În urmă cu nici o lună, din senin a apărut o nouă criză pe agenda publică: laptele contaminat. După scandalul fetiței cu bentiță, după scandalul cărnii de cal, după scandalul campaniei anti-imigrare-anti-români, cetățenii aveau un nou subiect de dezbătut prin piață, în tramvai sau la cafea. O întrebare rămâne nerăspunsă: care a fost dimensiunea reală a acestei povești și ce implicații a avut pentru societatea românească?
Desfășurarea evenimentelor
4 martie – inspectorii ANSVSA prelevă probele de lapte de la o fermă în cadrul programului de autocontrol, în care se depistează aflatoxina peste limitele admise; substanța poate deveni periculoasă pentru sănătate, în condițiile consumului unor cantități mari, pentru o perioadă îndelungată.
5 martie – se declanșează alerta prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje.
7 martie – ANSVA anunță ca a oprit de la livrare laptele crud produs de o fermă; se dispun verificări în toată țara, de la producători la unități de procesare a laptelui.
8 martie – directorul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Arad declară că „În judeţul Arad nu s-a semnalat nici un astfel de incident”.
11 martie – premierul Ponta este întrebat despre „situația laptelui”, acesta declarând că este bine că se iau măsuri imediate de către Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.
19 martie – Victor Ponta se pronunță pentru desființarea programului „Laptele și Cornul”.
21 martie – ȘOC – anumite surse informează presa că și la Arad sunt de fapt cazuri de lapte contaminat. Apar articole atât evazive (nu se oferă numele acelor unități de producție cu probleme), cât și unele care îl citează pe directorul DSVSA Arad ca fiind sursa acestor informații.
22 martie – PDL a găsit vinovații în Guvern: „Senatorul arădean Constantin Igaş consideră că ministrul Agriculturii şi şeful ANSVSA sunt principalii vinovaţi pentru crearea acestui scandal al laptelui. Acesta susţine că deşi au eşuat lamentabil, ministrul este încă în funcţie iar şeful ANSVSA a fost promovat la rang de consilier al premierului Victor Ponta.”
23 martie – Reacția oficialilor a fost una pe măsură: niciodată laptele nu a fost mai sigur ca azi. Persoane din majoritatea parlamentară USL dovedeau încrederea în producția românească de lapte, prin băutul unui pahar de lapte în fața presei.
27 martie – Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, delcară că programul „Laptele și Cornul” nu se va desființa.
1 aprilie – Un Raport prezentat de DSVSA la Prefectura Arad şi publicat pe site-ul Prefecturii, arată că „s-au distrus peste 31.000 de litri de lapte şi aproximativ 40 de kilograme de produse lactate, provenite de la trei unităţi de procesare şi 52 de ferme de vaci care livrează laptele direct unităţilor de procesare.”
*25 martie – Cu toate astea, același Raport al direcției indică nicio cantitate de lapte contaminat în Arad la controloalele din data de 25 martie.
Concluzii
Dincolo de mobilizarea exemplară a politicienilor – atât din opoziția națională, cât și din arcul guvernamental – acest nou scandal a fost inflamat artificial de către diverse canale de comunicare?
Ministrul Agriculturii nu vrea să ia partea cuiva – producătorii autohtoni dădeau vina pe interese economice multinaționale. Presedintele Federatiei Nationale a Crescatorilor de Bovine din Romania spunea că „pericolul contaminarii laptelui cu aflatoxina a fost insuficient explicat de autoritati, in conditiile in care si daca ar fi fost inregistrata o prezenta a aflatoxinei de zece ori peste limitele admise de normele UE, ar fi fost nevoie ca o persoana sa consume zeci de litri de lapte pe zi, timp de 200 de zile, ca sa aiba probleme.”
În această notă, băutul laptelui în conferințe de presă nu avea niciun efect asupra consumatorului; indiferent dacă laptele venea de la piață sau de la Kaufland. Acțiunea reprezenta mai mult o formă de comunicare politică. I s-au alăturat și alte forme, mai populare în România, cum ar fi o petiție online – Sustin Consumul de LAPTE Romanesc!
În timpul scandalului s-a strecurat și un subiect privind desființarea programului „Laptele și Cornul”, program de care beneficiază mulți distribuitori sau producători de lapte. O fi acesta motivul real al inflamării? După ce se apropie și finalul acestei povești mediatice, aflăm cum companiile turceşti vor putea din nou să vândă lapte şi produse lactate în UE „o dispoziţie în acest sens urmând să intre în vigoare miercuri, 3 aprilie.”
Nu a avut aceeași proporție de viralitate ca și scandalul finanțării festivalurilor de către ICR, dar scandalul a avut un efect palpabil în viețile oamenilor. Oricare ar fi sursa și motivul inflamării (reale sau artificiale a) subiectului laptele contaminat, impactul simțit de societatea românească ar trebui să fie unul singur: realizarea contaminării cu aflătoxina – toxina care împiedică cetățenii să afle mai mult decât ce le expun canalele media sau politcienii în conferințe de presă, timp de o perioadă mai îndelungată de timp. Remediul constă în îndoirea informațiilor la primă vedere și chestionarea persoanelor care încep o propoziție sau își întăresc o afirmație prin sintagma „a spus la Televizor”, cu întrebările „Cine a spus?” și „La care dintre Televiziuni?”.
E greu nenea, dacă ai şti câte persoane cu drept de vot folosesc argumentu’ irefutabil ‘păi aşa a spus la televizor’.
Bănuiesc că multe, dar ideea este să încercăm oprirea acestei contaminări cu acele 2 întrebări simple: „cine a spus?”, „la care televizor?” 😉
Ce sa ma astept de la gretoseniile astea umane? Buldozerul ala scarbos si ragaicios poate sa ma convinga pe mine de ceva? Nu mai e nimic ‘sfant’ in tara asta, toate se duc dracului si ma bucur nespus, sa o desfiintam si gata, ne mutam fiecare pe unde putem si renuntam la istoria noastra, la mintile luminate samd. Tara de … cu oameni de … sau care dorm in picioare, roboti fara sira spinarii si ganduri proprii.