Când încă era în vogă subiectul, Rușanu a furat startul și a scris (ce-i drept ca reacție la ce a publicat Luciano pe facebook și un mic teaser din partea mea) un articol cuprinzând toate glumele despre premiile arq. Trebuie să spun din start că n-am mai citit 2 pagini de comentarii fără prisos de cand am descris derularea unei petreceri dintr-o hala industrială din Arad; mult zbucium, puțină substanță.
Partea conceptuală este descrisă de entertrainerul Gorgan. Acesta expune cât mai simplu cum ar fi trebuit să se desfășoare, într-o societate cât de cât normală, o competiție de genul peoples’ choice. Sunt de acord cu principiile enunțate, dar cu următoarea excepție: obligatoriu ca organizatorul unei astfel de competiții să fie un important jucător (dacă-mi permiteți formula) pe nișa aia. Pentru că Gorgan nu pune întrebarea potrivită: care este nișa competiției ?
La o primă vedere, nișele par a fi … toate domeniile de pe pâmântul acesta. SEOmaniacii de la arq au compus o categorie (nișă) pentru orice ocupație din Arad: de la kebab-erist la ong-ist, de la barman la secretară din Primărie; singura excepție cred că a fost cea de sclav de search optimization engine pentru un site finanțat din șmecherii cu fonduri publice. Scopul acestei mari varietăți este clar: să suscite interesul a cât mai multă lume definită de profesie sau hobby. Aceștia urmau să intre pe site, să dea un click (pe zi) într-una dintre căsuțele aferente categoriei lor sau altor clase de muncitori…adică categorii de premianți, iar ca urmare a interacțiunii, vor vizita și alte „articole” de pe site. Deci, se adună pentru concurs, dar mai intră în contact și cu politichia locală toate topmodelele și activiști internautici. Dar… nu asta e nișa definitorie a concursului și domeniul în care organizatorii sunt un „important jucător”!
După cum bine demonstrează imaginea alăturată, concursul era în mare parte pentru neinformați… nu mai intru in aberația culturală a insistenței cu care nasc unii și alții entități care țin neapărat să înglobeze cuvântul ARAD. Dar aceste lucruri se leagă. Conform proverbului „prostul nu-i prost destul dacă nu e și fudul”, megaloSEO-iștii de la ARchiu (cu vai) s-au întâlnit cu megalospectatorii săi; și iată cum toți arădienii care vroiau să-și vadă numele scris pe o coală A4 înrămată, au intrat să dea un click. Unu pe zi, că se putea, nu de alta. Fiecare cu categoria lui, toți săreau și invitau pe alții să dea cu clicku pe bulină. Oameni buni, dar pentru ce?!
Dacă premiul consta într-o… nu știu, o ladă de suc de lămâi proaspăt stoarse, mai aveau oamenii o scuză. Dar așa… doar pentru glorie(?!) Astfel de „evenimente” au însă și un efect periculos șpentru societatea care trăiește în afara concursului și a website-ului care a organizat toată tărășenia (chiar dacă post-factum a încercat s-o dreagă cumva cu titulatura „premiilor”). Iar efectul nociv l-am văzut din primul premiat drept cel mai bun blogger, care deja se văzuse călare peste toți ăștialalți cu blog care nu avem numele din buletin în titulatura www-ului. Apropo, am încercat să port o discuție cu cel mai blogger archiu și concluzia după 2 comentarii a fost la fel de clară ca tot ”concursul”: lipsit de substanță.
Dacă îmi spunea cineva acum un an că mulți, foarte mulți dintre cunoscuții mei o să se îngrămădească să dea un click pentru a primi în schimb o foaie A4 cu semnătura unui consilier local PDL, credeam că face o glumă. Dar presupun că grandomania fiecăuria trebuia cumva satisfăcută: consilierul cu propria pagină pe facebook, iar barmanii, dansatoarele, piariștii, culturiștii și ongiștii cu o coală de hârtie cu autograful respectiv. La un nume ca AR.Q. , trebuia să-mi fie clar de la început că Inteligența din I.Q. a fost înlocuită cu AR.
Nu știu dacă mai are sens să îmi irosesc spațiul pe blog despre ceva ce nu pot schimba. Și dacă nu era destulă măiestria cu care organizatorii website-ului au adunat pe toți megalo arădenii, un responsabil al culturii din județ a pus cireașa pe tort. Directoarea Centrului Cultural Județean, numită acolo de puterea politică aleasă de majoritatea celor care vor să se vadă premiați de un website cu nicio relevanță în domeniile pe care le premiază, nu știe să scrie corect românește… Dar nu contează aceste lucruri pentru oameni. Contează să-și vadă numele scris undeva, întipărit în memoria colectivă. Poate tocmai din acest motiv, antropologii tind să creadă că strămoșii noștri (homo sapiens) au supraviețuit evoluției (vs homo neanderthalensis): pentru că își ciopleau în pietre propria imagine.
Mai recenzie ca un review articolu-ti bre 🙂 )))
Aidi bă, cum să nu fie un ‘jucător important’ archiu?
Hai sa fim sinceri, majoritatea oamenilor se lauda cu ce au facut in viata. Daca nu au realizari serioase cauta sa obtina un premiu, o diploma, ceva, orice, ce sa dovedeasca altora ca ei au facut ceva in viata lor, ca sunt cineva si ca au si ei rezultate. Sincer, de multe ori vad cum oameni de calitate se coboara sub nivelul lor tocmai pentru a primi aceasta confirmare: ca sunt cineva. Avand in vedere cat de slab culturalizati suntem in ultima perioada (da, parerea mea este ca am scazut d.p.d.v. al culturii), o simpla diploma emisa de oricine, nu conteaza cat de mare sau de important este emitentul, emisa sa fie de cineva, ajuta si ii face pe posesorii acelei diplome sa se simta mai importanti.
Eu sunt de parerea ca unii oameni pot fi cineva si fara de diplome sau alte hartii care sa ateste cine sunt. Un om este bun daca cei din jur spun ca el este bun, nu pt. ca are o diploma pe care scire cu litere de o schioapa “Om bun”.
Pana la urma, eu spun asta: bravos celor ce au primit diplomele, unii le merita, altii nu asa mult, iar altii deloc. Eu unul, totusi, nu sunt in masura sa spun cine ce merita, de aia ii las pe altii sa spuna, eu voi sta pe margine si voi privi, poate cateodata voi si comenta, asa cum am facut acum :D.
Varga Glad “tânăra speranţă” a “societăţii civile” s-a gândit să extindă proiectul “3 pentru Arad” al mentorului său în proiectul “cât mai mulţi pentru Arad” şi aşa s-au născut premiile ARQ…important este că ambele proiecte şi-au atins scopul şi toţi suntem nişte învingători de fapt! Propun ca la viitoarea ediţie, alături de coala A4 înrămată căştigătorii să primească ca şi la oscar… dar nu o statuetă ci o fântână arteziană în miniatură din aur portocaliu şi cu leduri!
antropologic punand problema, da… nu-i nimic mai flatant decat sa ti se inmaneze un catron tiparit pe care scrie ca tu esti cea mai populara creatura a propriului tau trip.
axiologic… e trist – dar soiul ala de tristete care ii amuza pe cei neimplicati, retrasi, invinsi…
virtual – ceea ce cred ca e dumezo in ecuatia data – e, iaca, un hit.
(de dragul clarificarii: ideea a fost a lui Tomy si Glad, apoi aprobata cu incantare de Falca – cel mai popular cur de la maimuta-ncoace – si, pe ultima suta, deturnata, pe mana cu `inamicu`, de Ando)
@Gabi, măcar e clară treaba acum, nu?
@Rușanu, tocmai că e, în domeniul acesta al ”neinformaților” 😉
@Adrian,
Da, lumea se laudă; unii o fac cu simț, calm și dacă chiar au pentru ce, alții fac pe nebunii, strigă numai numai să-și facă vizibil numele. Tu zici că oamenii pot fi cineva și fără diplome, dar în același timp îi feliciți pe cei care au diplome (de la acest ”concurs”). Bănuiesc că și tu ai niște diplome, dar nu le publici pe facebook și nu o pui pe masă la fiecare discuție. Asta ar fi diferența. Iar cei care au luat diplomele de la ”concursul” ar-chiu, cu părere de rău, fac parte din exemplul de mai înainte. Proverbul din text cred că e cel mai concludent în treaba asta.
@Mario, bună paralela! Si uite că are ”succes”. Până la urmă, contează că pescuiește cu momeala potrivită, nu? 🙂 Balta are destui pești; cel puțin până se instalează fântâna o să aibă 😉
@Luciano,
Ne bucuri zilele cu multele învățăminte. Îți pot cita concluzia: virtualul și antropologia au învins axiologia ? 🙂
@luciano: GENIAL!!!
Ma omorati. Sincer, ma omorati cu premiile astea. Nu trece saptamana fara sa scrieti ceva despre ele, asa ca m-am pus pe cercetat. Ce am descoperit.. stiti regula mea, da? Voma. Imi vine sa vomit. Nu e feminin, dar e uman cand vezi ceva gretos.
In primul rand.. cine e Varga Glad? Lol. Dar apoi l-am gasit pe google si mi-am adus aminte ca facea balurile balurilor baluri bali, o tineti minte pe aia? Si era si om politic, vorba vine si de toate. Neinteresant. Cunosc genul in detaliu, mai sunt vreo 5 ca el prin Arad, ba chiar seaman, d’aia de umbla cu bluetooth-ul prin supermarket si vorbesc singuri sau in cafenea ca ei sunt importanti si nu pot fi deranjati sa duca mana la telefon.
In al doilea rand.. cine e bloggerul minune? L-am gasit si pe asta: https://seranpaul.wordpress.com/2013/02/02/vrem-o-tara-ca-afara-2/comment-page-1/#comment-159; I-am lasat un comment marca verdedeparis sa ma tina minte. Cred ca nu are mai mult de 15 ani dupa cum scrie. Are rost sa incep analiza? Nu ca as fi in masura, dar daca el e cel mai blogger din Arad, atunci trebuie analizat.
In al treilea rand, referitor la ce spunea Adrian ca majoritatea oamenilor se lauda cu ce au facut in viata: foarte bine! I love it! Asa e si normal sa fie, daca esti badass sau rulezi domeniul tau, e foarte bine sa ai putina atitudine pentru ca altfel vin papagalii astia cu gura mare si calca peste tine si studiile tale la Sorbona si te trezesti ca ia altul bucata ta de research sau ideea sau ce ‘i fi facand tu’ foarte bine pe lumea asta. Dar sa fie si ceva consistent, stii? Pentru ca o diploma scoasa la imprmanta nu are nici macar valoarea hartiei igienice, if you catch my drift. Vorba aceea, si daca maturi strada meriti apreciere, dar bucata ta de strada sa fie cristal si sa lingi de pe ea. Ori faci ceva foarte bine, ori ceva original, ori.. dupa cum fac unii oameni originali si awesome, faci ceva si original si dus la gradul excelentei.
@Mihnea: iti irosesti cuvintele cu specimenele acestea.
@Mario: superb.
@Lucian: eu nu ma dau in vant dupa cuvinte dinastea f mari pe care le folosim cu emfaza sa fim pretentious si sa nu spunem nimic, dar e inteligent comentariul si trebuie sa il apreciez!
verde, soare, io asa vorbesc si pe strada, si pe facebook, si la birt… injur nativ… antropologic, axiologic si, desigur, virtual. intreaba-i pe oamenii astia sau contacteaza-ma personal.. dafuq vezi tu pretiozitate ori emfaza?… ii ca si cum ti-as reprosa io tie ca esti snoaba ca citesti M-me Bovary 😛 (fapt pe care il apreciez si-l consider meritoriu)
mersi, Gabi, Mihnea… poti sa… ce vrei tu 🙂
Lucian, stai asa, nu sari ca desi de obicei sunt cu chef de dat in cap, nu era cazul, dar am intrat pe blog si le-am citit pe alea cu metafizice si cu tu ma faci sa rosesc subit si nebunii, de aceea am spus de pretiozitate :))))
Dar eu sunt snoaba!
@VdP
Comentariul tău de pe blogul celui mai archiu blogger e demențial 😀
Despre subiectul de față: păi vezi, dacă păstrăm subiectul viu, la viitorul google search poate o să ajungi pe unul dintre articolele astea 😉 Acum serios, după ce a scris Gorgan despre Peoples’ Choice, www-ul cu pricina a întors-o cumva, că de fapt titlurile nu sunt ”cel mai bun…” ci ”cel mai popular…” 🙂 dar prea târziu, că pe foile A4 tot scrie Simply The Best (pour les connaiseurs). Bănuiesc și eu că irosesc energii, dar nu neapărat cuvinte; deși poate e nociv, dar cred că unele cuvinte trebuie (s)puse la locul lor.
Mi-am spus ca e necesara o analiza minutioasa a articolului daca e atat de popular si are caracter social acceptat blogul respectivului. Eu nu-i accept caracterul, dar fie :))
N-am nevoie, multumesc, traiesc linistita si fara diploma lor 😀 Am prea multi vizitatori prosti as it is (iti dai seama ca unul a cautat pe google: cum prind o femeie proasta? si a ajuns la un articol de-al meu despre femei de genul, asa ca baza mea de ‘unici’ e solida, numai elitele :D).
Da, total de acord, trebuie mult mai multe spuse si puse la locul lor.
Trecand peste penibilul concursului acestui micut Kim Jong-un al lui Falca, nu pot totusi sa nu ma amuz de si de atitudinea tuturor celor care vin acum si arunca cu postari care mai de care pline de autosuficienta si intelepciune, aruncate sub forma: “cititi si va imbaiati in infinita mea intelepciune si priviti adevarul asa cum e el, si ca o universala si minunata coincidenta, e exact cum spun eu ca e”.
Parca toata lumea in Arad e filosof, politician, expert in antropologie etc. Ce mai, artisti si folosofi neintelesti peste tot. De la autorii culturali de pe ARQ, care nu sunt in stare sa scrie o propozitie fara sa-si rupa degetele in tastatura, asa zisii fotografi coordonatori veniti cu impresii de mari artisti direct de la mulsul vacii, pana la hipsterii cu afinitati social democrate care au descoperit briosa cu afine de la Starbucks si tanjesc dupa atentia tutuor prin faptul ca se uita la Discovery si pun poze cu carti pe Instagram, dovedind astfel ca sunt oameni de cultura.
@Daniel,
Care sunt cei care te supără când aruncă cu postări „care mai de care pline de autosuficienta si intelepciune”? Cu nume și link to, că așa îmi este greu să comentez. Dar dacă ai scris aici, bănuiesc că ai vrut să bați un apropo înțelept 😉 Personal, nu am putut să scriu despre o tâmpenie, până ce nu am știut care este magnitudinea și efectele tâmpeniei în comunitate (dacă există așa ceva – comunitate); nu o să irosesc cuvinte despre cât de prost e un om la el în casă/curte. Când concursul a atins ~viralitatea~ pe care a atins-o, inclusiv printre oameni pe care îi consideram nu-atât-de-banali-încât-să-promoveze-nulitatea-unei-glume-de-concurs, am reacționat. Tu poate numești asta filosofie, eu îi spun atitudine. Filosofii iubesc înțelepciunea, eu disprețuiesc prostia.
P.S. Care-s hipsterii cu afinitati social democrate? 😀 Daca te referi la un ante-comentator, e mai degraba liberal 😉 Dar trebuie sa nominalizezi persoana, altfel doar presupunem.
Ma repet, ca de obicei, nu va ma fie teama sa aratati cu degetul cat timp o faceti cu respect, nu e nimic gresit in a avea o parere diferita.