Exemple de revigorare a agendei în formularea politicilor: Rosia Montana si Codul Rutier

După episodul de aseară al „salvării minerilor” de către primul-ministru Ponta, sunt tot mai convins că înaintarea acelui proiect privind Roșia Montană a reprezentat o acțiune clară de revigorare a agendei publice. Cu toate că decidentul are în teorie agenda sa instituțională, și deci principalul rol de agenda-setter, practica ultimilor ani a distorsionat acest rol în formularea politicilor publice. Obiceiul guvernului Boc de a anunța un proiect când deja era luată o decizie definitivă pe marginea lui, mergând până la asumări de răspundere când indiciile arătau că ar exista o dorință de modificare a inițiativei guvernamentale (fie în Parlament sau dinspre societatea civilă).

Procesul normal prin care o problemă trece din agenda sistemică în agenda instituţională are următoarele faze: (1) problemele sunt mai întâi iniţiate, (2) sunt specificate apoi soluţiile lor, (3) sunt dezvoltate argumente în sprijinul problemelor propuse, şi (4) dacă au succes, problema intră în agenda instituţională. Pe când practica guvernării Boc dar și cea a cabinetului Ungureanu, este de a sări peste faza 3 care, de obicei, se construiește ascultând opinii diverse și divergente de cele mai multe ori. Cu aproape întreaga mass-media sponsorizată de RMGC, problema publică nu prea putea trece de agenda media („Mass-media joacă un rol primordial în procesele de accelerare sau atenuare a mizelor, de demobilizare sau lărgire a publicului.” – Profiroiu&Iorga,2009,p.51). Chiar dacă protestele pentru Roșia Montană nu au încetat odată cu instalarea noului Guvern,

mobilizarea socială nu este suficientă pentru a asigura înscrierea pe agendă: mizele sociale nu sunt în mod automat convertite în mize politice; acestea sunt construite în funcţie de logica competiţiei politice, de structura interacţiunii politice. (Profiroiu&Iorga,2009,p.50)

Citatul de mai sus este și mai valabil de vreme ce alegerile parlamentare tocmai se terminaseră, iar miza politică era aproape nulă. Și astfel, o soluție implementată la nici un an de la alegeri nu putea fi luată (din aspectul mizelor sociale și politice) pe fondul unor „ape calme”.

Suspiciunea că acest tip de strategie de comunicare este implementată ca practică curentă la nivelul Guvernului, mi-a fost confirmată aseară de către un reprezentant al Poliției Române, invitat la emisiunea Sinteza Zilei. Făcând referire la pregătirea proiectului de lege care „schimbă Codul Rutier”, acesta a afirmat că după o perioadă de câteva luni (de vară ce-i drept) în care proiectul a stat la transparență publică și nu au fost făcute niciun fel de propuneri din partea cetățenilor sau a societății civile, s-a hotărât repunerea spre dezbatere publică, dar sub o formă exagerată – vezi amenzile de 160 milioane lei și permisul suspendat pe 3 ani pentru trecerea pe roșu, nepurtarea centurei de siguranță etc.

Într-o manieră similară, Guvernul a înaintat un proiect de lege spre Parlament, în care efectiv ceda drepturile Statului (de expropiere) unei întreprinderi private! Această mișcare, mult blamată de diverși actori ai societății civile, a suscitat percepții greșite asupra primului-ministru, dar concomitent a produs rezultate așteptate. Mult mai mulți oameni au ieșit în stradă pe această temă decât până acum – miza politică a ridicat miza socială. S-a adus în vedere și aspectul local; câțiva muncitori de la Roșia Montană s-au blocat în subteran, supunând atenției mediul socio-economic din zonă. În mod ciudat (sau nu?), fostul consilier al premierului pe probleme de mediu, Remus Cernea, s-ar transpune ca interlocutor al celor împotrivă într-o invitație la dialog cu cei pro, dialog inițiat de prim-ministrul Ponta.

Zvonurile spun și că aceste acțiuni intră într-o strategie mai complexă de a-l face mai prezidențiabil pe Victor Ponta. Pe măsură, Crin Antonescu se dezice de relația amicală cu Ponta și face opoziție de la putere. Cu toate aceste desfășurări, PDL este scos încet din dezbaterea principală, fiecare atitudine de opoziție fiindu-i compromisă de precedentele acțiuni de la guvernare. Chiar și creatorul de mișcări populiste, Traian Băsescu, a ajuns să fie huiduit în tentativele sale de a se îmbăia în mulțime. Din toate aceste motive, poate ar trebui să privim mai cu atenție unele titluri spectaculoase în ceea ce privește proiectele de lege guvernamentale. Am impresia că față de ultimii locatari ai Palatului Victoria, reprezentanții USL au mai multă aplicare spre științele politice.

Bibliografie: PROFIROIU, Marius Constantin ; IORGA, Elena; „Manual de politici publice”, Ed.Economica, Bucuresti, 2009