Am văzut ieri în conferința de presă filmată de rumczeisz, pe fostul candidat al USL la Primăria Aradului, Lia Ardelean, actual consilier local și viitor candidat pentru Parlament. Aceasta a anunțat public o inițiativă legislativă prin care banii din indemnizația de creștere a copilului să poată fi încasați de bunici (bunică a fost cuvântul folosit de doamna Lia).
Argumentul principal ar fi ca părinții să nu renunțe la parcursul lor profesional (cariera), iar copilul să crească totuși într-un mediu familial (nu cu bone sau dădace). S-a mai făcut și precizarea că măsura nu este obligatorie ci decizia rămâne la opțiunea părinților.
La o primă vedere, ideea prezentată pare să încurajeze munca. În special a celor tineri, la început de carieră, care își doresc și o familie. În parte ar putea fi soluția la profesionalizarea forței de muncă (din mediul privat preponderent); angjații nu ar mai trebui să se oprească pentru 2 ani din lucru, angajatorul netrebuind să găsească un înlocuitor, urmând ca după perioada de stat acasă, să analizeze atent dacă mai are nevoie de pregătirea acelui angjat.
Sunt și probleme: cei 85% din venit cât reprezintă indemnizația de la 1 octombire, se calculează din salariul părintelui sau al bunicului? Dacă vorbim de pensie, este mai convenabil ca bunicul să nu primească 100% pensia (și-așa destul de mică), în defavoarea indemnizației? Se pot da banii cuveniți părintelui la bunici? Dezbaterea pare intereantă. Mai ales că (teoretic) interesele profesionale ale dădacelor ar fi puțin afectate. Companiile ar încuraja măsura legislativă? Dar părinții? Vor să muncească sau să bucure în totalitate de primii ani de viață ai copilului lor?
Când credeam că avem de-a face cu o altfel de politică, cum am tot așteptat să apară (m-am cam plictisit să tot scriu asta), ”proiectul” s-a dus de râpă când inițiatorul, viitor candidat al USL, a spus hotărît următoarele: Da, da, pentru Parlamentul urmator. Este proiect pentru viitoarea legislatură. TRADUCERE: promisiune electorală.
Nu ar fi asta o problemă; în fond votăm politicienii (într-o lume ideală) după oferta electorală credibilă. Dar siguranța cu care s-a exprimat privind viitorul Parlament, și nu acesta, unde există parlamentari USL de Arad, pare să lase de dorit. Încă aștept acel altfel de politică.