În sfârșit o spune cineva: Falcă va fi ”candidatul surpriză” al alegerilor din PDL.
Agamiță de Arad va umple locul lăsat liber de candindatura din 2011 a lui Paleologu. Doar că de această dată, lupta pentru președinția partidului nu va fi doar o joacă pentru presă în timp ce calculele și aranjamentele sunt deja făcute. Cu Boc în fotoliul de premier, în 2011 era foarte greu de crezut că îi va lua altcineva locul în fruntea PDL. Apoi, după rezultatul prost al alegerilor locale în iunie (partidul a candidat sub 17 sigle și nume diferite), și cu o singură candidatură efectiv depusă, Blaga nu avea cum să nu fie ales președinte al Partidului Democrat Liberal. După scorul din decembrie (destul de bun având în vedere performanțele din timpul guvernării), poziția lui Blaga este contestată de cei care au câștigat funcții publice.
Într-un sens este logic: PDL nu poate rezista prea mult dacă nu căpușește bugetul, dacă nu folosește resursele financiare publice în scop și interes personal (/al partidului). Zilele acestea, când Blaga dorește să preia efectiv frâile, fără a avea acces la resurse bugetare, Băsescu îi amenință pe apropiați (gruparea Macovei) și pe adversari (USL) cu Udrea. Pentru audiență, toate canalele de presă (TV, internet, presă scrisă, radio) au propagat așa-zisa promovare și candidatură. Băsescu a plusat chiar cu un status pe facebook (vezi foto dreapta). Nici nu are sens să discutăm despre cât de incorectă e poziția acestuia din perspectiva unui președinte(?) de țară.
Putem în schimb să dezbatem care este scenariul real. Pentru că Udrea în fruntea PDL este un harakiri politic, iar debitațiile și elucubrațiile emise de ea în această perioadă nu fac decât să arunce în ridicol ce a mai rămas din partid.
Chiar dacă teoria conform căreia Băsescu s-ar întoarce în fruntea partidului iar pentru asta ar avea nevoie de un apropiat în persoana Elenei Udrea, în mai toate cercurile de discuții nervii băsescului nu mai rezistă, alături de dosarele sale, pentru a mai confrunta ceva în politica de fațadă (în culise, își plănuiește pensionarea, nu trebuie să ne facem griji pentru asta). Mai degrabă ar avea nevoie de un manevrabil și în același timp un ambițios. Iar pe Blaga nu-l mai poate suporta. La fel ca în piesa lui Caragiale și întocmai cum a scris deHillerin pentru Cațavencii, prin ‘renunțarea’ lui Băsescu la candidatura lui Udrea („fie, nu Udrea, dar nici Blaga!”) și printr-o largă majoritate calificată, PDL va avea un preşedinte în persoana lui Falcă.
Concluzia se vrea sa fie o previziune sau o ‘propunere indirecta’? 😛
Concluzia era dinainte stabilită, ”pe surse” cum s-ar spune. Doar am reiterat scenariul pentru cei mai puțin inițiați. 🙂