A fost nevoie ca PDL să ajungă aproape de fărâmițare (cu reprezentanți în doar 2 Consilii Județene și 10 Primării), ca presa națională să îl ia în vizor pe primarul Aradului, Gheorghe Falcă. Când s-au interzis adunările publice în oraș după voința și dorința inculpatului Falcă, nu am auzit decât păreri de rău izolate pentru ”săracii arădeni”. Când a interzis magazinele second-hand pe tot Bulevardul Revoluției, defavorizând clar un anumit sector al economiei (și favorizând altul?), nu am văzut nici măcar o poză trucată la Antena3 sau la RTV. Când a promovat (complet împotriva practicilor democratice) alegerea într-un singur tur a primarilor, din postura de președinte al Asociației Primarilor din România, nu am văzut campanii media împotriva micului-dictator de Arad.
Dincolo de campania electorală la care am participat alături de Forța Civică, constituită din prieteni și oameni de calitate din domeniul civic, campanie despre care pot spune fără nicio reținere că a fost cea mai consistentă și corectă campanie cum rar mai întâlnești la noi în țară, dincolo de aceasta și de slaba performanță în marketing politic a celorlalți candidați -atât a USL sau a șmecherilor de la PDL-, sunt dezamăgit de presă. Câți bani s-au învârtit în această zonă în ultima lună, m-a cam înspăimântat. Câtă părtinire a ”instituțiilor” mass-media, în special la nivel național, mi-a ridicat semne grele de întrebare. Unii au încercat să nu ia partea cuiva, însă contribuții tot au putut primi. Prin urmare, îți pui întrebarea:
Avem nevoie de o presă mai onestă?
Onestitatea inseamna automat si saracie (aka refuzul de a primii contributii de natura publicitatii politice)?
Publicitatea comercială nu politică ar fi dezideratul. Nu degeaba s-a dispus ca apariția în mass-media să fie gratuită în campania electorală. Însă metode de a fenta legislația se pare că sunt destule.