Indiferent de atitudinile anti politice ale tot mai multor cetățeni (fapt demonstrat de participarea scăzută la scrutinele electorale și lipsa de încredere în instituțiile democratice), Politica rămâne un domeniu care are impact profund asupra vieților oamenilor.
Pe 16 martie 1978, Aldo Moro, unul dintre cei mai remarcabili premieri ai Italiei și unul dintre reprezentanții de marcă ai partidului Creștin Democrat (CD/Democrazia Cristiana) din Italia, este răpit de către o grupare extremistă (Brigăzile Roșii) și reținut până la uciderea acestuia în 9 mai.
Guvernul lui Giulio Andreotti (CD) adoptă o politică de necooperare cu teroriștii, decizie ce va duce la asasinarea lui Moro. Împotriva acestei politici, Papa Paul al VI-lea declară că este dispus să se predea el teroriștilor în locul eliberării lui Moro. Cu toate eforturile familiei politicianului și numeroșilor intelectuali sau ziariști, guvernul Andreotti nu renunță la poziție și contribuie, după părerile unora, la moartea colegului de partid al premierului italian, Aldo Moro. Întâmplarea duce în cele din urmă la întreruperea compromisului politic între CD și Partidul Comunist din Italia, decis la începutul anilor 70, care avea efect într-o colaborare la guvernare (de „unitate națională” cum este percepptă la noi).
Într-un film despre viața și politica lui Andreotti (în special perioada anilor 70-80) realizat în 2008, întâmplările mai sus menționate sunt expuse într-un mod artistic de excepție. Personajul lui Giulio Andreotti livrează un monolog memorabil (video mai jos), în punctul culminant al filmului, divulgând aplicarea strategiei tensiunii în Italia, dar precizează o nuanță subtilă – mandatul divin – pe care cred că puterea politică o inoculează celor care nu cunosc măsura și rostul democrației; convingerea profundă a acestor personaje umane este că ceea ce întreprind în plan politico-administrativ (bun, rău, catastrofal, inoportun, indiferent ce) e justificat de forța destinului.
Ar fi bine să nu repetăm erorile trecutului. Când astăzi, politicienii țin să ne prezinte aceleași practici sub alt ambalaj, chiar și cu ambalaj vechi, suntem oare mai maturi în fața acestor evenimente? Înțelegem ce s-a întâmplat în tot acest timp în lume sau în țară… sau vom fi la fel de naivi, la fel de încrezători în „noi” începuturi, de la un nou Papă la o Nouă Republică? Giulio Andreotti a fost condamnat la începutul anilor 2000 la 22 de ani de închisoare pentru cazul morții lui Mino Pecorelli, ziaristul care a făcut inițial legăturile între guvernul italian și strategia tensiunii; fostul premier a fost achitat ulterior în 2003. Intervenție divină?
One Reply to “Politica, Papa si Divinul”