De câte ori nu este afișat pe site-urile de motivare sau stă scris în paginile manualelor de profesionalizare că pentru a avea success în ceea ce faci, trebuie să unești necesitatea cu plăcerea. Dar de sfatul să faci bani ați auzit?
În acest sfârșit de săptămână, prezentarea unei idei de marketing m-a impresionat. Nu mă gândeam că ar putea exista o legătură așa de strânsă între politică și marketing, între democrație și publicitate, între a motiva și ajuta alți oameni și a face bani.
Sigur, a face bani reprezintă unul dintre motivele pentru care unii aleg o carieră politică. Dar iată că la o așa atitudine, se ajunge până la urmă la Crize; criza datoriilor suverane, criza piețelor financiare (prea puțin reglementate), criza de producție și consum, ș.a.m.d. Era de așteptat ca oamenii să reacționeze; nu neapărat în mod voluntar, în sensul că așa s-a gândit cineva că ar fi o metodă de a combate numeroasele crize din societate –inclusiv cele ce țin de etică- ci mai degrabă ca o combinație naturală de factori comerciali și de dezvoltare.
Spuneam de democrație. S-a gândit cineva la Libertatea de a nu fi valorizat cu 9 milioane de lei pe lună SAU 225 ron pe săptămână SAU -cel mai bine conceptualizat- 4,6875 de lei/oră? Adică, la asemenea venit per oră (pentru că așa îți calculezi și statul la serviciu, la concert, la sală, la film, la masă, cu capul pe pernă etc.), te gândești dacă cei care în urmă cu mai bine de 100 de ani și iată că și mai recent (în 1989) și-au dat viața pentru un ideal de libertate, și-ar fi imaginat că nici acum nu ești cu deloc mai liber ca în trecut. Din contră!
Toate acestea se întâmplă în timp ce 1L de lapte costă la ABC-ul din colț, cu 10 bani mai mult sau mai puțin decât munca prestată pentru 4,68 RON/oră. Cum ar veni, tu ai muncit 1 oră pentru 1 kil de lactat. Când vezi așa lucrurile începi să te îndoiești de multe. Inclusiv de ce sfat din cărțile de motivare sau website-urile de profesionalizare să ții cont.
Cu obrazul la sinceritate
Am auzit un sfat inedit duminică:
Nu e o rușine să vrei mulți bani, nici măcar să o spui public. Dar să-i faci corect, să câștigi și bani și sănătate în aceeași măsură.
Nu prea am auzit acest îndemn în lumea noastră occidentalizată, în care dezideratul banal (în sensul de cotidian – ce faci în fiecare zi) al multor oameni este producerea banilor, nu a anumitor produse, așa cum era cazul în societățile industriale sau muncitorești. Acum obiectivul sunt banii, pe care îi poți tranzacționa în ce sens dorești. Scopul promovat public pe mai toate canalele (școală, TV, radio, presă) este cel de a fi bun cetățean și cel mai de succes în comunitatea ta . Anunțurile de tipul vrei să faci mulți bani sunt direct catalogate ca fiind șmecherii, în mod cert ele fiind cele mai des utilizate formule de către biznismeni pentru a atrage un consumator și nu un prosumator. Diferența este simplă: un prosumator (eng. – professional consumator) se informează, se implică în și poate influența efectiv produsul pe care îl consumă.
Nu aș fi crezut că democrația se poate comercial-iza mai mult decât ar fi făcut-o politcienii și bancherii din asigurări –cazul SpinWatch/GoldmanSachs fiind unul dintre cele mai elocvente exemple ale descrierii pe care o aveam în minte. Însă, sensul bun al comercial-izării democrației pe care doresc să-l subliniez se leagă tocmai de baza unei democrații funcționale – un cetățean (adică un consumator de drepturi în definitiv) bine informat, care se implică în viața comunității (interacționează cu elementele ce îi definesc existența) și are libertatea concretă de a-și determina fiecare aspect al vieții sale: de la orele muncite până la remunerația sa.