Noul PSD este …

… adresa cu care Partidul Social Democrat se prezintă de săptămâna trecută în mediul internautic. Lansat cu prilejul Congresului PSD din aprilie, website-ul se ridică la standarde actuale în domeniu și oarecum mai demne de un partid de guvernământ (cu toate că Opoziția ar fi fost un motiv mai bun pentru o prezentare mai atractivă în fața electoratului).

Site-ul este structurat mai bine și încorporează secțiuni pe care alte partide nu le au (ex: evenimente locale ale PSD), dar și funcționalități cu care utilizatorii de internet nu sunt obișnuiți când vin din partea unor partide (aplicație pentru smartphone, newsletter pdf, transcripturi ale discursurilor). E drept că unele segmente nu sunt încă active, dar vor fi ÎN CURÂND (?)

PSD și-a sporit prezența online, atât prin activitatea de Twitter a Prim-ministrului Ponta dar și a Biroului de Presă a partidului. Mai mult, cred că au venit cu o abordare interesantă: PSD ONLINE . Diferența între o simplă comunitate sau forum on-line și cea pe care au înființat-o social-democrații pe facebook, este aceea că cea din urmă va fi o organizație recunoscută prin Statut! Echipa de comunicare politică a PSD lucrează intens.

Însă au eludat un aspect istoric.

Cu toate că a existat o declarație care spunea clar că partidul nu își reneagă trecutul, secțiunea ce comemorează 120 de ani de social-democrație în România omite un lucru important în opinia mea. Dacă mulți nu știu, pot afla acum că PSD nu este urmașul Partidului Social Democrat Român (PSDR) înființat în ianuarie 1910. Nici măcar al Partidului Social-Democrat constituit în mai 1927. Acestea, la fel ca parcursul celorlalte partide istorice, ori au fost desființate ori și-au avut liderii arestați după ce au refuzat colaborarea cu `comuniștii`.

După ’89, ultimul partid social-democrat (PSDI; I-ul vine de la independent) existent înaintea înființării partidului unic, este reînființat sub conducerea lui Sergiu Cunescu, cu numele de Partidul Social Democrat Român (PSDR). Această formațiune a existat în paralel cu FSN și chiar cu PDSR (care a guvernat România până în anul 1996).

Cel mai de seamă reprezentant al PSDR este Alexandru Athanasiu, fost ministru al Muncii (1996 – 1999) și Prim-Ministru interimar în decembrie 1999. Ajunge președinte al formațiunii politice, iar în iunie 2001, Congresul partidului a ratificat protocolul de comasare prin fuziune (deci nu prin absorbție!) cu PDSR (condus la acea vreme de către Adrian Năstase). Așadar, rolul lui Athanasiu în aducerea adjectivului social-democrat sub sigla PSD de astăzi este unul semnificativ. Includerea lui în acea secțiune cu „120 de ani…” nu este numai un adevăr istoric, ci și o acțiune de imagine; PSD ar mai putea trece un reprezentant pe lista premierilor de stânga ai României.