bine ai municipiului amplasează scaune de birou în lăcașul de cultură, scuzându-și în același timp întârzierea. „Dotarea sălii mari de spectacole a Filarmonicii cu scaune corespunzătoatre face parte dintr-un proiect de reabilitare generală a imobilului, estimat la aproximativ 5 milioane euro. Investiţiile nu se referă doar sala de spectacole şi scaune, ci la întreaga clădire, din subsol până în vârful acoperişului, este o investiţie deosebită, şi anul acesta, în buget, nu au putut fi alocate fonduri pentru începerea ei”, a declarat Corina Drăghici, purtătorul de cuvânt al Primăriei Arad, 24 iunie 2010; sursa

►►Rezultatul acestei grosolănii pentru cultură poate fi și în faptul că reprezentanții Familiei Regale nu mai participă la Balul de Cristal (cu toate că motivul public/diplomatic a fost unul al programului încărcat). sursa

► În toamna lui 2011 găsim Filarmonica exact în modul în care Falcă a pregătit-o de-a lungul timpului: ring de dans pentru reprezentanții PDL. Proba artistică este câștigată de ministrul Daniel Funeriu; sursa

Și iată-ne în toamna lui 2013, la manifestarea supremă a subordonării intereselor publice intereselor de partid: Filarmonica este gazda alegerii mesianice a lui Falcă la președinția PDL Arad. Scaunele sunt tot cele de birou, audiența asemănătoare celei de la Balul de Cristal. Viceprimarul Bognar se grăbește să anunțe că în curând se vor amplasa –totuși– scaunele corespunzătoare; doar puțintică răbdare. Falcă se grăbește și el să anunțe (mai degrabă să amenințe) că “domnul preşedinte Blaga îşi va respecta promisiunea faţă de filiala cu cele mai bune rezultate pe regiune şi pe ţară şi vom avea un europarlamentar pe primele şase locuri” (sursa).

Se confirmă, dacă nu era deja evident, că miza „Falcă-președinte” era una mai locală și —am adăugat eu— una europarlamentară, nefiind nicio surpriză dacă Falcă s-ar pune singur între acei primi 6 candidați pe listă. Este lesne de văzut că varianta Predoiu este preferată de majoritatea covârșitoare a membrilor PDL, în timp ce șansele primarului municipiului Arad de a fi candidatul partidului în cursa pentru Cotroceni ajung la un 10%; ÎNSĂ varianta preferată de Băsescu nu este Predoiu, ci așa cum se anunța într-un scenariu încă din iarna anului trecut: Elena Udrea candidat, Ghiță Falcă președinte de partid. La ritmul în care tot soiul de subiecte, economice, sociale, ecologice (cum ar fi Roșia Montană), sunt aruncate în cursa pentru euroalegeri, o deducție logică ar fi că viitorii candidați la președinția României se vor stabili concret abia DUPĂ alegerile parlamentarilor europeni.

Extrema sau echilibrul?

Chiar dacă Gheorghe Falcă are o singură judecată, cea de dreapta (nu neapărat una dreaptă!), acțiunile sale nu par a avea vreo legătură cu această ideologie. Aparatul birocratic al Primăriei crește pe zi ce trece, iar taxele se îngrașă, în timp ce cultura este îngropată încet dar sigur în Arad. A reuși să ai cu adevărat un scaun pe (la) cap presupune un mic efort de echilibru. Acolo se vede totuși priceperea unui om de a judeca lucrurile și a acționa în consecință; nu în a-i seduce cu vorbe goale și a-i păcăli de fiecare dată.

Varianta lui Vasile Blaga (vezi atenționarea „PDL este un partid de centru-dreapta, nu de dreapta” făcută de acesta la Arad) alături de orientarea unei viitoare campanii electorale a lui Cătălin Predoiu spre „echilibru”, marginalizează politica de extremă practicată de Falcă. Vedem clar orientarea lor către marea masă de alegători, nu doar 50%+1 dintre alegători. Oarecum același reproș legat de bazinul ideologic al mesajului electoral îl face și Mircea Geoană candidatului USL, Crin Antonescu. Însă pentru proaspătul șef de fialală PDL Arad, electoratul și dorințele acestora nu contează atât de mult. Aduce aminte într-un fel de gândirea cinică a ex-candidatului republican la președinția SUA, Mitt Romney: nu trebuie să mă intereseze cei 47% dintre cetățenii care sunt dependenți de Stat și care nu m-ar vota pe mine. Filarmonica s-a putut degrada timp de 3 mandate de primar fără ca alegătorii de dreapta să găsească în asta o mare problemă. Abia în ultimul ceas, oameni ca Dacian Țolea realizează public ce greșeală au făcut când s-au lăsat duși de valul de dreapta și s-au ales cu un om de extremă. Deutsche Welle observă inteligent că guvernarea lui Victor Ponta are retorică de stânga, dar intenţionează să adopte măsuri de dreapta, lăsând astfel pe cei din PDL (în principal) fără teme idelogice-pur-retorice de păcălit cetățenii.

Oamenii fac deseori alegeri nu prea inspirate. Până și oamenii de știință (de multe ori britanici sau americani) despre care auzim că au aflat ceva – ce devine ulterior un așa-zis fapt științific – nu sunt stâlpi de corectitudine absolută în materie de emitere de judecăți. Nu mai vorbim de judecătorii din tribunale… Ajungem însă la ceea ce ne interesează, manifestarea supremă într-o democrație a actului de a alege: votul. Iar cei care mobilizează și animează oamenii pentru acest act sunt cei din partide, organizații ale căror scop (de câștigare a puterii politice) este din ce în ce mai prost înțeles și și mai prost aplicat.

Un partid politic nu este statul sau instituţiile acestuia. Partidul nu este o companie privată sau multinaţională, şi nici măcar o organizaţie neguvernamentală. Conform definiţiei din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, un partid politic este o “grupare de oameni uniți prin comunitatea concepțiilor politice, ideologice, a intereselor sociale”. “Partidul politic este o grupare relativ organizată şi stabilă, care exprimă sintetic și reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere și să le promoveze împotriva altora şi luptând pentru cucerirea sau menținerea puterii politice”. – sursa: Dan Luca, cadranpolitic.ro