Cu cât Mișcarea Populară devine mai prezentă în cotidian, cu âtât este mai evident grupul-țintă al mesajelor politice. Dincolo de ipocrizia discursivă de care dau dovadă reprezentanții de top al formațiunii politice (mai toți angajați la Stat în funcții înalte – auto-declarați apărători ai statului minimal și ai liberalismului economic), direcția de comunicare politica este puțin mai clară. Problema stă în faptul că presupusul electorat, al clasei de jos și eventual pătura mijlocie-joasă, nu sunt cu adevărat reprezentați politic.
Prezența din acest sfârșit de săptămână a presupusului conducător al Mișcării Populare (nu lider, asta înseamnă altceva; în plus, Băsescu s-a arătat simpatizant al tipului conducătorului și s-a înconjurat de simpatizanți ai altei Mișcări (Legionare) când avea nevoie de voturi la referendumul din 2012, dar și acum când își pregătește noua platformă) la festivalul de fete de pe Găina, arată specificul electoratului pe care îl țintesc specialiștii politici din jurul formațiunii mai degrabă populiste, decât populare. Participări de genul acesteia, dar și al altor târguri mici dezvăluie o parte din strategia politică: asimilarea formațiunii cu oamenii simpli, caracterizați economic de limita de supraviețuire zilnică.
De aceea și primii dintre politicienii care aderă la structură (pe lângă fondatorii care joacă un rol), sunt niște primari PDL de orașe și comune din județul Argeș. Lucru ce a stârnit reacția celui mai popular contestatar al lui Băsescu, Mircea Badea: „Cretinul asta iar a incalcat Constitutia. A racolat primari pentru partidul pe care si l-a facut.”
Revenind însă la subiectul central, oamenii care alcătuiesc această bază de electorat vor rămâne în continuare nereprezentați politic. Este oarecum logic. Fiind sărac, nu ai cum să te faci vizibil într-o campanie electorală unde se aruncă sute de mii de euro. A trecut demult vremea în care modelul Robin Hood funcționa (din vorbă în vorbă, pe baza carismei acelui om politic). Și în cazul politicienilor Dan Diaconescu, cum este deputatul Ion Șcheau sau viceprimarul Cătălin Țițirigă la Arad, aceștia sunt tot persoane cu o avere considerabilă, asemeni fondatorului partidului. În plus, caracteristicile celor care ar reprezenta cu adevărat acest electorat funcționează contrar modelului de vot: care dintre persoanele cu venituri mici și medii-spre-mici ar vedea într-o persoană la fel de săracă ceva de urmat?
De aceea, principalele tipuri de persoane care ar putea să reprezinte politic cu adevărat baza electorală (de aproximativ 9 milioane de persoane), ar fi cei care se mulțumesc cu statutul de sărac. Cei care nu se declară „clasă de mijloc”, chiar dacă 90% din venitul lunar îl cheltuie pe întreținere și rata la bancă, însă cu 10% arată ostentativ că sunt consumatori de Mall.
Hora populară
Specificul popular era clar încă de la primele zvonuri, „la Mişcarea Populară abonându-se din start Gigi Becali, Dan Diaconescu şi oarecum indirect, Corneliu Vadim Tudor.” (sursa) Șansele de succes ale acesteia au fost însă reduse încă de la început; „Din multe motive, Miscarea Populara este nascuta moarta. Ea nu poate produce schimbari si entuziasm popular, decat daca tine cont de vointa majoritatii romanilor.” (sursa) Însă, sunt semnale că politicienii acestei mișcări vor ține cont de voința „majorității românilor”. Doar că este vorba de o voință culturală (dacă mi se permite exprimarea).
Aici intră acel element cultural „românesc” cu care se presupune că USL a câștigat o mare parte din voturi (subliniată în parte de mesajul politic inițiat în momentul referendumului – România Puternică). La acest capitol putem include succesele motivului românesc; în muzică – Subcarpați, în modă – ia, în publicitate – ouă condeiate Kinder, în design . Și lista poate continua. Dacă USL va continua să reprezinte cu succes acest element, va putea împiedica Mișcarea Populară să câștige teren. Dacă ne uităm însă la evenimentele la care participă Victor Ponta, acestea par să fie mai mult mai urbane, decât populare.
One Reply to “Saracii, nereprezentati politic”