Ștrandul Neptun a ocupat un loc central în oferta de agreement disponibilă în Arad din anii 70 și până în urmă cu câțiva ani. Merită atenția sociologilor și specialiștilor în politici publice modalitatea în care locul „de peste Mureș” s-a transformat dintr-un loc viu (subliniez decât acest aspect, nu și cel al ecologiei, moralității, sau divertismentului) 22 de ore din 24, într-un spațiu destinat aproape exclusiv plajei și bălăcelii în piscină până la lăsarea întunericului. În această vară însă, se scrie un nou capitol pentru Ștrand. Va fi transformat într-un club al intereselor politico economice de la vârful administrației locale? Își va modifica imaginea conform cu cerințele anumitor comercianți? Va deveni un loc al oricărui arădean? Orice s-ar întâmpla, acesta se întâmplă în această perioadă. Iată de ce trebuie să luăm în considerare câteva lucruri.
Am participat în urmă cu 2 săptămâni, în calitate de membru al Corpului Profesioniștilor în Lobby, la o masă rotundă privind viitorul pe termen mediu și lung al Ștrandului Neptun. Inițiativa acestor discuții aparține filialei municipale a PNL, care a demarat un șir de consultări pe marginea stării actuale a Ștrandului și cum va fi acesta în viitor. Opiniile exprimate de diverși reprezentanți ai societății civile merită atenția tuturor celor interesați de Ștrand.
Spre exemplu, domnul arhitect Alexandru Nagy-Vizitiu, președintele Pro-Urbe, indică spre nevoia realizării unui nou PUZ (plan urbanistic zonal) privind Ștrandul, în care să se revizuiască ceea ce în anii 90 administrațiile locale au făcut după propriile năravuri sau „de dragul privatizării, dar să se readucă Mureșul în cadrul ansamblului precum și integrarea cu Cetatea Aradului; sunt multe de revizuit față de anii 70 când a fost proiectat pentru prima dată Ștrandul.
Cristi Gantner, reprezentantul asociației EURED, punctează și el foarte bine discriminarea în funcție de venituri, realizată de municipalitate; aceasta a ajuns după ani de impunere și schimbare a tarifelor de acces să împartă arădenii în „băutori de bere”, „înotători” și „căsuțari”. Alături de argumentul că investițiile în acea zonă se fac din bani publici (adică banii tuturor celor din Arad, indiferent de veniturile lor), Gantner face o bună demonstrație a non-sensului impus de tariful de intrare.
Au existat și idei de tipul „forța numerelor” (Pătru, ștrand privat – cartierul Gai), „manifestare a mulțimii” (Artimon, Consiliul Local Civic), prin care s-ar putea ajunge la o soluție implementabilă de administrație într-un timp rezonabil. În fața acestor motivații, am reamintit faptul că numerele și masele și-au spus cuvântul într-un mod democratic în urmă cu un an, la alegerile locale. Nimeni nu spune că nu ar putea să-și spună cuvântul într-un alt mod democratic (cum este protestul), însă îmi exprim reticența, pe baza experiențelor anterioare, că un astfel de demers nu va avea prea mulți sorți de izbândă. În schimb, există alte forme de exprimare a unei voințe a maselor.
„Strâng 10.000 de semnături”
De altfel, punctul de vedere exprimat de mine la masa rotundă a fost îndreptat înspre a ajuta oamenii politici și participanții la eveniment să realizeze că democrația reală presupune mai multă implicare între perioadele electorale, iar argumentul reprezentativist enunțat de fiecare dată de politicieni ca Gh. Falcă, pălește în fața unor demersuri de participare civică de ordinul miilor de cetățeni.
Mă bucură să văd că demersul inițiat de liberali cu mai bine de o lună în urmă, urmează pași normali într-un demers de consultare. După masa rotundă , consilierul local, Florin Galiș (foto sus, dreapta), declară că dorește să afle opinia a nu mai puțin de 10.000 de arădeni în vederea stabilirii direcției viitoare pentru Ștrandul Neptun. „Nu dorim nicidecum să influenţăm opiniile cetăţenilor, să-i determinăm să meargă într-o anumită direcţie sau să dăm o notă critică. Vrem ca la acest proiect să participe cu adevărat arădenii, iar dacă strângem circa 10.000 de semnături, eu zic că putem vorbi despre reprezentativitate.”
Primăria Arad acționează, apoi întreabă
Reprezentanții municipalității însă nu iau în considerare aceste dezbateri sau consultări și vin cu un proiect de hotărâre prin care complexul(?) ștrandului Neptun va trece din administrația Primăriei în cea a SC Recons SA.
Direcțiile trasate de mediul politic local din Arad arată foarte divers. Avem pe de-o parte, Primăria care mai întâi acționează, abia apoi pune întrebări (asta dacă le pune vreodată, fără a ține însă prea mult cont de răspunsuri). Iar pe de-altă parte, avem o tentativă de consultare a cetățenilor, care iese puțin din granițele clasice ale politcii autohtone, venită totuși din partea opoziției politice din Consiliul Local; deși trebuie menționat că actuala componență (opoziția principală – USL) are mai „multă” susținere din partea arădenilor, cu 9 reprezentanți aleși, față de 10 ai partidului de guvernare locală – PDL, decât în anii precedenți. Rămâne de văzut cum se vor derula lucrurile.
Imaginea de mai sus reprezintă însă o confruntare cu realitatea: dacă în 2011 era încă umbră la intrarea în Ștrand, în 2013, fără o consultare, dezbatere sau anunț prealabil, copacii au fost tăiați pentru a face loc unei plaje (și a unui panou aș adăuga eu). Aceasta arată că lucrurile se pot schimba, destul de rapid. Iar dacă nu te implici în comunitate, când există posibilitatea de implicare civică, nu prea ai scuze.
One Reply to “Strandul Neptun, un subiect de dezbatere in Arad”