Privesc de ceva vreme cu frustrare toate titlurile din mediile de comunicare online și offline, ce au o legătură cu moartea lui Florin Cioabă. Toți s-au grăbit să se pronunțe pe marginea diferitelor (presupuse!) informații și întâmplări, fără să verifice veridicitatea acestora. Starea de nervozitate a fost însă înlocuită rapid de cea de tristețe. Nu de mult, un reprezentant important pentru comunitatea romă a decedat, iar comunicarea de masă n-a fost la fel de „atentă”. De ce aș fi trist? Pentru că istoria se scrie în modernitate pe baza cifrelor (abonați, rating, ratecard), iar în prezent viralitatea unui subiect poate îngropa de-a dreptul istoricitatea altuia.
The Economist a relatat pe un merituos loc despre activitatea lui Nicolae Gheorghe. DOR publica în luna iunie un articol de copertă despre acest important activist pentru comunitatea romă din România dar și din Europa. Activitatea sa nu a fost una plină de reportaje media. Ci una împânzită cu birocrație, dar și rezultate palpabile pentru romi.
(…) a luptat cu succes împotriva prejudecăților și a promovat valorile culturale ale romilor. A fost un exemplu de lider comunitar și un promotor al identității și tradițiilor rome.
Din păcate, citatul de mai sus nu îl descrie pe Nicolae Gheorghe. În mintea politicienilor, al celor care până anul trecut erau considerați reprezentanții Statului, iar astăzi întruchipează așa-zisa Opoziție la nivel național, cuvintele se merită a-l descrie pe Florin Cioabă. PDL-ul a comunicat mass-media că a primit cu profundă tristețe vestea decesului auto-proclamatului rege al romilor.
Această persoană ar fi ajutat comunitatea romă, în viziunea celor de la PDL, prin caracterul de modernizare de care a dat dovadă în opera sa de educare a celor pe care îi conducea(?!) din auto-proclamata poziție de „rege”. Se spune că prima impresie nu este definitorie pentru caracterul unei persoane, iar de cele mai multe ori când întâlnesc oameni, aplic această idee. Însă cuvintele politicienilor de la PDL nu pot să nu pară o exagerare sfruntată, când persoana din imagine se prezenta… așa cum se prezenta. Dar la o privire mai atentă, acest laudatio post mortem se poate explica prin argumente politice electorale.
Iată dezamăgirea.
Când activitatea unor oameni ce au avut un impact pozitiv în domeniul lor, cum este Nicolae Gheorghe, este bagatelizată prin comparație cu drama (în definitiv) al vieții și morții unei persoane, cum este Florin Cioabă, nu poți să te simți puțin dezamăgit. Nu pentru că politica impune agenda media cotidiană, iar acest lucru devine încet agenda istorică, din păcate; ci pentru că activismul unor oameni adevărați(!) nu auto-proclamați, ca Nicolae Valeriu, este ignorat profund. Chiar și atunci când aceștia dispar (sau demisionează). Sau când spun clar care sunt problemele și cum pot fi ele rezolvate.