Revolutia intarziata

Aseară a fost pauză la concertele nocturne (a se citi zgomotele) din cadrul Zilelor Aradului. Până și puținii protestatari din fața Primăriei, cei care nu s-au oprit odată cu venirea primăverii, au ținut seara liniștită prin nicio scandare. Ce puteai auzi era doar trenul.

Într-o oră trec cam 6 trenuri prin oraș. Le poți auzi ecoul roților apăsând sacadat șinele. Asta face ca ora să treacă extrem de repede în această ciudată liniște urbană. Îmi amintesc că la școală, orele durau cât o zi, iar într-o pauză de 10 minute făceam atât de multe lucruri. Acum, timpul parcă ”nu mai are răbdare cu noi”.

Cosmin Galu, fost consilier județean, a călătorit în această perioadă cu trenul din Elveția în Franța. Spune despre acest serviciu de transport că este dedicat spre beneficiul tău ca și client: de la persoana care îți vinde biletul până la curățenia din tren, orarul călătoriei, banchete, afișaj electronic etc. Însă într-un oraș ca Aradul, în care atitudinea (indiferent de statistici sau indicatori economici) este una a employantului, nu se poate concepe ceea ce descrie Cosmin. În situația în care cei mai mulți dintre cetățeni și-au asumat rolul ideologic al Batman, om obșinuit pe timp de zi și cel care își urmărește vocația chemarea pe timp de noapte, rol descris mai pe larg de Gorgan pe blogul său, nu poți începe să vorbești de menirea și relaționarea cu un serviciu, public sau privat; aici funcționează producția (fără valoare adăugată), sau mai bine zis rulajul de producție în linii mari de sub-ansamble, făcând ușoară și oarecum inevitabilă intrarea în rutină.

E ciudat: și rapid și rutinat. Cu toată rutina, timpul nu mai are aceeași răbdare pe care îl avea cu fiecare dintre noi mai devreme, în timpul școlii. Rememorând ieri această perioadă cu Anca, l-am adus în discuție pe Teo, al cărui proiect – Aradul de Altădată – are o amploare de care adulții se miră, iar pe care elevii de vârsta lui nici nu-i preocupă. De unde motivația și determinarea acestui tânăr de a investiga, cerceta și disemina public informații despre orașul nostru? De unde admirația față de relația vârstă-impact în societate pe care o încearcă de multe ori adulții?

Poate că, cu cât înaintezi în timp, acesta accelerează. Cât de mult ne afectează acțiunile personalitatea, am scris pe larg aici. Însă nu cred că un oraș în care să putem înțelege și cade de acord în majoritate ce presupune un serviciu, ar trebui să fie legat ombilical de tinerețea și ne-tinerețea membrilor orașului sau vreo revolutie întârziată, personală și societală, acum 20 de ani. Ci de seriozitatea rolului pe care ni-l atribuim ca cetățeni implicați nu numai în viața noastră, nu ca batmani și batwomen.