Am început periplul prin birocrația locală acum o săptămână. Chiar dacă sunt destui catalizatori ai schimbării în Arad, așa-zisul ”sistem” este încă închistat în a trata totul aritmetic, informatic, dezumanizat. De la prima ștampilă, ești transformat din cetățeanul Mihnea Iuga în 62484/8.10.2012. Nicio aplecare către a rezolva doleanța persoanei din spatele cifrei. Poate pentru că birocrația are de-a face în general cu foarte mulți oameni și nu le rezistă decât împărțindu-i în numere reci.
Din fericire, există și instituții care nu iau parte la jocul cifrelor. Una dintre ele este Via Carmina. Ieri a avut loc celebrarea a 4 ani de existență a complexului rezidențial. Cum povesteam recent, oamenii de acolo chiar își dau silința în a crea o comunitate în adevăratul sens. La o astfel de aniversare, nu s-au dat nici ceaune, nici concerte cu Aurel Tămaș. S-a organizat, cum ar organiza orice grup de prieteni, o ieșire la un film, precedat de o mică activitate în aer liber cu lampioane (am reușit în sfârșit să aprind și eu o astfel de invenție), iar la începutul serii o urare de mai bine comunității, cu premii de cărți și pișcoturi pentru Z-listeri (foto sus). Chiar dacă eram pe din-afara activității amicilor cu blog, după cum se poate vedea din fotografiile exclusive ale Cristinei, evenimentul a fost dinamic.
Z-listeri? Da, adică un grup de oameni -cu pasiuni și interese foarte diverse- care se exprimă internautic prin bloguri. Acest grup de oameni (nu cifre! aviz pentru bloggerii avizi de ”unici”), conceput de entertrainerul Gorgan a fost invitat să ia parte din nou la o experiență Via Carmina.
Poate pentru unii nu contează atât de mult, dar sentimentul de comunitate este unul dintre marile lipsuri pe care cred că le încercăm în acești ani post-comunism. De la dezbinări politice la segmentări economice tot mai mari, cetățenii României parcă ar fi o adunătură de indivizi care întâmplător se află între aceeași coordonate spațiale și temporale.
Mă mulțumesc cu gândul că mai există oameni care nu mă tratează ca pe o cifră.
Foarte frumos scris, Mihnea. Sincer.
Place-mi tare 😀
Ai citat dintr-un clasic în viaţă, cumva?
Asta era articolu’ de care-ti ziceam eu: http://entertrainer.tv/2012/05/tu-cititorule/
@Rușanu, parafrazat! 😉
@Gabi
Am scris din suflet 🙂