Succes sau strategie cu Falca la Primarie ?

Probabil singurul dintre politicienii locali care au fost atenți la faptul că s-au împlinit 12 luni de când cei 12 candidați la Primăria municipiului Arad s-au confruntat cu voturile și realitatea, a fost Gheorghe Falcă. Cu toate că postarea de pe facebook a acestuia a fost preluată doar de un site (ceea ce indică totuși că nu a fost o comunicare oficială a primarului PDL, ci o însemnare a celui care administrează contul de facebook al acestuia – și care poate citește acest blog), ideea prezentă în acest caz reia firul de comunicare politica , cu care Falcă a mai încearcat într-un „interviu” recent să (dez)informeze opinia publică cu referire la parcursul său politic. La o privire mai atentă, succesul pe care și-l promovează, se dovedește a fi o strategie unică și particulară Aradului, și nu o recunoaștere generală a activității sale adminstrative.

Ca primar, după două mandate al căror succes a fost confirmat de cetăţeni, nu resimt ca pe o catastrofă pierderea puterii centrale.

Gheorghe Falcă le spune cititorilor website-ului aradon (și ziarului Jurnalul Arădean), că a avut 2 mandate de succes ca primar, iar măsura acestui succes este votul dat de cetățeni în 2008 și în 2012. La o analiză mai amănunțită, această „recunoaștere” nu este altceva decât o oportunitate bine fructificată la momentul potrivit. În primul rând, la fiecare dintre aceste scrutine, deși nu a schimbat partidul, Falcă a candidat sub altă siglă decât cu cea cu care a fost ales precedent (PD/D.A., PD-L, MC-L); oare științele politice au asistat la naștere unei noi `specii` aparte de traseist : travestitul politic ? În al doilea rând, suspiciunile asupra listelor de votanți existenți în Arad nu a fost clarificată sau reînnoită nici până astăzi. Dar nu asupra lor se concentrează rândurile de mai jos, ci asupra strategiilor și suitei norocoase (sau planificate ?) de evenimente ce au dus la rezultatele electorale respective, nefiind vorba de o „recunoaștere” în sensul comun, ci de tehnici științifice aplicate la un segment de populație bine identificat. Pentru ca să înțelegem cum au decurs aceste lucruri, trebuie să ne întoarcem cu 12 ani în urmă.

Anul 2000

Din acest an îl întâlnim pe Gh. Falcă ocupând o funcție importantă în aparatul de stat: unul dintre cei 2 vicepreședinți ai Consiliului Județean, din partea Partidului Democrat [PD] (membru în Internaționala Socialistă). Mijlocul anilor 90 a prezentat prima alternanță reală la putere. Cu toate că în guvernare a fost cooptat PD și UDMR, guvernarea Convenției Democrate Române (CDR) a fost considerată schimbarea. Ea s-a sfârșit prin inflație și împrumuturi de la FMI, demisii și instabilitate politică – ca urmare a conflictelor inițiate de Traian Băsescu și al incapabilității celui mai mare partid al CDR, PNȚCD, să rămână unit. Înainte de alegerile locale din 2000, multe forțe ale guvernării CDR au candidat separat:

POPA DOREL, Partidul Democratiei Sociale din Romania, 14.198 – 26.4%
MARIAN OVIDIU, Conventia Democrata Romana, 6.440 – 11.97%   (-7.758)
NEAMT VALENTIN PAUL, Partidul National Liberal, 5964 – 11.09%
BOGNAR LEVENTE, Uniunea Democrata Maghiar din Romania, 5472 – 10.17%
MOISESCU CRISTIAN, Partidul Popular din Romania, 5340 – 9.93%
ROMAN MIRCEA PETRU, Alianta pentru Romania, 4603 – 8.56%
VOICU EMANOIL, Partidul Democrat, 2301 – 4.28%
Total votanți: 53.783

POPA DOREL, Partidul Democratiei Sociale din Romania, 29.768 – 58.45% (+15.570)
MARIAN OVIDIU,  Conventia Democrata Romana, 21.164    41.55% (+14.724)
Total votanți: 50.932 (- 2.851 / 5.3% din total votanti tur 1)

În turul 2, Dorel Popa reușește să se impună ca și candidatul potrivit la Primărie, deși încă din primul tur de vot el era prima opțiune exprimată de arădeni. Astfel, schimbarea schimbării a reprezentat-o PDSR, partidul cel mai coagulat și revenit cu forțe proaspete din opoziție. De la turul 1 la turul 2, numărul votanților a scăzut cu aproape 3.000 de cetățeni.

Anul 2004

După alți 4 ani de guvernare, românii s-au săturat de politicienii unui partid și i-au dorit pe alții. Revoluția portocalie, așa cum s-a numit valul schimbării politice în Ucraina și-a făcut efectul ca și schimbarea-schimbării schimbării în România. Alianța D.A (PNL+PD), înființată încă din septembrie 2003, reprezenta această alternanță la guvernarea PSD. Aici devine interesant: deși la nivel central, opoziția vehementă o făcea reprezentantul PD, Traian Băsescu, la nivel local, vocile PD erau mai liniștite. Pe Gheorghe Falcă, vicepreședinte al Consiliului Județean, nu l-ați auzit lovind regimul lui Năstase. Având în persoana socrului său, Gh.Seculici, un vicepremier, Falcă vorbea mai mult despre o autostradă care va trece prin Arad, sau despre subfinanțarea de la Guvern a instituțiilor județene, decât ștrandul Neptun, sistemul de iluminat public sau sistemul de parcare (Parktronic) mult blamat de arădeni și lideri ai opoziției locale cum este Gavril Popescu, consilier PNL. Protestatarii guvernării PSD au fost și cei de la PNȚ atât în vizitele centrului în Arad, cât și în Consiliul Local împotriva lui Dorel Popa. Mai mult, Falcă nici nu era prima variantă de candidat al celor din partid, el reușind să se impună pentru cursa la Primărie în PD, doar prin norocul unei scurgere de informații via directorul actual al arq (cel puțin așa spun zvonurile).

Dar cum schimbarea era asociată cu ei, și aceștia făceau opoziție „pozitivă” fiind într-o măsură la guvernare (vezi poziția de vicepremier al președintelui PD Arad, Gheorghe Seculici), în alegerile din 2004 s-a produs inevitabilul: candidatul PD s-a clasat pe locul 2, în urma primarului PSD de atunci. Însă, având la dispoziție 2 tururi de alegeri (și cu o prezență numeroasă de aproape 70.000 de votanți, cifră mare care arătă dorința de modificare a status-quo-ului), opoziția împotriva guvernării a fost prea mare, primarul în funcție a înregistrat mai multe dezavantaje decât avantaje, iar cei 21.663 de votanți arădeni au cerut schimbarea lui Dorel Popa.

POPA DOREL, Partidul Social Democrat, 20.467 – 28.89%
FALCA GHEORGHE, Partidul Democrat, 14.535 – 20.52% (-5.932)
POPESCU GAVRIL, Partidul National Liberal, 10.522 – 14.85%
MARIAN OVIDIU, Partidul National Taranesc Crestin Democrat, 9.733 – 13.74%
NEAMTIU GHEORGHE, Partidul Romania Mare, 3.558 – 5.02%
SZELLNER MICHAEL, Forumul Democrat al Germanilor din Romania, 2.914 – 4.11%
CRISTEA CLAUDIU, Uniunea pentru Reconstructia Romaniei, 2.181 – 3.08%
ARDELEAN LIA, Partidul Umanist din Romania (Social Liberal), 1.958 – 2.76%
Total votanți: 70.837

FALCA GHEORGHE, Partidul Democrat, 36.198 – 56.07% (+21.663)
POPA DOREL, Partidul Social Democrat, 28.366 – 43.93% (+7.899)
Total votanți: 64.564 (o diferență în scădere de 6.273 / 8.85% din total votanți tur 1)

Anul 2008

La următorul ciclu electoral, presa concluziona că PSD a învins PDL în al doilea tur de scrutin. „În aceste condiţii, democrat-liberalii au câştigat doar în oraşele în care au avut candidaţi destul de puternici pentru a evita turul al doilea.” Analistul politic Bogdan Teodorescu considera că au existat mai mulţi factori care au contribuit la eşecul PDL din turul al doilea: „Nu a fost numai izolarea, trebuie să spunem că, după primul tur de scrutin, media a reuşit să impună un trend referitor la înfrângerea PDL – nu spun că ar fi fost adevărat sau nu – dar acest fapt a creat o percepţie negativă faţă de democrat-liberali“. În plus, lucru ce va fi dovedit la alegerile parlamentare din acel an, PD-L apărea în fața electoratului ca o forță proaspătă, România neavând o guvernare PDListă pe care să o contabilizeze în sens negativ la vot; deci un avantaj pentru candidații acestui partid rebranduit.

Dacă nu ar fi fost cazul unui al doilea tur, PDL ar fi castigat in plus 31 de mandate. Înainte de momentul alegerilor din 2008, se creease incredibilul nr.2: PNL se dezbinase în două formațiuni (PNL și PLD), iar apoi PD fuzionează cu PL-D. Când citim în urmă că, calul troian al PD în PNL, Theodor Stoloajn, sancționase grav filiala liberală arădeană pentru scorul prost la localele din 2004, deși în turul 2 aceștia nu au fraternizat cu PSD-ul, ca în alte cazuri din țară, situația pare mult mai clară pentru ceea ce avea să se întâmple în 2008. Pentru votanți, se discreditase deja ideea unei guvernări liberale (cabinetul Tăriceanu), deci asocierea unui candidat liberal cu câștigarea cursei electorale la Primărie era din start sortită unui handicap. În plus, decizia colaborării filialelor din Arad a PNL cu PNȚCD pe ascuns (*pp.35-36), a dus și mai mult la dezbinarea opoziției; rând pe rând membri activi ai PNL până atunci, fie au trecut la PDL, fie au candidat în cadrul altor formațiuni. Indiferent de alegerea lor, răul a fost făcut, iar Falcă părea chiar dinainte de momentul efectiv al votării, ca fiind candidatul care va câștiga. Un pic de victimizare în plus din partea acestuia, folosindu-și nou-născuta fetiță pe afișele și bannerele electorale, pentru a nu avea îndoieli privind rezultatul; iar rezultatul scrutinului din 2008 a fost clar.

FALCA GHEORGHE, Partidul Democrat Liberal, 40.417 – 66.67%
DEKANY TIBERIU, Partidul National Liberal (PNL+PNTCD), 6.155 – 10.15%  (-34.262)
POPA DOREL, Partidul Conservator, 3.913 – 6.45%
CAPRAR DOREL, Partidul Social Democrat, 3.572 – 5.89%
BOGNAR LEVENTE, Uniunea Democrata Maghiara din Romania, 2.889 – 4.77%
NEAMT VALENTIN PAUL, Partidul Romania Mare, 1.122 – 1.85%
Total votanți: 60.620

Anul 2012

După o guvernare PDListă, la fel ca toate celelalte guvernări de dinaintea ei, cetățenii nu au fost mulțumiți de performanța politicienilor și au cerut o schimbare. Numărul mare de votanți prezenți (comparabil cu anul 2004), este atribuit valului stringent de nevoie de schimbare pe care oamenii au resimțit-o. Opoziția era (mai) unită, deși opozantul mediatic al lui Falcă din Consiliul Local rămânea un candidat care nu făcea parte din USL. Pentru primarul PDL, nu putea decât să fie o veste bună. Adăugat la acest aspect, Uniunea Social Liberală, întocmai ca într-o piesă caragielească, îl schimbă pe Popescu cu Ardelean: cu nici 3 luni înainte de alegeri !

Cotidianul: O explicaţie a pierderii a numai 116 primari este una simplă: alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin a conservat cât de cât bine fiefurile PDL, deci, în acest caz, promovarea legii alegerilor primarilor într-un singur tur de scrutin a reprezentat o strategie care a salvat partidul. În anul 2012 numărul participanților la vot în Arad a crescut față de precedentul proces electoral pentru alegerea primarului, comparabil doar cu anul 2004. Ceea ce indică fie o dorință mare de schimbare nemanifestată din cauza unui singur tur de vot, fie nereguli în listele de alegători.

FALCĂ GHEORGHE, Mișcarea Creștin-Liberală, 32.900 – 47.31%
ARDELEAN LIA, Uniunea Social Liberală, 20.148 – 28.97% (-12.752)
ŢIŢIRIGĂ CĂTĂLIN, Partidul Poporului – Dan Diaconescu, 4.641 – 6.67%
CRISTEA CLAUDIU, Forța Civică, 4.306 – 6.19%
BOGNAR LEVENTE, Uniunea Democrata Maghiara din Romania, 3.517 – 5.05%
POPESCU GAVRIL, Partidul Romania Mare, 1.318 – 1.89%
HOFFMANN EDUARD, Forumul Democrat al Germanilor din Romania, 927 – 1.33%
Total votanți: 69.541

În 2008, analiștii spuneau că „media a reuşit să impună un trend referitor la înfrângerea PDL”. Dacă în 2012, votanții primului tur vedeau că doar câteva orașe (Arad, Alba-Iulia, Cluj-Napoca) au ales ca primă opțiune un candidat PDL la Primărie, trendul era extins la turul 2, iar reprezentantul PDL avea să confrunte doar 1 candidat, nu 11, cum a fost în Arad. Însumați, chiar și fără candidatul (viceprimarul) UDMR -aliat al primarului din 2004 încoace-, aceștia depășeau voturile acordate primarului în funcție al Aradului. Se pare însă că șeful de facto al PDL Arad a calculat bine. Falcă dorea din septembrie 2010 un singur tur în cursa pentru Primărie, fiind artizanul modificării legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale. Din acest punct de vedere, este normal să nu considere o catastrofă pierderea puterii centrale, când aceasta și-a îndeplinit menirea, și i-a promovat proiectul de lege care i-a asigurat un al 3-lea mandat. Dar despre această lege modificată într-un mod interesant, altădată.

Poate că popularitatea nu ține cont de moralitatea acțiunilor politicianului. Succesul plasat central în strategia de comunicare politica, interviuri și pe mediile de socializare se poate interpreta ca reușita în a limita posibilitățile votanților și a scădea reușitele oricărui contestatar. Nu are legătură cu activitatea în cadrul Primăriei sau de ordin administrativ. De aceea și astăzi, la un an de la alegeri, Falcă este în mijlocul unor bătălii politice de partid, nu de fapte și acțiuni pentru arădeni; cu alte cuvinte, face ce i-a asigurat până acum succesul politic și electoral.