Sfarsitul eternitatii – 12 septembrie

Toate zvonurile privind sfârșitul lumii pot avea o semnificație cât mai practică pentru europeni. În cadrul unui webinar -seminar derulat prin intermediul internetului- oportunitate exploatată datorită apartenenței mele la CELL, Stefan Auer, profesor Jean Monnet in studii europene interdisciplinare spunea că astăzi, 12 septembrie 2012, vom putea asista la ceea ce se numește sfârșitul eternității sau cum nu s-a terminat visul unei Uniuni Europene.

De ce sfârșitul eternității? În legislația germană, există 2 articole care aduc în discuție acest concept apocaliptic. Zilele acestea Curtea Constituțională de la Karlsrhue decide dacă fondul de urgență al zonei euro este compatibil cu Constituția Germaniei. Însă Art. 79/3 (clauza eternității) ale legii de bază germane instituie ca inadmisibile amendamente la constituție – incorect numită așa, deoarece nu este o constituție propriu-zisă ci doar o Lege. Iar Art. 146 din aceeași lege spune că durata în care aceasta este în vigoare (adică și eternitatea) este limitată la ziua când se adoptă o Constituție de către poporul german liber.

Sfârșitul sau un nou început? Pentru ca zona euro să continuie să existe, e nevoie ca fondul de urgență să intre în aplicare. Iar pentru asta e nevoie ca Germania să sacrifice un guvern și o nouă Constituție ca Uniunea să intre într-un nou început.

Elitele și controlul propriului destin. Profesorul Stefan Auer a făcut o referință (într-un răspuns la întrebarea pusă de mine) la caracterul transnațional al elitelor (politice, economice) care sunt la frâiele Uniunii. Acest crez adoptat și de germani, nu presupune ca cineva să renunțe la identitatea națională. Cu atât mai mult, fără o monedă națională, fiecare stat nu poate avea controlul asupra propriului destin. În aceste condiții, o Uniune mai puternică în Euro, presupune mai puțin control asupra destinelor naționale. O fi bine, o fi rău?