Despre un nivel de trai mai bun? Despre o mai mare libertate? Despre reguli, luptă pentru supravieţuire, sau pentru afirmare, pentru îmogăţire, pentru salvare de la colaps? Despre regionalizare, reorganizare sau procentaje din X multiplicat cu Z la puterea a portocalie?
Când ajungi să manageriezi ceva direcţionat doar de aritmetică sau când totul se reduce la un singur număr, la o singură persoană, am greşit undeva pe parcurs. Puterea pierde majoritatea dimineaţa, puterea preia din nou majoritatea la prânz, unii oscilează între 299 şi 325 de parlamentari, 1 preşedinte pune la negociere 2 ani de mandat ca să se împartă ţară după cum vrea el, guvernul aplică Ţ decizii ale lui B. Despre ce vorbim aici? Un meci de fotbal? Poker sau barbut?
Dezbaterea există în vocabular dar nu şi în practică. “E clar că nu se pot înţelege!” De ce?! Scopul dezbaterii raţionale este acela de a vedea toate punctele de vedere şi a stabili un consens bun pentru toată lumea. În România noastră, cineva vine cu un plan, restul reacţionează, şi apoi se pun la bătaie numerele. Care dă dubla mai mare, cine are cei mai mulţi aşi şi cine poate pierde cei mai mulţi pioni… Aşa se decid lucrurile. Aţi auzit de vreun parlamentar care să aibă întâlniri cu electoratul, în afara perioadei campaniei electorale. E dezgustător.
Până şi şcolarii ar urî aritmetica dacă ar cunoaşte cum e folosită. “Au fost aleşi!” mi se spune. Că n-am de ce să fac observaţii. Trebuie respectată alegerea oamenilor. “Oamenii i-au ales pe acei oameni.” Da şi nu.
Sigur, oamenii i-au ales pe acei oameni, nu partidul din care făceau parte. Dacă dorim să ne găsim scuze. Uninominalul a fost scuza perfectă pentru legitimarea în fața electoratului a migrației/prostituției parlamentarilor. Însă întrebați pe oricine care s-a prezentat la votul pentru Parlament, pe cine a votat? De cele mai multe ori primul răspuns pe care o să-l auziți e partidul și, poate, apoi omul.
Iar atunci când niște oameni selectați de niște alți oameni care nu mai reprezintă adevărată dorință a cetățenilor (pentru că, la fel ca proxenetismul PD-L/Cotroceni sau înființarea unui partid în Parlament după vot, orice alianță de partide DUPĂ alegeri ar trebui să anuleze voturile exprimate înainte) vor să modifice și să organizeze țara după propria viziune propriul interes, mai vorbim de democrație sau de ocupație ?
Şi nu numai România. Cine crede că peste graniţe, în acel spaţiu paradisiac Schengen, totul e roz, să se mai gândescă o dată. Tot numere şi tot lipsă de libertăţi. Tot zbatere între democraţie şi ocupaţie.
E o linie fină între democrație și dictatură. Hai să ne hotărâm unde vrem să fim ? Ca să ştim despre ce vorbim.
Linia de care vorbeşti e probabil numărul celor care iau hotărârile. Şi să nu uit să mă mir: Oau..ai scris, credeam că mi s’o defectat rrs hubu’ :))
Florin, păi cine ia hotărârile? Din câte știu eu, Cetățeanul! Așadar, numărul lor.
Păi oamenii au pus 4 ani în mâinile actualei puteri. Cum şi ce fac ei ar trebui cântărit tot de oameni. Dacă ei reuşesc să ducă la sfârşit mandatu’ dat de majoritate, înseamnă că majoritatea e de acord cu ce fac ei, chiar mai mult, ar putea să’i voteze din nou.
Din nou, Nu. Nu oamenii au pus 4 ani în mâinile actualei puteri. Uită-te doar la rezultatul alegerilor. Nu reprezintă deloc actualul Parlament și deci validarea actualului Guvern.
Și dacă chiar ar fi aceeași compoziție rezultată din vot. Nu e același lucru. Votul (acel procentaj din voturile exprimate, nu procentaj din totalul populației) acordat unora nu e același, numeric sau valoric, acțiunii de protest sau lobby când observi derapaje de la planul de acțiune pentru care a fost acordată mandatarea. Să nu mai punem că un vot secret e mult mai lejer și lipsit de primejdie pentru unii cât este un protest gen ”ieși afară, javră ordinară”.
Revenind la numere. Ce spuneam și mai sus, democrația nu ar trebui să reprezinte DOAR numere. Dacă este cu 1 om mai mulți nemulțumiți decât mulțumiți (sau invers) de direcția actuală a guvernării, ar trebui să afecteze asta întreaga societate? Tocmai că NU numărul ar trebui să conteze ci dăruirea lor pentru valori democratice. În plus, că anumite subiecte, cum sunt Libertățile și Drepturile, nu sunt obiect de negocieri sau de șantaj!
Până acum, dăruirea unora nu este luată în considerare…Până acum.
Eu vorbesc despre apa calda. Deci eu nici macar nu citesc ce ai scris aici, pana nu face cineva ceva cu apa calda. Ma dispera!!!!!!!!!!!!!!!! Daca iei parte la intalnirile de la Miscarea aradeana, transmite-le te rog ca mi se rupe de democratie si de societate civica si de tot ce vreti voi, cand in luna iulie, fucking luna iulie!!!!!! se intrerupe apa calda. Cat de idioti trebuie sa fie? Cata incompetenta exista in orasul asta, nu mai fac fata, serios. Ce democratie, nene, daca era democratie, ii jupuiam de vii pe toti cei de la CET, de la conducere pana la lucratori!!!!!!!!!!!!
Cred totusi ca aceea linie este destul de clara: alegerile sunt ale alegatorilor iar reactiile ulterioare (daca au fost sau nu inselati) trebuie sa arate vadit indignarea/acceptarea. Nu imi aduc aminte sa fi vazut ‘rascoale’, greve, proteste sau alte fapte perfect democratice din partea celor care au de suferit in primul rand prin aceste miscari ale ‘placii tectonice politicianiste’. Permite-mi sa citez un paragraf din transcrierea BusinessStandard, preluat de la BBC si AP, privind reactiile strazii din Grecia, privind noile masuri de austeritate care guvernantii eleni sunt ‘obligati’ sa le introduca:
“Efthymios Gardikiotis, pensionar: ‘Am 73 de ani și voi începe un război. Guvernul vrea război'”
@verdedeparis: I think you’re overreacting 🙂 de la asemenea ‘imbolduri’, taranimea de la 1907 (pe cand altii modernizau San Francisco-ul) a inceput rascoala dar mai ales si-au ‘luat-o pe cocoasa’ de nu s-au vazut. Nu intotdeauna reactiile animalice, primare, violente sunt cheia marilor succese (ca sa parafrazez un binecunoscut proverb care se aplica cu multa sfiintenie in RO)
Niste semne de exclamare nu inseamna reactii nici animalice, nici violente, nici primare. Se numeste exuberanta. Nu ne dorim cu totii sa traim intr-o lume composed si nici in ‘equilibrium’.