Luna ianuarie a trecut, iar amprenta manifestațiilor și mitingurilor din stradă par să dispară încet sub centimetri grei de nea. Începute în 11 ianuarie la Cluj-Napoca, protestele au ridicat o țară întreagă în opoziție față de o plenitudine de lucruri, principala țintă fiind Traian Băsescu și guvernul său. Însă DA, spun de la început că ”problema” a fost o chestiune de comunicare.
În Arad sunt -11 grade Celsius. Totul este acoperit de zăpadă, însă aseară 10 oameni tot au fost în fața Primăriei.
—————————————
Ceva e putred în România
—————————————
Semnele au existat. Toamna și începutul iernii lui 2011 anunțau mai mult ca oricând că ceva ”ciudat se întâmplă” și că oamenii vor să schimbe legile asumate (deci nedezbătute în Parlament) de către Guvernul Boc-PDL în primăvara aceluiași an. De menționat că și atunci au existat proteste. Se poate spune că invitația la Dialog a existat de nenumărate ori. Fie că vorbim de protestele împotriva Noului Cod al Muncii (martie), fie de cele împotriva Noii Legi a Educației (aprilie). A fost exprimată și Solidaritatea pentru manifestările Indignaților bătuți cu bestialitate de către forțele de ordine din Spania (iunie), încercând în același timp să se instituționalizeze practica protestului pașnic, simbolic.
În noiembrie 25, un ”ciudat” eveniment nu are parte de atenția dorită, atât din partea mass-media, cât mai mult a autorităților. Protestul început la Facultatea de Istorie din București, a căror revendicări sunt îndreptate împotriva situației din Educație, cu toate că în același an fusese adoptată o nouă lege, se răspândește în următoarele 3-4 zile și în alte centre universitare din întreaga țară. Manfiestația dispare încet în surzenia vreunui factor de decizie și de atenție publică.
La începutul lui decembrie, fenomenul ”Occupy Romania” apare și în România, însă participanții au fost presați și intimidați repede pentru a renunța. Semnificația lui a fost doar simbolică, de oficializare a evenimentelor de ocupare a Facultăților și de aliniere a protestelor la cele din New York. Deși, pentru a fi corecți, este tot o aliniere la cele ale mișcării Indignaților din Spania.
—————————————
Vezi următorul segment
One Reply to “Ianuarie revolutionar: Ceva e putred în România”